IN SPATELE UNI OM MARE SE AFLA INTOTDEAUNA UN DUMNEZEU MARE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Noaptea dintre ani este bine sa te prinda RUGANDU-TE.

Pentru ca Domnul te iubeste,din nou,un an iti daruieste,un an de Har si biruinta,un an de crestere-n credinta! Tu sa-l primesti cu bucurie,sa-l faci tot mai frumos sa fie,ca la sfarsit cu multumire,sa I-l inapoiezi curat,ca pe o jertfa de iubire,slavind pe Cel ce ti l-a dat

Oamenii departati de Dumnezeu sunt cei mai NEFERICITI din lume,si in viata aceasta si in cea viitoare,cea vesnica:"Bogatii au saracit si au flamanzit,iar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele (Ps.33,10) .Cel ce nu se roaga,nu iubeste pe Dumnezeu.


Cand iti aduci aminte de Dumnezeu,inmulteste rugaciunea,ca atunci cand Il vei uita,Domnul    Sa-si aduca aminte de tine. Nu te sprijini pe om:va muri. Nu te sprijini de copac:se va usca. Nu te sprijini de zid:se va prabusi.   Sa te sprijini de Dumnezeu,doar de Dumnezeu .El ramane intotdeauna. Oare ce ii vom spune Domnului cand ne vom infatisa inaintea Lui?      Ca stim sa dansam,stim sa apreciem nu stiu ce arta,ca stim sa vorbim frantuzeste?

Va fi vai si amar de noi...Nu pentru chefuri,sarbatoriri sau pentru jocuri,ne aflam pe pamant,ci pentru a omori prin CREDINTA,POCAINTA si CRUCE moartea care ne omoara,si pentru a redobandi raiul pierdut. A-I multumi lui Dumnezeu atunci cand vantul este prielnic pe mare,nu este ceva deosebit;a-I multumi insa,cand este furtuna,atunci se arata adevarata recunostinta.

 Acum la sfarsit de an,sa ne gandim nu numai la bautura si mancarea din aceasta seara,la focul de artificii pe care il vom vedea,ci sa inaltam rugaciuni si sa facem milostenie cu cei sarmani pentru cei care au adormit intru Domnul:frati,surori,parinti,rude,prieteni. 

 Bine ar fi,daca aceasta seara o vom petrece la Biserica,incepand anul nou in cel mai frumos mod posibil:alaturi de Dumnezeu.Daca noi vom fi alaturi de El in aceasta seara,cu siguranta si Dumnezeu va fi langa noi tot anul

Rânduri pentru anul nou

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Ion Minulescu

Bine-ai venit, An nou!..
Bine-ai venit.
De când te-aştept aproape-am şi albit.
Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,
Te rog să nu-mi faci casa de ocară..
Nu te grăbi să-mi intri pe furiş,
C-abia sosişi.
Noroc că te-aşteptam deştept
Să te previu la timp, să fii atent,
Şi-n clipa marelui eveniment
Să-mi calci în casă cu piciorul drept.
Şi nu uita
Să-ţi laşi ciubotele afară,.
Aşa te vreau!

Te vreau la trup curat. neprihănit..
Şi tot aşa la suflet şi la minte -
Te vreau sub chipul celui arvunit
Pe treizeci de arginţi
Şi-un blid de linte!..
Şi-acum, că te-nduraşi să-mi intri-n casă,
Poftim la masă.
Dar mai nainte de-a gusta
Din vinul şi din pâinea mea,
Deschide-ţi ochii bine, ca să-nveţi
Povestea Coliviei cu sticleţi.
Şi-n urmă, dacă poţi să te-ntregeşti
Cu sfinţii din icoanele de pe pereţi,
Te rog - de pe parchete si sofa -
Să-mi schimbi covoarele de Buhara,
Şi-n locul lor tu să-mi întinzi
Numai velinţe olteneşti.

Ca să-mi rasfrâng cu ele, în oglinzi,
Podoabele mândriei strămoşeşti..
În locul florilor de crin, fanate,
Să-mi pui în strachine de lut
Crăiţe sângerii culese
În cinstea viitoarei florărese
Care, probabil, nici nu s-a născut!
An nou..

Ai auzit ce-ţi cer?
Nu-ţi cer să faci nimic în casa mea,
Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!
Iar eu, un biet român ursit
Să fiu scuipat şi pălmuit,
Deşi n-am casă cu calorifer,
Te-adăpostesc de viscol şi de ger
Şi te cinstesc aşa cum se cuvine
Să fiu cinstit şi eu - măcar de tine!
Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat -
Un frate ce-mi va da napoi
Sticletele ce mi-a furat
Alt frate, mult mai mare decât noi!
Te-ntâmpin numai cu atât -

Ce mi-a rămas -
Un "Ah" în gât,
Şi-un gest cu care te primesc
Ca pe-un "Specific românesc"!..
An nou!
Fii nou de sus şi până jos!..
Copil al nimănui şi-al tuturor,
Copil din flori,
Copil gălăgios..

Desfăşură-te-ncet de pe mosor..
Încet.. cât mai încet.. şi liniştit..
Şi fii atent ca nu care cumva
Să ţi se rupă firu-n casa mea!..
Bine-ai venit, An nou..

Bine-ai venit!

Iată un fapt din istoria vieții Dumnezeiescului Prunc:

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

     Fugind sfânta familie în Egipt din pricina săbiei criminale a lui Irod, ei au fost atacați pe cale de tâlhari, care au apucat de căpăstru măgărușul pe care se afla Preacurata Maică cu Pruncul la sân.
Unul dintre tâlhari s-a apropiat să vadă ce strânge la piept Preacurata Maică. Văzând tâlharul fața Pruncului Hristos a rămas în uimire de frumusețea Chipului Lui și a strigat: „însuși Dumnezeu de ar lua asupra Lui chip de om, El nu ar putea fi mai minunat decât Pruncul Acesta!" Atunci tâlharul acesta i-a oprit pe ceilalți de la a face vreun rău sfintei familii.
Maica Domnului, privind la el, i-a zis: „Cunoaște că Pruncul acesta îți va răsplăti binele acesta într-o zi. "

Treizeci și trei de ani mai târziu, același tâlhar stătea răstignit pentru crimele lui pe crucea cea de-a dreapta a Domnului Hristos. Numele lui era Di[s]mas, iar al tâlharului de-a stânga, Gestas. Privind la Hristos Domnul Cel Care era răstignit fără să aibă nici o vină, Dismas și-a plâns cu amar toată viața lui păcătoasă.

Hulindu-L Gestas pe Domnul, Dimas l-a certat pe răul tâlhar și i-a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? Și noi pe drept. . . Acesta însă n-a făcut nici un rău (Luca 23:41).
Di[s]mas este tâlharul care a auzit de la Domnul cuvintele: Astăzi vei fi cu Mine în Rai. (Luca 23:24). Astfel a dăruit Domnul Raiul celui care i-a cruțat viața când a fost Prunc.

SPIRITUL CRĂCIUNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                

E cea mai mare sărbătoare,
E nașterea sub soare,
A Pruncul ceresc
Pe acest Pământ lumesc.

S-a născut spre a ne ajuta, acum, cu ceva,
Să devenim precum Adam şi Eva.
Pe noi, copii ai unui Gând, pe Pământ,
Un Gând atât de mare, atât de sfânt,

Ai Dragostei legământ.
Copii ... ai Bunului Dumnezeu,
O ea, un el, ... făcuţi să fim perfecţi ... precum un zeu.
De Crăciun,
Spiritul cel bun,
Pluteşte peste toţi,
Bunici, adulţi, copii şi strănepoţi.

Pluteşte în inimile noastre,
Peste sufletele noastre albastre,
Şi ne dăruieşte din plin
Un sentiment atât de lin

Din Spiritul de Crăciun,
Atât de darnic, atât de bun
Când toţi devenim
Şi dăruim,
O parte dintr-un Suflet Curat,
Atât de Binecuvântat!

Ø, Timișoara decembrie 2008

... FECIOARA si MAICA ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Bucuria mea, asa a hotarat Dumnezeu pentru Eva dupa ce pacatuise: “"Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii” (Facerea 3:16). Insa Maica Domnului L-a nascut pe Iisus Hristos, fara dureri, dupa cum a prezis proorocul Isaia: “Inainte de a se zvarcoli in dureri de nastere, ea a nascut; inainte de a simti chinul, ea a nascut un Fiu” (Isaia 66:7)

. Maica Domnului a fost FECIOARA inainte de a naste, a fost FECIOARA in timpul Nasterii si a ramas FECIOARA dupa Nastere. A fost, este si va fi singura femeie din lume care a nascut fara stricaciune, fara dureri, si fara sange, fara lauzie. Nimeni nu a inteles cum s-a petrecut aceasta Taina, nu au inteles nici macar Sfintii Ingeri: “Puterile Ingeresti nu au cunoscut cum s-a petrecut intruparea Ta, Iisuse Hristoase” (Paraclis, glasul al 5-lea). Nici macar Maica Domnului nu a priceput cum s-a petrecut o astfel de minune. 

Cantam in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa: “Ce te minunezi Marie? Ce minune s-a petrecut intru tine?” (Sedelnele Nasterii Domnului). Femeia care a nascut, poate intra in Sfanta Biserica doar dupa ce i se citeste “Rugaciunea la lauzie”: ... si curateste-o pe ea de toata intinaciunea trupului la implinirea acestor 40 de zile. Maica Domnului a nascut fara lauzie, intru curatie, si nu doar ca nu s-a intinat la nasterea Domnului Iisus Hristos, dar s-a si Sfintit prin ea: “Pantecele fecioresc s-a Sfintit prin nasterea ta” (din Condacul Întâmpinării Domnului). 

Prea Sfanta Fecioara Maria, a simtit aceasta si in clipa nasterii, Fiului ei si Dumnezeului ei si de aceea I-a si cazut in genunchi, inchinandu-se. Iata o mama inchinandu-se Fiului ei.

 
Miluieste-ne, Maica Luminii!

Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

                                                                                                              Preot Ioan .

O ICOANĂ FOARTE RARĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

MAICA DOMNULUI țese cămașă pentru Fiul ei cel preaiubit, IISUS HRISTOS, MÂNTUITORUL NOSTRU!

 CĂMAȘA LUI IISUS...

Haina MÂNTUITORULUI, era o singură cămașă necusută, adică lucrată dintr-o singură bucată de pânză...

 
Știați despre cămașa, în care era îmbrăcat PREADULCELE IISUS, când a fost răstignit și s-a tras la sorți pentru ea la poalele Sfintei Cruci ?
Ea a fost țesută de însuși mâinile MAICII DOMNULUI dintr-o bucată sau cămașă necusută, dintr-o singură bucată, care și închipuie unitatea Bisericii și a mântuirii aduse în dar oamenilor.
Se spune că:... "Era seară târzie și Sfânta MARIA privea îngândurată frumoasa cămașă terminată.
-Oare voi mai țese altă cămașă Fiului meu ?"... gândea Sfânta MARIA ...
IISUS s-a apropiat pe neobservate de mama Lui și privirea minunată a ochilor Săi Dumnezeiești au căzut pe cămașă iar inima Lui Sfântă a început să bată cu putere parcă prevestea ceva.
-Cămașa aceasta va fi înroșită cu Sangele Meu de Răscumpărător, și la poalele Crucii, călăii Mei vor trage sorți pentru ea, gândea în sinea Sa IISUS.
Profeția este aceasta: „Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți." (Psalm 21,20) iar Sfântul Evanghelist Matei vorbește foarte clar despre împlinirea acestei profeții.
Iar dupa ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui, aruncând sorți, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: Împărțit-au hainele Mele între ei, iar pentru camasa Mea au aruncat sorți." (Matei 27,35)
- Dar nu Și-a descoperit aceste gânduri mamei Sale .
- MARIA s-a intors cutremurată, văzându-L pe IISUS la spatele ei.
Ea îl îmbrățișă și lăsându-și capul pe pieptul Lui începu să plângă încetișor.
El sărută fruntea Sfintei Sale Mame.
"Iată roaba DOMNULUI, Fie mie după cuvântul Tău, zise Fecioara cu deplină resemnare "
Sfânta Elena, este cea care a descoperit-o, aprinsă de dumnezeiasca râvnă, merge la Locurile Sfinte spre a găsi CRUCEA PREASCUMPULUI HRISTOS.
Minunat a rânduit DOMNUL PREAIUBIT pentru a se găsi Crucea.
Însă, mai minunat lucru este că nu s-a găsit doar Crucea, ci încă multe alte Sfinte Moaște și Obiecte Sfinte.
Ea este cea care a găsit și Cămașa lui HRISTOS, veșmânt sfânt pe care l-a dăruit mai apoi orașului ei natal, Trier (Germania de azi).
"Din viata MAICII DOMNULUI"

                                              CĂMAȘA LUI IISUS

Se povestește într-o carte veche a bisericii, cum că Sfânta Fecioară MARIA a făcut Fiului Său IISUS, o cămașă foarte frumoasă dintr-o bucată, cum era obiceiul să poarte oamenii la nuntă.
Și Pruncul IISUS fiind îmbrăcat cu acea cămașă, Îi ședea foarte bine, căci nu era nici largă, nici strâmtă, nici nu se învechea, nici nu se rupea și lucru de mirare era că pe măsură ce creștea Pruncul IISUS, creștea și cămașa împreună cu El, până a ajuns la timpul Răstignirii.
În acea vreme, când L-au răstignit pe Cruce, soldații au aruncat la sorți care să câștige cămașa Lui.
Fecioara Maria a povestit sfintelor femei multe minuni pe care le-a făcut IISUS pe când era copil. Ea a spus cum Pruncul a mers în picioare de prima dată, neținându-se de nimic, și a început a vorbi fără vreo împiedicare de prima dată.
Odată, sfătuindu-L FECIOARA să Se joace cu alți copii, IISUS a ascultat-o și S-a dus și El între copii, arătându-le niște jocuri minunate, căci toți Îl iubeau și L-au ales de Împărat.
Așternând o haină lungă sub un pom, L-au pus pe IISUS să șadă pe dânsa și mergeau copiii pe rând de i se închinau și ziceau: „Acesta este Împăratul nostru și Sfântul nostru!”
Într-o altă zi, jucându-Se cu mai mulți copii, unul a căzut și și-a rupt piciorul.
PREABUNUL IISUS văzându-l a alergat la el, i S-a făcut milă, l-a luat de mână și i-a zis: „Scoală-te și fii sănătos și hai să ne jucăm cu toții!”
Iar copilul s-a sculat îndată sănătos.

 
Oamenii care au văzut, s-au mirat și au zis: „Cu adevărat Acesta este FIUL LUI DUMNEZEU!”
(Sursa citată: Povestiri din Muntele Athos)

Rugăciunea Mare a Crăciunului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

 

                

Este rugăciunea care se face cel putin in ultima parte a postului și este de foarte mare ajutor oricărui credincios. Se rostește în orice moment al zilei și are puterea de a curăța sufletul de păcate, de a limpezi mintea și de vindecare trupească.

                    Rugăciunea Mare a Crăciunului – Rugăciune către Mântuitorul nostru Iisus Hristos
”Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, când Te-ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s-au minunat şi lumea s-a bucurat de Naşterea Ta, Cel ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat botezul spre pocăinţă;

Care ne-ai adus pe noi la preacuratele zilele acestea pentru înfrânarea patimilor, spre nădejdea Învierii, şi ne îndreptezi pe noi spre adevărul dumnezeirii Tale şi ai luminat mintea noastră spre a Te cunoaşte pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea.

Tu şi acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, care se afundase în mare, iar mai pe urmă, lepădându-se de Tine, dar plângând cu amar, iarăşi l-ai primit. Că am auzit glas grăind şi magii închinându-se cu daruri şi îngerii cântând, iar Irod tulburând-se, că Dumnezeu în trup S-a arătat spre mântuirea noastră.

Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind: Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc văzând mărita şi cinstita serbare, şi toţi după vrednicie o laudă cu inima şi cu buzele.

Şi acum, Bunule, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi, precum şi plecarea genunchilor şi umilinţa noastră, ca plinind poruncile Tale, curaţi şi neprihăniţi, ajungând acum la cinstită Naşterea Ta, să ne împărtăşim cu Preacuratul Trup şi Cinstitul Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.”

LEGENDA LUI ARTABAN - AL PATRULEA MAG

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Eliana Popa

O legendă minunată s-a transmis din gură-n gură,
(Poate veți găsi-o scrisă, dar nu-i pildă din Scriptură)
Despre-un tânăr ce trăia într-un vechi oraș, Surate,
Vestea-nțelepciunii lui s-ar fi dus până departe!
Pielea lui avea culoarea lemnului de abanos
Răspândind miros de ambră și de flori de chiparos,
Avea chipul preafrumos, ochii vii, din stea crâmpei,
Bunătatea și tristețea prinse-n lacrima din ei!
Peste fruntea lui cea largă, cobora pe două părți,
Bogăția unui păr, precum umbra unei nopți.

Artaban călătorise prin cetăți îndepărtate,
Străbătuse răsăritul dintr-o parte-n altă parte,
Studiase științe multe...cu profesori renumiți
Și dădea mereu de lucru, luminoasei sale minți!
Astăzi, mai fără de veste, răscolind prin amintiri,
Ce aduc doar bucurie, delicatei sale firi,
Îi apar în față, parcă, trei prieteni buni și dragi:
Baltazar, Melchior și Gaspar (cei ce-au fost vestiții magi).

Nu i-ar despărți nimic, fiindc-aveau un legământ,
Ca la împlinirea vremii, când Acel Mesia Sfânt
Se va naște din Fecioară (cum stă scris în profeții),
La Damasc să se-ntâlnească pentru a călători
Înspre locul unde Pruncul, așteptat ca fiind Mesia,
Se va naște pentru oameni, cum grăiește profeția.
S-au gândit că timpu-acela, iată, sta să se-mplinească
Și va fi urmat, desigur, de-o vedenie cerească!
Au plecat atunci fârtații, despărțindu-se o vreme
Până-n ceasu-n care cerul le va da anume semne!
Fiecare-n țara lui au pornit călătoria,
Așteptând să se revadă, când se va vesti Mesia!

Singur, Artaban se-ntoarce lângă Delhi, la Surate,
Unde maica îl născuse, în mărețele-i palate...
Însă-n seara asta tristă, când sta singur in grădină,
Observă pe bolta nopții steaua plină de lumină!
Un fior parcă-i pătrunse toată ființa și gândi:
,, S-a născut cumva Mesia? Altceva nu poate fi!"
A simțit că ăsta-i semnul...iată, timpul s-a-mplinit,
Să pornească spre Damasc, precum a făgăduit!
Au trecut cinci ani de zile de la legământul lor.
Unde ești tu, Baltazar? Și tu, Gaspar! Melchior?

În dorința lui nestinsă de-a pleca să-i întâlnească,
Hotărî să vândă totul, toată averea lui lumească.
Și grădina lui frumoasă, sclipitoarele-i palate
Le vându unui nabab! Iar cu banii luați pe toate
Se grăbi către Calcutta...și cu o parte din ei
Cumpără trei pietre scumpe...de ce oare numai trei?
Un turcoaz și un opal, și-un rubin preaminunat
Toate foarte prețioase cum mai rar s-ar fi aflat!
Se porni apoi la drum și trecu prin multe locuri
Prin deșertul fără apă, mistuit de-a setei focuri,
Prin păduri cu fiare multe, s-a luptat cu lupi și hiene
Își mai odihnea, rar, trupul prin umbrare și poiene!
Se grăbea către Damasc, cum făcuse legământul,
Însă mai presus de-aceasta (de a-și împlini cuvântul)
O dorință arzătoare îi grăbea călătoria
Să ajungă mai degrabă, să-L găsească pe Mesia!
Am uitat să spun un lucru, cum în graba asta mare,
Nu a mers pe jos tot drumul, ci pe-un armăsar călare!

Dar se cam întâmplă toate, nu după voința lui
Ci așa cum este vrerea și porunca Domnului!
Când trecea printr-o pădure, a-ntâlnit căzut pe cale,
Un bolnav cuprins de friguri și de-a morții grea sudoare.
A descălecat viteazul, fiindcă sufletul lui bun
S-a înduioșat îndată! Însă parcă se opun
Doua gânduri...Ce să facă? Să rămână, nu e bine
Fiindcă trebuie s-ajungă...și bolnavu-n loc îl ține!
Iar de pleacă, cum să-l lase pradă fiarelor și nopții?
Sufletul lui și conștiința îi șoptesc să nu-l dea morții!
,, - O, Tu Însuți ești Iubire, zise gândind la Mesia
Dacă nu-l ajut pe-acesta, n-are rost călătoria
Fiindcă 'geaba vin la Tine, fiindcă 'geaba mă grăbesc,
Fără milă și iubire, pot eu, oare, să-Ți slujesc?"
A rămas lângă bolnav, l-a-ngrijit mai multe zile
Până a scăpat de friguri și și-a mai venit în fire.
Își pierduse-orice nădejde de-aș mai împlini cuvântul
Ce-l dăduse-n ziua-n care acceptase legământul!
O tristețe grea și-adâncă i-a pătruns adânc în suflet...
Cel bolnav l-a mângâiat și i-a spus: ,, - Frate, eu cuget,
Nu știu dacă s-a născut cel ce zici că e Mesia,
Însă, dacă este așa, tu să-ți schimbi călătoria!
Căci așa minune mare doar în Bethleem va fi
Pe prietenii tăi sigur, tot acolo-i vei găsi!
Întocmește-o caravană, iute, cât timp mai avem
Și pornește cu nădejde spre cetatea Bethleem!"

Artaban a prins nădejde și a mers să vândă o piatră
Se lipsi cu mare drag de frumoasa nestemată!
Întocmi o caravană și porni călătoria
Spre cetatea Bethleem ca să-l afle pe Mesia!
Și când a ajuns acolo, trecând porțile cetății,
S-a-ngrozit de-atâta sânge, de duhoarea grea a morții!
Copilași uciși în fașe, sânge mult pe străzi și-n case
Mamele smulgându-și părul, fără pruncii lor rămase!
Întrebă ce se întâmplă și o mamă-ndurerată
Îi răspunse că Irod pe Mesia vrea să-l piardă.
Și a poruncit să moară toți pruncuții sub doi ani
Însă n-a aflat tiranul ( chiar de-a dat aur și bani)
Unde este copilașul proorocit ca fiind Mesia,
Fiindcă-n noaptea sângeroasă, Maica Pruncului, Maria,
L-a ascuns sub o mantie, pe-un asin l-a așezat
Și alăturea de Iosif spre Egipt s-au îndreptat!

Nici n-apucă să gândească ce va face mai departe,
Când deodată vede-n față un pruncuț luat spre moarte,
De o ceată ostășească ce l-a smuls fără de milă
De la sânul maicii sale, tânără ca o copilă!
Fără a mai sta pe gânduri, alergă la cei din gloată
Și în schimbul celui mic, le dădu a doua piatră...
Astfel l-a salvat de moarte și-a adus și bucuria
Unei mame necăjite...(tot cu gândul la Mesia)
Însă a rugat femeia (ce i-a mulțumit nespus)
Să-l îl ducă pân' la locul unde s-a născut Iisus.
Ieslea o află tăcută, într-un act de pietate
Pentru jertfa sângeroasă, pentru pruncii din cetate!
Un mănunchi de crini ca neaua, de pe cale culesese
Și le aruncă ofrandă, pentru Cel născut în iesle.
Se întoarse în cetate...tot ce mai avea cu sine
Era dragostea de Domnul și o piatră de rubine!

A plecat din Bethleem doar cu piatra-n buzunar,
Străbătând treizeci de ani, țări și margini de hotar.
Întreba pe toată lumea unde-l află pe Mesia
Cel născut dintr-o Fecioară, Cea cu numele Maria!
Până într-o primăvară...când mergea către Apus,
A aflat din niște zvonuri unde s-ar afla Iisus!
În Ierusalim se zice....în Iudeea...O, ce bine!!!
,,Trebuie să fie El! Nici să cred parcă nu-mi vine!
Mă voi duce să mă-nchin Împăratului Divin
Și ca semn al prețuirii îi dau piatra de rubin"
Și s-a pus din nou pe cale și mergea cu mult avânt
Străbătea câmpii și dealuri prin căldură ploi și vânt.
După ceva timp și zile, urcă dealul cu măslinii,
Străbătând în mare grabă potecuțele grădinii.
Și intră-n Ierusalim, căută în lung și-n lat,
Însă nu-L găsi pe Domnul, dar se puse pe-ntrebat!
A intrat într-un lăcaș unde se ruga smerit
Un bătrân...și către dânsul, magul nostru a grăit:
,, - Îl cunoști tu pe Mesia? Spune-mi, rogu-te, de-L știi
Îl tot caut de ani mulți, ceas de ceas și zi de zi!"
,, - Îl cunosc, de bună seamă, fiindcă El m-a vindecat
La Vitezda-n scăldătoare, către mine s-a plecat.
Mulți a vindecat Hristos! Însă mulți L-au și urât...
Fariseii, cărturarii chiar și oamenii de rând.
,, - Fie-ți milă și de mine! Spune-mi unde îl găsesc?"
Și plângând, răspunse moșul: ,, - Chiar acum Îl răstignesc!
Pentru El mă rog acuma, că-s bătrân nu mă pot duce,
Pe Golgota îl găsești! Este răstignit pe Cruce!"

Artaban plecă în grabă, fuge magul precum vântul
Spre Golgota însângerată, unde-i răstignit Cuvântul
Însă, când să urce dealul, jos, la poalele cetății,
Iar văzu soldați și oameni ce slujeau urii și morții!
O copilă ca o floare, precum ciuta speriată
( Când o încolțesc șacalii și-i aproape sfâșiată)
Era trasă și târâtă, către-o piață, să o vândă
Și strigă spre Artaban: ,, - Fie-ți milă și m-ajută!
Tata a murit dator....eu n-am bani să le plătesc
Ce rușine mă așteaptă! Ah, doar moartea îmi doresc!"
,, - Doamne, Tu nu ai nevoie, nici de aur sau rubine!
Știu că Tu, mi-ai scos-o-n cale și-ai trimis-o către mine!"
Și înduioșat adânc, a scos cea din urmă piatră
Și a pus-o-n mâna fetei, cu conștiința împăcată.

Însă-n clipa aceea mare se cutremură pământul,
Soarele-și pierdu lumina...precum leul, mugea vântul!
Casele cădeau ruină, s-au înspăimântat cu toții,
Când văzut-au cum ieșeau, precum viii, din gropi morții!
Fiindcă-n clipa aceea-n care, nu știau un' s-o apuce!
Cel ce-a fost Lumina Lumii și-a dat sufletul pe Cruce!
Deodată o cărămidă ce se rupse dintr-o casă,
(Parcă a fost aruncată de o mână furioasă)
L-a strivit pe Artaban și în clipa morții lui,
I s-a arătat, în slavă, Cel cu rănile de cui!
Avea brațele deschise și- a grăit cu duioșie:
,, - Toate pietrele acelea, te așteaptă-n veșnicie!
Ai comoară-n cer acuma, fiindcă toate câte-ai dat
Cu iubire și cu milă, și cu sufletul curat,
Toate câte ai făcut pentru frații mei mai mici,
Le-am primit cu bucurie și le ai și tu aici!
Mult mai multe daruri sfinte vei primi în veșnicie
Fiindcă tot ce-ai dat l-a oameni, tu le-ai dat și lor și mie!"

Astfel magul nostru vrednic, cel cu chip de abanos,
A pășit în veșnicie în Lumina lui Hristos!

EU TE AM PE TINE, DOAMNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Nu am mamă, nu am tată,
N-am bunici, căci toți s-au dus,
Dar Te am pe Tine, Doamne,
Milostivul meu Iisus,

Și o am pe Sfânta-Ți Maică
Ocrotindu-mă mereu,
Iar ca Tată bun în ceruri
Mi L-ai dat pe Dumnezeu.

N-am în lume mulți prieteni,
Fiindcă oamenii sunt răi,
Dar ca ajutor în viață
Mi i-ai dat pe sfinții Tăi

Și îi simt mereu aproape
Ori de câte ori mă rog,
Mângâiat fiind de dânșii
Într-un tainic dialog.

Mi-ai mai dat, Iisuse Sfinte,
Un prieten veghetor
Care pururea mă-învață,
Sfântul înger păzitor,

Mă îndeamnă să fac bine,
Mă oprește să fac rău
Căci e plin de-înțelepciune,
Fiind plin de harul Tău.

Când aș vrea să schimb o vorbă,
Însă toți mă părăsesc,
Iau Scriptura Ta în mână
Și cuvântul Ți-l citesc

Și atunci îmi trece dorul,
Căci cuvântul Tău e viu,
Și-auzindu-Te pe Tine,
Întristat nu pot să fiu.

Deseori în viața asta
M-am simțit al nimănui..
Multe suflete sunt calde,
Dar ca Tine nimeni nu-i..

Când Te am pe Tine, Doamne,
Eu sunt cel mai fericit,
Când Te pierd prin nepăsare,
Sunt un suflet chinuit.

De mă pierd de Tine, Doamne,
Ieși în căutarea mea,
Du-mă iar pe calea bună
De apuc pe calea rea,

Lasă-mă sărac în viață,
Dezbrăcat, străin, flămând,
Dar orfan de Tine, Doamne,
Nu, nu mă lăsa nicicând!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

      


Preamilostivă Maică, al milei sfînt izvor,
Nădejdea mântuirii, scăparea tuturor,
La Tine vin cu lacrimi, când sunt îndurerat,
La mila Ta, Măicuţă, cu grea durere cad.

Că cine plânge oare, în jale şi-n nevoi
Şi suferă durerea, alăturea de noi ?
Doar inima de mamă cu sufletul curat,
Pentru copil îndură, durerea ne’ncetat.

Fecioara cea mai sfântă şi Mama lui Iisus
Şi Maica tuturora , a noastră-n ceruri sus,
Tu suferi pentru lume, cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti în suferinţă, alăturea de noi.

Copilul la durere, sărman şi necăjit,
De inima de mamă se simte ocrotit.
Că mama îi nădejde , izvor de mângăieri,
Când ei îi spui durerea, recapeţi noi puteri.

Cu lacrimi de durere Te chem neâncetat,
Să nu ne laşi la demoni, să nu ne laşi în iad.
O ,..inimă de mamă, auzi durerea mea,
Şi ruga cea smerită ce-o fac în faţa Ta.

Îndură-te şi-ascultă, pe robul tău smerit,
Că iată ştiu credinţa şi-s tot nepocăit,
Tot stăpânit de patimi,tot fără de iubire,
Tot aprig în cuvinte şi plin de clevetire,

Îndură-Te de mine,Te rog Stăpâna mea
Că vin cu pocăinţa, din nou în faţa Ta,
Eu cel lipsit de fapte şi tot ce este bun.
Ascultă-mi rugăciunea smerită şi acum.

La inima de mamă la îndurarea Ta,
Fecioară Preacurată alerg, nu mă lăsa,
Tu roagă-l pe Stăpânul, pe Bunul Fiul Tău,
Şi scoate ortodocşii din tot ce este rău.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:


Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ocrotitoarea neamului omenesc, acum cădem în fata milostivirii tale, ca una care cunosti cât de mare este slăbiciunea noastră, cât de groaznică ne este căderea, cât de departe suntem de adevărata cale a dreptătii dumnezeiessti; am căzut, ne-am depărtat, toti ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut.


Cine ne va ajuta, cine ne va ridica pe noi, dacă nu tu, care esti Maica noastră cea bună si milostivă, care totdeauna mijlocesti la Fiul Tău si Dumnezeul nostru pentru iertarea păcatelor noastre celor multe.


De aceea, si acum în această zi în care prăznuim amintirea Izvorului Tău cel făcător de minuni, cădem la tine si cu umilintă ne rugăm, să mijlocesti la Cel Atotputernic si Atotmilostiv, ca să curătească păcatele noastre si să tămăduiască toată boala si toată neputinta noastră cea sufletească si trupească. Ca totdeauna binecuvântând pe Stăpânul si pe tine mărindu-te să ne învrednicim de împărătia Fiului Tău si Dumnezeului nostru, ca să strigăm Tie cu multumire: miluieste-ne pe noi Împărăteasă a Izvorului Tămăduirii. Amin!

IUBIREA UNEI MAME de Eliana Popa

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Într-o casă, mititică, străjuită de doi nuci,
Cu șindrilele căzute și cu rosturi în uluci,
O mămică și-un pruncuț, iar pe-o masă un colț de pită
Doar copilu-i e comoară și o face fericită!
Este tânără vădană, greul o apasă mult
Mai că-i vine să-și blesteme, ziua-n care s-a născut.
Dar privind la prunc cum suge, înfășat într-o maramă
Îl sărută cu iubire și cu un fior de teamă!
O, ce gând mai e acesta? Parcă răul stă să vină,
Și pruncuțul plânge des, n-are pace, nici odihnă! 

Este-o noapte friguroasă, dintr-o iarnă timpurie,
Cineva îi bate-n geam! Cine ar putea să fie?
A deschis cu teamă ușa și puțin nedumerită
A văzut, în fața sa, o bătrână gârbovită!
A dat buzna în colibă, nepoftită, nechemată
Și s-a așezat pe scaun lângă foc, sub o corlată.
I-a făcut un ceai fierbinte, gazda noastră, necăjită,
Apoi s-a întins să doarmă fiind tare obosită.
Dar când zorii dimineții i-au aprins lumini în tindă
A văzut că nu-i copilul și nici baba gârbovită.
Și-a-nțeles, atunci, femeia că în cea, trecută, noapte,
În căsuța ei intrase, musafir, cumplita Moarte!

  Și atunci, ca o nebună, jeluindu-și copilașul,
Alergă strigând cu ură:,, Moarte, ți-ai găsit nănașul!
Nu te las sa-mi iei copilul, de ți-oi da sufletul meu,
Chiar de-ar fi să trec hotarul pân' la Bunul Dumnezeu!.
Dar deodată vede-n cale o femeie-n strai cernit:
,, - Spune-mi, rogu-te și mie, dacă cumva ai zărit
Moartea hâdă, nemiloasă, încotro a apucat?
Cu pruncuțul meu cel dulce în maramă înfășat! "
,, - Am să-ți spun, grăi femeia cu ochi reci ca doua stele,
Dacă-mi cânți, acum și mie, toate-acele cântecele,
Care-ți înfloreau pe buze, cum înfloare trandafirul,
Și țeseau o rugă sfântă când îți legănai copilul!
Eu sunt Noaptea și adesea, te-ascultam lângă fereastră
Parc-o vrajă mă lega lângă bătătura voastră!

 "Și cu lacrimi de durere, mama a-nceput să-i cânte
Toată jalea ei cea mare se lovea de văi și munte,
Și plângea cu ea în cântec, tare-nduioșată Noaptea
Care-i arătă drumeagul spre care pornise Moartea.
Și porni, din nou, sărmana alergând pe drumul Morții
(Și rugându-i pe toți sfinții ca să i se schimbe sorții) 

Merse preț de-o zi întreagă și dădu într-o răscruce,
Se opri nedumerită, neştiind pe un' s-apuce!
Dar văzu lângă picior, cam uscați, doi mărăcini
Arțăgoși nevoie mare și împodobiți cu spini!
,, - Măi ciulini, fie-vă milă, n-ați văzut de dimineată
Moartea hâdă și bătrână cu un pruncuşor în brață? "
,, - Am văzut-o, am văzut-o, ducea-n brațe pruncuşor
Însă dacă vrei ați spune, au grăit spinii în cor,
Să ne strângi la pieptul tău, ca să înflorim și noi
Iară lacrimile tale să ne fie stropi de ploi!"
Și femeia-i strânse-n brațe, curgea sângele șiroaie
Lacrimile ei, de mamă, îi udară ca o ploaie
Sângele cădea rubine, furând sărutări luminii
Şi-mbrăca în flori de nard, iarba și cu mărăcinii!

 
Fericiți, nevoie mare, i-arătară din răscruce
Peste care deal să treacă și pe unde s-o apuce!
Însă alt necaz, mai mare, se abate și o-ncurcă
Când în fața ei se-ntinde un lac cu o apă adâncă.
De durere și de ciudă, neștiind ce să mai facă,
Încercă să-i soarbă apa, poate astfel o să-l treacă.
Însă lacul, plin de gheață, îi vorbi din unda-i rece :
,, - Nu mai încerca degeaba, numai eu, pe mal, te-oi trece!
Însă vreau în schimb să-mi dai, din a ta înfățișare,
Ochii tăi frumoși și limpezi ca două mărgăritare!
Atunci mama plânse, plânse, ochișorii s-au uscat
Margărite prețioase, jertfă lacului s-au dat!
Atunci lacul a cuprins-o ridicând-o pe un val
Și-a trecut-o ca pe-un fulg de pe-un mal, pe un alt mal.

  Acolo simți miresme, de rămase fără grai!
Flori alese, soiuri multe de credeai că ești în Rai
Însă își veni în fire și strigă în gura mare:
,, - Unde să-mi găses copilul? Știi, tu, iarbă? Știi, tu, floare? "
,, - Cum să îți găsești copilul, dacă nu mai poți vedea,
Îi grăi o bătrânică care florile păzea.
Dă-mi cosița ta de aur și de mână te voi duce,
Printre florile acestea (ce nu-s flori să se usuce)
Poate-ți vei găsi copilul, fiindcă multe inimioare
Se ascund, înmiresmate, în potirele de floare.
Tu ascultă-le atentă, poți de vrei, să le mângâi
Și-ai să afli, într-o floare, bătând inimioara lui! 

Și atunci, cu bucurie și simțindu-și biruința,

 
Și-a smuls biata mamă părul și i-a dăruit cosița!
Și a mers, cu ea, bătrâna pe la fiecare floare
Și a ascultat atentă, multe, multe inimioare!
În sfârșit, găsi copilul într-o floare delicată,
Însă Moartea se arată și-i strigă înfuriată:
,, - Cum ai îndrăznit, femeie, să ajungi până aici? "
,, - Dorul mamei, tu nu-l știi, n-are temere nici frici!
Am venit să-mi iau copilul, l-ai răpit precum o hoață
Îmbrăcată-n zdrențe negre și cu chip de cotoroanță!"
,, - N-ai să poți ați lua copilul, fiindcă n-am să te las eu!
Căci răspund de fiecare în fața lui Dumnezeu!"
,, - Dă-mi copilul! strigă mama, punând mâna pe-alte flori,
Altfel smulg toată grădina, chiar de-ar fi să mă omori! 

"Speriată, hâda Moarte, de-așa dragoste de mamă

O lăsă un pic mai moale, lângă o cișmea o cheamă
,, - Hai, privește în fântână! Iată am adus cu mine,
Ochișorii tăi din lac și-ai să vezi cu mult mai bine!"
Se-apleacă, atunci, femeia, peste marginea fântânii
Unde Dumnezeu arată soarta pruncilor și-a lumii!
Și văzu înmărmurită, mai să i se facă rău,
Ce amar și ce durere, ce chin pe copilul său!
În genunchi cazu sărmana, ca un trunchi, lângă fântână
Și strigă spre cer umilă :,, Doamne, voia Ta e bună!
Nu mă asculta pe mine, ține-L în a Ta grădină
Decât rob în întuneric, lasă-l floare în Lumină! "
( după o poveste de Hans Christian Andersen)

ÎN PEȘTERA CU FOCU-N VATRĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Eliana Popa

Trăia odată-ntr-o pădure, un pustnic tare cuvios,
Se nevoia în rugăciune și mult îl îndrăgea Hristos,
Și a primit un mare dar( dorit de orice muritor)
Adeseori să i se-arate, chiar îngerul său păzitor!
Stăteau de vorbă față-n față, ca doi prieteni minunați,
Un înger lângă un sihastru, cu dragostea de sus, legați!

Dar într-o zi, în care moșul porni să caute bureți,
Văzu în fața lui o ceată, cu câțiva vajnici călăreți.
Și după ei, legat în lanțuri, mergea un hoț ce-a tâlhărit,
Târât spre locul de pedeapsă, fiind la moarte osândit.
Îşi zise cuviosu-n barbă, oftând, aceste cuvințele:
,, - Aşa! Așa! Să-şi ia pedeapsa pentru purtările lui rele! "Şi începând din ziua aceea, când pe tâlhar l-a judecat,
Prietenul său, cel din ceruri, defel nu s-a mai arătat!
Și s-a mâhnit, atunci, sihastrul, și s-a-ntrebat ce a greșit?
N-a mai băut nici strop de apă, trei zile nu s-a mai hrănit,
Plângea și se ruga fierbinte, nu-și amintea păcatul greu
Ce l-a gonit pe sfântul înger și L-a mâhnit pe Dumnezeu!

Văzându-i plânsul și durerea, a treia zi, la ceas de seară,
Când pleoapa zilei se închide și astrul spre apus coboară,
Prietenul său cel de taină, divinul înger păzitor,
A coborât, iar, în chilie și i-a grăit dojenitor:
,, - Așa te-ai bucurat, tu, frate, și-n mintea ta ai judecat
Pe-acel nefericit tâlhar, pe care ei l-au condamnat!
De ce te faci judecător? Te-au pus a-l judeca pe el?
Nu știi că toată judecata o are Dumnezeu din cer?
Însă nu plânge, doar m-ascultă, căci mila Domnului e mare,
Eu îți voi spune ce sa faci, de vrei să dobândești iertare.

Îți dau această rămurică! E vestejită și uscată,
Va trebui s-o porți cu tine, să nu o lepezi niciodată!
Și când vei merge la culcare, să-ți fie pernă, rămurica
Să părăsești acest pustiu, să nu-ți iei traista, nici sarica.
Să mergi în lume, printre oameni și să cerşeşti bătând la porți,
Să pribegești și zi şi noapte, să întâlnești tâlhari și hoți,
Iar cineva de te-o opri în a lor casă, peste noapte,
Te odihnești, apoi, în zori, să-ți vezi de drumu-ți mai departe!

Să pribegești de dimineață și până astrul o s-apună,
Zi după zi, cu plânsu-n geană, pân' ai să faci o faptă bună.
Așa a hotărât Acela, ce ne-a zidit și ne-a creat,
Fiindcă, tu, pe al tău frate, l-ai osândit și judecat.
Când vei vedea cum rămurica a înverzit și are floare
Să știi, iubitul meu prieten, c-atunci ai căpătat iertare!

Bătrânul auzind acestea primește ramura uscată,
Și se întoarce, iar, în lume, rătăcitor din poartă-n poartă.
Cerșea un colțișor de pâine și-un adăpost pe timp de noapte,
De multe ori, lipsit de ele, mergea cu Domnul, mai departe!
Și ostenit fiind, odată, intră să doarmă-ntr-o pădure,
Nădăjduind că-n luminişuri, o să găsească rugi cu mure!
Nu mai mâncase de trei zile și parcă nu avea putere
Era slăbit de-atâta umblet...și trist, de marea lui cădere!

,, O, Doamne, trupu-mi e povară și sufletul a obosit,
Și firul din suveica vieții, s-a subțiat și s-a slăbit!
Ce faptă bună mai pot face, eu putregaiul, încă viu...
Mai ai răbdare cu moșneagul? Sau poate, Doamne, e târziu? "
Așa a cugetat bătrânul, când iată, chiar în fața sa
O peșteră, cu boltă-naltă, și cu un foc care ardea,
În fața vetrei sta de veghe, privind afară, o bătrână...
Păși sfios, spre ea, sihastrul:,, - Măicuță dragă, sara bună!
Te rog, îndură-te de mine, că-s ostenit...și mă dor toate!
Şi lasă-mă să dorm aici! În zori pleca-voi mai departe."

Cu milă îl privi bătrână, făcându-și nodul la năframă:
,, - Nu pot să te primesc, părinte, chiar dacă vreau, fiindcă mi-e teamă..
În frica Domnului, îți spun, că am trei fii, tâlhari și hoți
De-aceea se feresc de oameni și locuim aici, cu toți!
De te-oi primi, chiar și o noapte, cum ar fi drept și creștinește,
S-ar supăra sau și mai rău... te-or omorî, Doamne ferește! "
,, - Bătrâno, eu sunt om de treabă, nu sunt slujbaș al stăpânirii!
Te rog să nu te îndoiești! Te rog în numele iubirii!
Flăcăii tăi, chiar de sunt aprigi, azi nu te vor lua la rost
C-ai miluit un călător, flămând și fără adăpost!"

Bătrâna l-a poftit să intre, căci parcă-i risipise frica,
El s-a culcat într-un ungher, având drept pernă rămurica!
Mirată fiind, de-așa pribeag, și neștiind cum să-nțeleagă
De ce bătrânul musafir, drept căpătâi și-a pus o creangă,
L-a întrebat de unde vine și unde merge călător,
Iar el i-a povestit, cu lacrimi, greșeala lui de-a fir-a-păr!
Și când a auzit bătrâna, cum pentru-o faptă așa mică,
E nevoit să rătăcească... vaai... s-a cutremurat de frică!

Dacă acest bătrân, beteag, e nevoit să rătăcească
Până va face-o faptă bună și creanga o să-nmugurească,
Apoi feciorii ei tâlhari, amar, amar ce vor primi:
,, - Of, Doamne, Iisuse Hristoase, pe ei, cum îi vei osândi?
Dacă acest sihastru blând, doar pentr-un gând e pedepsit,
Flăcăii mei ce vor răspunde, că au furat și tâlhărit? "
Nici bine nu-și termină gândul și iată, fiii au venit
Și mânioși se-ntorc spre ea, văzând străinul adormit:
,, - Ce ai făcut? Și cine-i omul? De câte ori ți-am spus noi, mamă,
Să nu primești niciun străin!" grăiră cei trei hoți cu teamă.

,, - N-aș fi putut să nu-l primesc, fiindcă și el e pedepsit,
Pe Dumnezeu l-a supărat, pentru un gând nesocotit
Și pribegește zi de zi, prin arsiță, prin vânt și ploi
Nu are loc de înnoptat, de milă l-am primit la noi! "
Priviră cu mirare toți, spre cuviosul adormit
Ne-nțelegând, privindu-i chipul, ce faptă rea a săvârșit.
Dar unul dintre cei trei frați, răutăcios fiind din fire,
Strigă la el, stricându-i somnul:,, - Hei, moșule! Măi, musafire!
Ia să ne spui povestea ta! Ce ai făcut? Și cine ești?
Cum ai ajuns în grota noastră? Ridică-te să ne vorbești! "

S-a ridicat, atunci, bătrânul și a-nceput a-și spune viața
Cu glasul blând, cu lacrimi grele, aproape până dimineața!
Și-n tot acest răstimp în care și-a spus întreaga lui poveste,
Cei trei tâlhari simțeau în suflet, căința cum îi năpădește
Au început atunci a plânge, știind ce mult au stat în rău,
Și uite cum, în acea noapte, toți s-au întors la Dumnezeu!
Toți se rugau, și fii și mamă, cu lacrimi multe și căință
Făcând din peștera cea rece, chilia lor de pocăință!

Spre dimineață au adormit și ei, alături cu sihastrul
Și s-au trezit în miezul zilei, când lumina puternic astrul,
Au vrut să-l scoale pe bătrân, dar ființa lui era-mpietrită
Iar ramura, sub capul său, era frumos înmugurită!
Trecuse-n viața de apoi, acolo, unde mergem toți,
Având alături sfântul înger, o bătrânică și trei hoți!

În peștera cu focu-n vatră, în mâini cu șirul de metanii,
Trei cuvioși, la ceas de seară, cântau tropare și litanii.

POSTUL NU E O DIETĂ !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

 
Postul nu e o dietă,
Cum cred unii când postesc,
Cugetând la siluetă,
Nu la spor duhovnicesc..

Dacă vrei dietă, frate,
Cin' te-împiedică s-o ții?..
Înfrânează-te la toate,
De-ți dorești fumos să fii..

Nu e o nelegiuire
Să-ți dorești să fii frumos,
Însă pentru mântuire,
Nu-ți aduce vreun folos..

Pentru "forme" n-ai nevoie
Să te uiți în calendar;
Te apuci de bunăvoie
De regim alimentar

Ușurându-ți greutatea,
Kilogramele pierzând,
Întărindu-ți sănătatea,
Multe din grăsimi arzând.

Posturile-adevărate
Au un scop religios:
Se renunță la bucate,
Pentru harul lui Hristos.

Se mai subțiază firea
Părții noastre pământești,
Aprinzându-se dorirea
Bunătăților cerești.

Ca baloanele ușoare
Ce se 'nalță în eter,
Mințile încep să zboare,
Cugetând mai mult la Cer..

După firea materială,
Nu suntem decât pământ.
După cea spirituală,
Suntem flăcări de Duh Sfânt.

Sufletul e praf de stele
Și din fire e ușor;
Trupurile noastre-s grele,
După firea maicii lor.

Nu mai poate să rămână
Sprinten sufletul din noi
Dacă-l trage spre țărână
Trupul, devenind greoi!

Deci ce face postul, oare?
Ușurează trupul greu,
Lăsând mintea ca să zboare
Sprintenă spre Dumnezeu

Și în timp ce prin postire
Se desprinde de pământ,
Peste omeneasca-i fire
Se coboară Duhul Sfânt.

Postul trebuie să fie
Ca al sfinților, sever,
Făcând carnea străvezie,
Numai bună pentru Cer..

Îmbuibarea cu bucate
Vegetale, nu e post;
Să pierzi kilograme, frate,
Altfel postul n-are rost!

Fața roșie și plină,
Chipul tău cel rotunjit
Mult mai palid să devină,
Arătând că ai slăbit.

Să se vadă înfrânarea,
Să postim cum Domnul vrea,
Nu schimbând puțin mâncarea
Și-mbuibându-ne din ea!

Însă pe de altă parte,
Devenind noi postitori,
Ne pretinde Sfânta Carte
Să fim buni și iertători,

Să mai trecem cu vederea,
Fiindcă omu-i păcătos,
Să răbdăm, tăcând, durerea,
Imitându-L pe Hristos.

Întrebând mereu Scriptura
Cum ar vrea Iisus să fim,
Nici cu gândul, nici cu gura
Fratelui să nu-i greșim

Căci degeaba la bucate
Suntem vegetarieni,
Dacă îl mușcăm pe frate,
Precum șerpii cei vicleni!

Postul, da, ne pregătește
Să fim îngeri pe pământ..
Să-l postim cum se postește,
În lumină de Duh Sfânt,

Așteptând cu bucurie
Zilele de post mereu,
Căci în ele-o să ne fie
Mai aproape Dumnezeu!

. INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



🙏 „Roaba Domnului am fost eu”, a spus Sfânta Ana Sfântului Zaharia, „chemându-l pe Dumnezeu cu credință în post și în rugăciune, ca să iau rodul durerii mele și după naștere să-l aduc Celui ce mi l-a dat. Pentru aceasta mă veselesc astăzi, împlinind făgăduința mea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!”.

🙏 "O, cea mai cinstită și mai Sfânta decât toți Sfințiții, dumnezeiască Pruncă, Fecioară și Maica Dumnezeului celui de sus, în ziua Intrării tale în Sfânta Sfintelor, pe care o prăznuim astăzi cinstindu-te, primește acest dar al nostru și ne izbăvește pe noi din toate nevoile, necazurile și primejdiile și ne învredniceste Împărăției celei cerești, ca întotdeauna cu mulţumire să cântăm: Aliluia!"

🙏 Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe Sfânta Pruncă ce se aduce astăzi de Sfinții săi Părinți în Biserica Domnului și se așază în Sfânta Sfintelor, spre salășluirea Împăratului tuturor, cu cântări de laudă și cu mulțime de făclii să o întâmpinăm. Iar tu care ai milostivire nemărginită, slobozeste-ne din toate nevoile pe noi, care îți cântăm: Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
"Bucură-te, PREACURATĂ, Doamna stărilor curate,

Bucură-te, SFÂNT POTIR, încrustat cu nestemate;
Bucură-te, NOR UȘOR, care picură iubire,
Bucură-te, DRUM DE AUR, care duci spre mântuire;
Bucură-te, azi, FECIOARĂ, care intri-n Templul Sfânt,
Bucură-te, BUCURIE, sus în cer și pe pământ;
Bucură-te, SFÂNT IZVOR dătător de apa vie,
Bucură-te, azi FECIOARĂ, Maica Domnului, Marie!

🙏🏽 Bucuria mea, asemenea Maicii Domnului: ÎN JURUL TĂU DE POȚI, SĂ ÎI BUCURI PE TOȚI! Și dacă asta îți dorești, atunci: Un suflet bun să ai, Și-un gând frumos, În faptă și în grai, Pentru Hristos, Cu dragoste și-avânt, Spre tot ce-i drept și Sfânt.

 
🙏🏽 Maica Prea Sfântă, Prea Curată, Pururea Fecioară Maria, roagă-te Fiului tău și Dumnezeului nostru și pentru noi păcătoșii, acum, în ceasul morții și în ceasul judecății noastre. Amin!

🙏 MILUIESTE-NE, MAICA LUMINII!

 
🙏 MILUIESTE-NE, MAICA MILOSTIVIRII!

 
🙏 MILUIESTE-NE, MAICA INDURARILOR!

 
PRAZNIC CU BUCURIE!

                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                   Preot Ioan 🔔.

IUBIREA UNEI MAME..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Eliana Popa

Într-o casă mititică străjuită de doi nuci,
Cu șindrilele căzute și cu rosturi în uluci,
O mămică și-un pruncuț au pe-o masă un colț de pită,
Doar copilu-i e comoară și o face fericită!
Este tânără vădană, greul o apasă mult
Mai că-i vine să-și blesteme ziua-n care s-a născut.
Dar privind la prunc cum suge înfășat într-o maramă,
Îl sărută cu iubire și cu un fior de teamă!
O, ce gând mai e acesta? Parcă răul stă să vină
Și pruncuțul plânge des, n-are pace, nici odihnă!

 Este-o noapte friguroasă, dintr-o iarnă timpurie,
Cineva îi bate-n geam! Cine ar putea să fie?
A deschis cu teamă ușa și puțin nedumerită
A văzut în fața sa, o bătrână gârbovită.
A dat buzna în colibă, nepoftită, nechemată
Și s-a așezat pe scaun lângă foc, sub o corlată.
I-a făcut un ceai fierbinte gazda noastră necăjită,
Apoi s-a întins să doarmă fiind tare obosită.
Dar când zorii dimineții i-au aprins lumini în tindă
A văzut că nu-i copilul și nici baba gârbovită.
Și-a-nțeles, atunci, femeia, că în cea trecută noapte,

În căsuța ei intrase, musafir, cumplita Moarte!
Și atunci ca o nebună, jeluindu-și copilașul,
Alergă strigând cu ură:,, Moarte, ți-ai găsit nănașul!
Nu te las sa-mi iei copilul, de ți-oi da sufletul meu,
Chiar de-ar fi să trec hotarul pân' la Bunul Dumnezeu!
Dar deodată vede-n cale o femeie-n strai cernit:
,, - Spune-mi, rogu-te și mie, dacă cumva ai zărit
Moartea hâdă, nemiloasă, încotro a apucat?
Cu pruncuțul meu cel dulce în maramă înfășat! "
,, - Am să-ți spun, grăi femeia cu ochi reci ca doua stele,
Dacă-mi cânți acum și mie, toate-acele cântecele
Care-ți înfloreau pe buze cum înfloare trandafirul,
Și țeseau o rugă sfântă când îți legănai copilul!
Eu sunt Noaptea și adesea, te-ascultam lângă fereastră
Parc-o vrajă mă lega lângă bătătura voastră! ",

Și cu lacrimi de durere, mama a-nceput să-i cânte
Toată jalea ei cea mare se lovea de văi și munte,
Și plângea cu ea în cântec, tare-nduioșată, Noaptea
Care-i arătă drumeagul spre care pornise Moartea.
Și porni din nou sărmana alergând pe drumul Morții
(Și rugându-i pe toți sfinții ca să i se schimbe sorții)

  Merse preț de-o zi întreagă și dădu într-o răscruce,
Se opri nedumerită, neştiind pe un' s-apuce!
Dar văzu lângă picior, cam uscați, doi mărăcini
Arțăgoși nevoie mare și împodobiți cu spini!
,, - Măi ciulini, fie-vă milă, n-ați văzut de dimineată
Moartea hâdă și bătrână cu un pruncuşor în brață? "
,, - Am văzut-o, am văzut-o, ducea-n brațe pruncuşor
Însă dacă vrei a-ți spune, au grăit spinii în cor,
Să ne strângi la pieptul tău, ca să înflorim și noi
Iară lacrimile tale să ne fie stropi de ploi!"
Și femeia-i strânse-n brațe, curgea sângele șiroaie
Lacrimile ei de mamă îi udară ca o ploaie
Sângele cădea rubine, furând sărutări luminii
Şi-mbrăca în flori de maci iarba și cu mărăcinii!

Fericiți, nevoie mare, i-arătară din răscruce
Peste care deal să treacă și pe unde s-o apuce!
Însă alt necaz, mai mare, se abate și o-ncurcă
Când în fața ei se-ntinde un lac cu o apă adâncă.
De durere și de ciudă, neștiind ce să mai facă,
Încercă să-i soarbă apa, poate astfel o să-l treacă.
Însă lacul, plin de gheață, îi vorbi din unda-i rece :
,, - Nu mai încerca degeaba, numai eu, pe mal, te-oi trece!
Însă vreau în schimb să-mi dai, din a ta înfățișare,
Ochii tăi frumoși și limpezi ca două mărgăritare!
Atunci mama plânse, plânse, ochișorii s-au uscat
Margărite prețioase, jertfă lacului s-au dat!
Atunci lacul a cuprins-o ridicând-o pe un val
Și-a trecut-o ca pe-un fulg de pe-un mal, pe un alt mal.

Acolo simți miresme de rămase fără grai!
Flori alese, soiuri multe de credeai că ești în Rai
Însă își veni în fire și strigă în gura mare:
,, - Unde să-mi găsesc copilul? Știi tu, iarbă, știi tu, floare? "
,, - Cum să îți găsești copilul dacă nu mai poți vedea,
Îi grăi o bătrânică care florile păzea.
Dă-mi cosița ta de aur și de mână te voi duce,
Printre florile acestea (ce nu-s flori să se usuce)
Poate-ți vei găsi copilul, fiindcă multe inimioare
Se ascund înmiresmate în potirele de floare.
Tu ascultă-le atentă, poți de vrei, să le mângâi
Și-ai să afli într-o floare, bătând, inimioara lui!

 
Și atunci cu bucurie și simțindu-și biruința,
Și-a smuls biata mamă părul și i-a dăruit cosița!
Și a mers cu ea bătrâna pe la fiecare floare
Și a ascultat atentă, multe, multe inimioare!
În sfârșit, găsi copilul într-o floare delicată,
Însă Moartea se arată și-i strigă înfuriată:
,, - Cum ai îndrăznit, femeie, să ajungi până aici? "
,, - Dorul mamei tu nu-l știi, n-are temere nici frici!
Am venit să-mi iau copilul, l-ai răpit precum o hoață
Îmbrăcată-n zdrențe negre și cu chip de cotoroanță!"
,, - N-ai să poți lua copilul, fiindcă n-am să te las eu!
Căci răspund de fiecare în fața lui Dumnezeu!"
,, - Dă-mi copilul! strigă mama, punând mâna pe-alte flori,
Altfel smulg toată grădina, chiar de-ar fi să mă omori! "

Speriată hâda Moarte, de-așa dragoste de mamă,
O lăsă un pic mai moale, lângă o cișmea o cheamă
,, - Hai, privește în fântână! Iată am adus cu mine,
Ochișorii tăi din lac și-ai să vezi cu mult mai bine!"
Se-apleacă atunci femeia, peste marginea fântânii
Unde Dumnezeu arată soarta pruncilor și-a lumii!
Și văzu înmărmurită, mai să i se facă rău,
Ce amar și ce durere de trăia copilul său!
În genunchi cazu sărmana, ca un trunchi, lângă fântână
Și strigă spre cer umilă :,, Doamne, voia Ta e bună!
Nu mă asculta pe mine, ține-L în a Ta grădină
Decât rob în întuneric, lasă-l floare în Lumină!

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Bucuriei”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



7 noiembrie
Icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” (Vzigranie) este prăznuită pe 7 noiembrie.

Icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” (Vzigranie) a fost descoperită lângă Moscova pe 7 noiembrie 1795. Nu se știe nimic din istoricul icoanei dinaintea aflării ei; se cunosc doar multele minuni ce au avut loc în fața acestei sfinte icoane.

Icoane asemănătoare se află în Mănăstirea Novodevici din Moscova și în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos.

În aparență, icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” se aseamănă icoanei Macii Domnului „Pelagonitissa”, o variantă a icoanei Maicii Domnului „Glikophilosa” („Dulcea sărutare”) sau cea de tip „Eleusa”.

Icoana Maicii Domnului „a Bucuriei” (Vzigranie) este numită uneori și icoana Maicii Domnului „Pruncul săltând de bucurie”.

HALLOWEEN

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

             

de Preot Sorin Croitoru

Ce este asta, “Halloween”?..
O sărbătoare diavolească,
Deci nu se cade la creștin
Nicicum să o sărbătorească.

Păi nu putem să Îi slujim
Lui Dumnezeu și la satană,
Apoi de “moși” la țintirim
Să mergem țanțoși cu pomană!

De “lepădare” am uitat,
Atunci când am primit Botezul?
E drept că nașii noștri-au dat
Răspunsul “Da!” și au zis Crezul,

Dar totuși dac-am devenit
“Creștini”, cum suntem după nume,
Să nu Îl renegăm tacit
Pe Domnul nostru pentru lume,

Sărbătorind strigoi și draci,
Fantome, zombi, vrăjitoare,
Bostani scobiți și vârcolaci
Și câte “Halloween”-ul are,

Căci va veni o vreme când
Vom odihni pe sub vreo cruce
Și mă cutremur întrebând
La care “dumnezeu” ne-om duce..

LA ICOANA FERECATĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

          

de Eliana Popa

Mulțumesc, Mărite Doamne, pentru tot ce-ai pus în mine,
Pentru slova-n care picur toată dragostea-mi de Tine!
Mulțumesc pentru lumina ce spre înălțimi mă poartă
Pentru clipele în care, mi-ai fost mamă, mi-ai fost tată.

Mi-ai dat, Doamne, ochi să văd până dincolo de lume,
Unde heruvimi și îngeri cântă-n imnuri sfântu-Ți nume,
Mi-ai dat mâini să se-mpreune, în cămara mea spre rugă
Și-n condei lăsat-ai, Doamne, mirul versului să curgă.

Mulțumesc că-n nopți de taină, la icoana Ta, Iisuse,
Așezam covor de rugă și durerile-mi nespuse;
Mă priveai cu duioșie din icoana ferecată
Și din lacrima durerii îmi făceai o nestemată.

 
Și stăteai cu mine, Doamne, eu vorbindu-Ți de-ale mele,
Povestindu-Ți a mea viață... câte-n lună, câte-n stele...
Parcă Tu erai ca mine, omul pământesc de rând,
Deși Tu știai, Hristoase, și ce încă n-am făcut!

 
Te-ntrebam de poți, Iisuse, să mă mai aștepți un pic
Ca să pot să mai răscumpăr și din fapte, și din timp
Și nu-nțelegeam, Iisuse, cum de m-ai iubit atât
Când Te-am pus mereu pe Cruce și păcatul n-am urât.

 
M-ascultai... precum un Tată stă cu pruncul la povești
Și pierdeai cu mine timpul, Cel ce Veșnicie ești!
Mulțumesc și Maicii Sfinte, fiindcă ea m-a dus la Tine
Când păcatele și viața tot mușcau adânc din mine.

 
Îti sărut, Măicuță, mâna cu miros de iasomie
Și veșmântul de porfiră cu sclipire rubinie.
De-aș putea să fac din lacrimi, mărgărit și nestemate
Ți le-aș prinde-n borangicuri, drept ofrande minunate!

 
Doamne, de-am să cad sub Cruce, să-Ți întinzi cereasca Mână
Să-mi ștergi fruntea de sudoare și piciorul de țărână,
Să îmi dai din Apa Vie, ce spre viață mă ridică,
Să-mi fii adiere sfântă sau o blândă Veronică.

Și în clipa cea din urmă, când mă chemi la Tine, Tată,
Să mă aflu-n rugăciune la icoana ferecată!
Lângă Chipul Tău cel drag, fără teamă și suspin,
Să trec pragul Veșniciei...Doar cu voia Ta...

AMIN

BUCHET DE RUGĂCIUNI LA MAICA DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


                         


1. RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

 
Pantanassa, Izbăvitoarea de cancer

RUGĂCIUNEA ÎNTÂI

 
Atotbună Stăpână, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, Pantanassa, Împărăteasă a toate, nu sunt vrednic ca să intru sub acoperământul tău. Ci ca ceea ce ești milostivă Maica Dumnezeului celui milostiv, spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu și trupul meu slăbit se va întări. Căci tu ai tărie putincioasă şi cuvântul tău este plin de putere, o, Împărăteasă a toate, adu-mi biruință, roagă-te pentru mine ca să măresc numele tău cel minunat totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

RUGACIUNEA A DOUA

O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni. Întoarce-ți privirea spre copiii tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad înaintea sfintei tale icoane cu credință. Şi precum pasărea îşi acoperă cu aripile cuibul cu pui, aşa acoperă-ne și tu, Fecioară, cu omoforul tău cel vindecător. În acest loc în care nădejdea se subțiază, mila ta să fie nădejde neîndoielnică. Aici unde grijile amare ne copleșesc, dă-ne răbdare și odihnă; unde chinul şi deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară lumina necreată a lui Dumnezeu. Mângâie-i pe cei fricoşi, întăreşte-i pe cei słabi, varsă blândeţe şi lumină peste inimile amărâte. Vindecă poporul tău cel bolnav, atotmilostivă Stăpână, binecuvântează minţile şi inimile doctorilor, ca să fie instrumentele Atotputernicului Doctor Iisus Hristos, Mântuitorul. Ne rugăm înaintea icoanei tale, ca puterea ta să trăiască în noi, Stăpână şi Doamnă. Întinde mâinile tale pline de vindecări, bucuria celor întristaţi, mângâierea celor îndureraţi, ca degrab primind ajutorul tău cel minunat, să lăudăm Treimea cea de viaţă Făcătoare şi nedespărţită, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
*****

2. RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI MILOSTIVĂ ȘI IZBĂVITOARE

 
O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare! Cu frică, cu credință și cu dragoste căzând înaintea sfintei tale icoane, te rugăm: Nu întoarce fața ta de la noi, cei ce ne închinăm ție, Maică milostivă, roagă pe Fiul tău şi Domnul Dumnezeul nostru, lisus Hristos, să dăruiască pace țării noastre. Sfânta Sa Biserică să o păzească neclintită de necredință, de eresuri şi de dezbinare, căci nu avem alt ajutor, nici altă nădejde afară de tine, Născătoare de Dumnezeu. Tu ești Ajutătoarea şi Apărătoarea cea atotputernică a neamului creştinesc. Izbăveşte pe cei care se roagă ție de căderea în păcat, de asuprirea oamenilor răi, de toată nevoia şi ispita, de tot necazul şi de moartea cea năprasnică. Dăruieşte-ne nouă duhul smereniei, inimă înfrântă, curăția cugetelor, ca laudând cu mulțumire măreția ta să ne învrednicim toți de Împărăţia Cerurilor și acolo împreună cu toți Sfinții să preamărim Preacinstitul şi de mare cuviință Nume al Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!
*****

3. RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI PENTRU FERIRE DE BOALĂ ȘI PRIMEJDIE

 
O, Preasfântă Fecioară, Maica lui Hristos Domnul şi Dumnezeul nostru, ascultă suspinele noastre cele din adâncul inimilor, caută din înălțimea cerurilor spre noi cei ce cu credinţă şi cu dragoste ne închinăm preacuratei icoanei tale celei făcătoare de minuni. Că iată tulburați de grijile vieții și cufundați în păcate, privim la chipul tău, și ca și cum ai fi de față, îți aducem rugăciunile noastre. Caută din cer şi ne mântuieşte de toată reaua întâmplare, de orice boală şi primejdie şi de toată bälântuiala duhului celui rău. Păzește-ne tari în credință, să nu ne clatine furtunile acestei lumi. Că n-avem alt ajutor şi altă mijlocitoare, nici mângâiere, ci numai pe tine Maica tuturor scârbiților şi a celor împovărați de greutățile şi necazurile acestei vieți. Ajută-ne nouă neputincioşilor, alină durerile şi scârbele noastre, pe cei rătăciți povățuiește-i la calea cea dreaptă care duce la mântuire, vindecă inimile noastre cele bolnave şi mântuiește pe cei deznădăjduiți. Dăruiește-ne nouă ca să trăim restul vieții noastre în pace şi întru pocăinţă. De sfârşit crestinesc ne fă parte, iar la înfricoşătoarea Judecată a Fiului tău și Dumnezeului nostru, fii nouă mijlocitoare ca să fim socotiți întru cei de-a dreapta Sa, ca totdeauna să te cântăm și să te slăvim ca pe bună Apărătoarea neamului creştinesc, împreună cu cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin!
*****

4. RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI PENTRU UMILINȚĂ

 
O, Preabinecuvântată, Preacurată Doamnă Stăpână Născătoare de Dumnezeu Fecioară, primeşte aceste rugăciuni pe care cu lacrimi le aducem ție noi, nevrednicii robii tăi, alergând cu umilință la chipul tău cel feciorelnic, că tu însăți fiind de față şi auzind rugăciunile noastre ne împlineşti cererile, fiecăruia după credința lui. Tu uşurezi necazurile celor scârbiți, neputincioşilor le dai sănătate, pe cei slabi şi bolnavi îi vindeci, pe cei demonizați îi izbăveşti de puterea duhurilor necurate, pe cei asupriți îi izbăveşti de asuprire, pe cei împilați îi mântuieşti, pe păcătoşii care se pocăiesc îi ierți, pe cei leprosi îi curățești, pe prunci îi miluieşti, pe cei închişi în legături și în temniţe îi slobozeşti şi toate patimile le vindeci! Ție Stăpână, Preasfântă Doamnă Născătoare de Dumnezeu, toate îți sunt cu putință, prin mijlocirea ta către Fiul tău. O, Preabună Maică, Preasfântă Fecioară Maria nu înceta a te ruga pentru toți arhiereii şi preoții țării noastre, pentru părinți, copii, pentru toate rudeniile noastre, pentru cei vii şi răposați. Roagă-te, Stăpână, şi pentru întreaga noastră țară, România, conducătorii ei şi pentru noi, nevrednicii robii tăi, care te slăvim, te cinstim şi ne închinăm Preacuratului tău chip, având nădejde şi credință neîndoielnică în tine, ceea ce ești Pururea Fecioară, Preaslăvită și Prealăudată, acum şi pururea și în vecii vecilor, amin!
*****

5. RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI MIJLOCITOARE

 
Preasfântă Fecioară, Împărăteasă Cerească care ai născut pe Fiul lui Dumnezeu, priveşte cu milă spre noi care ne aflăm pururi în scârbe, boli, necazuri şi nevoi. Prin păcatele noastre cele multe și grele am mâniat pe Împăratul Slavei şi sufletul ne este tulburat. Unde să alergăm şi la cine ne vom duce? Doar la tine avem nădejde, că tu ești mijlocitoarea neamului omenesc. Știm că rugăciunea ta de Mamă mult poate spre milostivirea Fiului şi nimeni din cei ce te-au chemat în ajutor nu a rămas fără răspuns. De aceea ne plecăm genunchii rugându-te să nu ne părăseşti pentru păcatele noastre cele multe şi grele ci ajută-ne să ne îndreptăm viața, acoperă-ne cu sfântul tău Acoperământ, dă-ne putere să putem birui uneltirile vrăjmaşilor văzuți și nevăzuți. Dă-ne sănătate să putem lucra cele de folos spre mântuire. Mijlocește la Stăpânul cerului şi al pământului să ne dăruiască timp de pocăinţă şi virtuțile creştineşti, pentru ca să umplem candelele sufleteşti asemeni fecioarelor celor înţelepte şi să putem intra înăuntru cămării Mirelui Ceresc, iar acolo bucurându-ne veşnic să slăvim pe Dumnezeul nostru. Amin!
*****

6. RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI A CELOR NECĂJIȚI

 
O! Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce ești mai presus decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiți; dă-ne mângâiere și nouă celor ce suntem în necazuri, că, afară de tine, altă scăpare și ajutor nu avem. Tu singură eşti mijlocitoarea bucuriei noastre și, ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stând înaintea Prestolului Preasfintei Treimi, poți să ne ajuți nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ție cu credință nu este ruşinat.
Auzi-ne și acum în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu lacrimi ne rugăm ție. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viață şi, prin atotputernica ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie, întru Împărăția Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Amin

ACATISTUL MAICII DOMNULUI ÎN CINSTEA ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI DE LA KAZAN (8 iulie/ 22 octombrie)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...





Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!
Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin

 
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Cred întru-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor;
Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin!
Doamne miluiește! (de 12 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)
Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Apărătoarei neamului creştinesc, cântare de mulţumire aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru sfânta ta icoană. Iar tu, ca o milostivă şi ajutătoare a celor ce aleargă spre tine, apără-ne pe noi de tot necazul şi de toată nevoia, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!
Icosul 1
Îngerul cel înainte-stătător a fost trimis să zică “Bucură-te” Născătoarei de Dumnezeu, atunci când Dumnezeu-Cuvântul s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei; şi noi păcătoşii preamărind arătarea cea minunată a icoanei ei şi a dumnezeiescului Prunc Hristos Mântuitorul cu umilinţă strigăm celei pline de har:
Bucură-te, Copilă de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, podoaba cea strălucitoare a Bisericii cereşti şi pământeşti;
Bucură-te, Ceea ce eşti cinstită de îngeri;
Bucură-te, Ceea ce eşti cântată de serafimi;
Bucură-te, plinirea cea luminoasă a proorocilor;
Bucură-te, lauda apostolilor;
Bucură-te, mărturisirea mucenicilor;
Bucură-te, cununa cuvioşilor;
Bucură-te, bucuria drepţilor;
Bucură-te, nădejdea păcătoşilor;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 2

Din înălţimea lăcaşului ceresc al slavei Fiului tău, Preacurată, ai căutat spre necazurile robilor tăi din cetatea Kazan, în care răucredincioşii agareni necinsteau credinţa în Hrisos, ai binevoit să le arăţi lor această icoană, proslăvită prin facerea de minuni, ca cei iubitori de Hristos să se încredinţeze în semnele Harului şi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Fiind înţelepţită prin întreita arătare a Maicii lui Dumnezeu, o fecioară înţeleaptă a mărturisit mai marilor cetăţii despre această minunată arătare şi despre mustrarea ta cea înfricoşătoare; iar noi minunându-ne de cele auzite, cu evlavie cântăm celei Preabinecuvântate:
Bucură-te, ceea ce dai slavă lui Dumnezeu prin buze nevinovate;
Bucură-te, ceea ce descoperi credincioşilor tainele lui Dumnezeu;
Bucură-te, lauda vestită a credincioşilor;
Bucură-te, fulger care înfricoşezi pe cei necredincioşi;
Bucură-te, ceea ce luminezi mintea credincioşilor prin măreţia minunilor tale;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi credinţa cea rea a agarenilor;
Bucură-te, zdrobirea trufiei necredincioşilor;
Bucură-te, întărirea credinţei creştineşti;
Bucură-te, ceea ce sfinţeşti cinstirea sfintelor icoane;
Bucură-te, ceea ce prefaci necazul nostru în bucurie;
Bucură-te, ceea ce ne înveseleşti prin nădejde neîndoielnică;
Bucură-te, ceea ce ne încurajezi prin făgăduinţe neamăgitoare;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 3

Puterea Celui Preaînalt prin harul Născătoarei de Dumnezeu a încurajat pe fecioara cea preaînţeleaptă spre aflarea darului lui Dumnezeu cel fără de preţ, care cu încredere în Domnul s-a străduit a găsi îngropată în pământ comoara – sfânta icoană a Maicii lui Dumnezeu, pentru care a strigat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Râuri de minuni ai izvorât credincioşilor din cetatea Kazan din preacurata ta icoană, Stăpână. Celor orbi le-ai dat vederea, pe cei întunecaţi la suflet i-ai luminat cu lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, iar cei feciorelnici au aflat liman liniştit la umbra icoanei tale. Pentru aceasta şi noi îţi cântăm ţie:
Bucură-te, ceea ce ai împrăştiat întunericul necredinţei cu arătarea icoanei tale;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe toţi prin strălucirea minunilor tale;
Bucură-te, vederea celor orbi;
Bucură-te, luminarea celor întunecaţi cu mintea,
Bucură-te, mărirea Ortodoxiei,
Bucură-te, liman liniştit al celor dornici de mântuire;
Bucură-te, Maica fecioriei;
Bucură-te, acoperământul şi îngrădirea celor neprihăniţi;
Bucură-te, că de tine se bucură mulţimea credincioşilor;
Bucură-te, că de tine se înfricoşează mulţimea demonilor;
Bucură-te, ajutătoarea tuturor creştinilor;
Bucură-te, bucuria tuturor scârbiţilor;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 4

Vrând să potolească viforul tulburărilor ridicat de agareni, fericitul Erghemon, scriitorul minunilor icoanei tale, Fecioară, cu lacrimi s-a rugat şi a avut descoperire că această sfântă icoană scut de biruinţă este, pentru care întărit fiind în credinţă, până la sfârşitul vieţii sale a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Având descoperire de la cuviosul părinte Serghie că prin această icoană a Maicii Domnului avea să se izbăvească pământul rusesc de cotropirea celor de alt neam, sfântul ierarh Arsenie a vestit oastei celei iubitoare de Hristos despre această taină. Şi purtând ostaşii sfânta icoană ca pe un steag aducător de izbândă au curăţit cetatea de păgâni, cântând apărătoarei tuturor creştinilor:
Bucură-te, Maica Celui Preaînalt,
Bucură-te, Ceea ce rogi pe Hristos Dumnezeu pentru toţi;
Bucură-te, Ceea ce mântuieşti pe cei care aleargă spre atotputernicul tău omofor;
Bucură-te, Apărătoarea celor ce se află în necazuri şi în boli;
Bucură-te, Ceea ce dăruieşti cele de folos celor ce se roagă cu inima înfrântă înaintea cinstitei tale icoane;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti de rele pe cei ce au în tine încredere tare;
Bucură-te, liman bun şi liniştit;
Bucură-te, Ajutătoare grabnică;
Bucură-te, acoperământul cel cald al mântuirii;
Bucură-te, izvorul cel nesecat al milei;
Bucură-te, ceea ce nu întârzii spre ajutor;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti de toate nevoile;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 5

Stea cu dumnezeiască mergere s-a arătat icoana ta de Dumnezeu Născătoare, care înconjurând pământul rusesc a luminat cu razele sale pe cei ce rătăceau pe marea vieţii. Bezna necazurilor şi negura bolilor ai împrăştiat şi la calea cea mântuitoare ai îndreptat pe cei ce alergau la tine cu credinţă şi strigau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Văzând minunile care se făceau prin harul lui Dumnezeu, la icoana Maicii Domnului, ţarul Petru a luat această icoană conducătoare oastei sale în lupta cu duşmanii, pe care cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu învingându-i, a cinstit sfânta icoană şi a aşezat-o în mijlocul cetăţii de scaun drept temelie, scut şi îngrădire. Pentru aceasta strigăm celei Preacurate:
Bucură-te, locaş şi templu al lui Hristos, Dumnezeul nostru;
Bucură-te, vas al slavei Lui necuprinse;
Bucură-te, cetate împărătească pururea însufleţită;
Bucură-te, palat preaînfrumuseţat;
Bucură-te, bucuria oraşelor şi satelor;
Bucură-te, apărătoare şi îngrădire a creştinilor în necaz;
Bucură-te, lauda Bisericii Ortodoxe,
Bucură-te, întărirea pământului rusesc;
Bucură-te, ajutătoarea oastei celei iubitoare de Hristos;
Bucură-te, biruinţă asupra duşmanilor;
Bucură-te, izbăvire în necazuri;
Bucură-te, ceea ce ne cercetezi cu îndurările tale de Maică;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 6

Cinul arhieresc, călugării şi mirenii, rugându-se înaintea cinstitei tale icoane, binevestesc mila ta cea mare, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, căci tu îngrădeşti oraşele, acoperi mănăstirile şi păzeşti satele şi ştiindu-te pe tine apărătoare nebiruită, cu lacrimi aduc ţie rugăciuni, ca să-ţi înalţi către Fiul tău mâinile tale cele de Dumnezeu purtătoare pentru robii tăi şi să izbăveşti de toată nevoia şi necazul pe cei care cu mulţumire cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Răsărit-ai de demult lumina adevărului şi ai alungat înşelăciunea agarenilor din cetatea Kazanului, iar acum străluceşti cu lumina minunilor în toate oraşele ruseşti. Cei ce aleargă cu credinţă la icoana ta primesc vindecare de boli şi izbăvire de necazuri şi învrednicindu-se de toată bucuria îţi cântă stăruitor aşa:
Bucură-te, izvor nesecat al sfinţeniei;
Bucură-te, râu curgător al Harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, împăcarea celor păcătoşi cu Dumnezeu;
Bucură-te, curăţirea păcatelor noastre;
Bucură-te, călăuza cucerniciei;
Bucură-te, ajutor şi întărire în lucrurile cele bune;
Bucură-te, ceea ce primeşti făgăduinţele cele bune;
Bucură-te, ceea ce înlesneşti începuturile cele frumoase;
Bucură-te, ceea ce distrugi pornirile cele rele;
Bucură-te, ceea ce împrăştii cursele vrăjmaşului;
Bucură-te, ceea ce nu întârzii a ajuta pe oameni;
Bucură-te, ceea ce din plin reverşi asupra noastră milele lui Dumnezeu;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 7

Minunată biserică a zidit poporul rusesc cel drept credincios în cinstea sfintei icoane, spre vestirea milelor Preabinecuvântatei Împărătese a cerului şi a pământului, Căreia, după putinţă, a adus cântare de mulţumire pentru izbăvire de venire asupra sa a celor de alt neam, ca toţi să-şi amintească de minunile Maicii lui Dumnezeu şi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Apărătoare neînfricată s-a arătat cetăţii de scaun icoana ta, Născătoare de Dumnezeu, ca şi oarecând în Constantinopol, căci către tine aleargă oamenii la vreme de necaz cerându-ţi ajutor şi ţie îţi aduc mulţumiri pentru izbândă. Înaintea cinstitei tale icoane se roagă şi pe tine Ajutătoare şi Apărătoare tare te mărturisesc. Pentru aceasta şi noi îţi cântăm cu mulţumire:
Bucură-te, Acoperământul Rusiei;
Bucură-te, întărirea şi îngrădirea Ortodoxiei în pământul rusesc;
Bucură-te, scut nezdruncinat al oastei iubitoare de Hristos;
Bucură-te, platoşă tare a ostaşilor;
Bucură-te, ceea ce descoperi uneltirile vrăjmaşilor;
Bucură-te, ceea ce sfâşii urzeala duşmanilor;
Bucură-te, mustrarea necinstei;
Bucură-te, distrugerea vicleşugurilor;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti de rătăcire pe cei tineri;
Bucură-te, mângâierea bătrânilor;
Bucură-te, ceea ce destrami învăţăturile cele păgubitoare;
Bucură-te, dăruirea învăţăturilor celor de suflet folositoare;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 8

Străin este celor necredincioşi să priceapă minunile care izvorăsc de la cinstita ta icoană. Iar noi, ca unii ce cunoaştem că harul tău şi puterea ta este asupra sfintelor tale icoane, mărturisim despre harul şi puterea icoanei tale din Kazan, pe care o sărutăm cu evlavie şi prin ea ne închinăm ţie, căci darul tău face semne şi minuni celor ce aleargă la tine cu credinţă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Ceea ce ai fost înălţată la cer şi în cele de sus locuieşti, Născătoare de Dumnezeu, pe cei de pe pământ nu-i părăseşti prin mijlocirile tale, ca una ce ai îndrăznire de maică către Hristos, Dumnezeul nostru. Pentru aceasta te rugăm: Îngrădeşte cu pace viaţa celor drept credincioşi şi cele de folos pururea dăruieşte robilor tăi, ca mărindu-te pe tine să-ţi cântăm:
Bucură-te, Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput;
Bucură-te, Ceea ce eşti umbrită cu puterea Celui Preaînalt;
Bucură-te, că din tine a răsărit Spicul cel Ceresc;
Bucură-te, că tu izbăveşti lumea de foamea cea păgubitoare a sufletelor;
Bucură-te, Ceea ce pururea mijloceşti pentru neamul nostru;
Bucură-te, că mult poate rugăciunea ta înaintea Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce ne-ai înfiat pe noi lângă Crucea lui Hristos;
Bucură-te, Ceea ce pururea ai către noi dragoste de maică;
Bucură-te, mijlocirea veşnicilor bunătăţi;
Bucură-te, Ceea ce nu ne lipseşti nici de bunătăţile cele pământeşti;
Bucură-te, scăparea noastră la vreme de încercare;
Bucură-te, mângâierea noastră în necazuri;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!
Condacul 9
Mai înaltă decât toată firea îngerească te-ai arătat, Preasfântă Fecioară, căci tu ai purtat în pântecele tău pe Dumnezeul tuturor şi cu trup L-ai născut. Pe braţe ai purtat pe Cel ce poartă în palma Sa întreaga lume, Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii pe tine te mărim şi lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 9

Pe ritorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând, ca pe nişte peşti fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu, căci cu neputinţă este oamenilor să te mărească pe tine după cuviinţă, Stăpână, ci ca Ceea ce eşti bună, primeşte de la noi, cei ce-ţi cântăm ţie, glasul Arhanghelului:
Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har;
Bucură-te, căci cu tine este Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce eşti binecuvântată între femei;
Bucură-te, Ceea ce ai aflat har înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul lumii;
Bucură-te, Maica Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Născătoarea Împăratului Cel Veşnic;
Bucură-te, că din tine a crescut rodul vieţii;
Bucură-te, Ceea ce eşti sfinţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, Ceea ce eşti umbrită de puterea Celui Preaînalt;
Bucură-te, slugă credincioasă a Domnului;
Bucură-te, că pe tine te fericesc toate neamurile;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 10

Vrând să mântuieşti pe mulţi de tot răul, de necaz şi de durere, ne-ai dăruit nouă sfânta ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, prin care orbii văd, şchiopii umblă, slăbănogii se ridică, cei stăpâniţi de duhuri necurate se vindecă, oamenii se izbăvesc de rănile cele aducătoare de moarte, pământului se dă roadă la bună vreme, casele şi oraşele sunt păzite de foc. Pentru aceasta preamărim pe Dumnezeu, Cel ce varsă asupra noastră milele Sale şi-I cântăm cu stăruinţă: Aliluia!
Icosul 10
Zid eşti Născătoare de Dumnezeu pământului rusesc, oraşelor eşti slavă şi îngrădire, oastei celei drept măritoare eşti izbândă asupra vrăjmaşilor. Pentru aceasta, mulţumindu-ţi, îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce preamăreşti pe cei ce te preamăresc pe tine;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe cei ce te necinstesc pe tine;
Bucură-te, înfricoşarea duşmanilor;
Bucură-te, izbăvire de venire asupra noastră a celor de alt neam;
Bucură-te, tăria ostaşilor;
Bucură-te, îngrădirea celor ce luptă;
Bucură-te, livadă purtătoare de viaţă, care înveseleşti inimile credincioşilor;
Bucură-te, armă de care se cutremură demonii;
Bucură-te, mir mântuitor, cel ce ungi rănile păcătoşilor care se pocăiesc;
Bucură-te, nădejdea noastră cea fierbinte;
Bucură-te, aşteptarea noastră cea neîndoielnică;
Bucură-te, liman bun şi liniştit;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 11

Cântare de laudă aducem şi de mulţumire aducem ţie, Stăpână, înaintea icoanei tale cădem şi cu dragoste o sărutăm. Sub atotputernicul tău omofor, cinurile feciorelnicilor viaţă paşnică petrec şi spre tine nădăjduiesc, iar lui Dumnezeu Îi cântă: Aliluia!

Icosul 11

Făclie primitoare de lumină vedem icoana ta cea preacinstită, Stăpână, care aprinzând în sine focul cel nematerialnic al harului tău, împrăştie lumină celorlale multor chipuri asemănătoare, din care lumină împărtăşindu-se acestea, strălucesc cu minunile, povăţuind la calea mântuirii pe toţi care te laudă aşa:
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară;
Bucură-te, Maică – fecioară de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, călăuza cea bună a fecioriei;
Bucură-te, paza celor doritori de curăţie;
Bucură-te, lauda femeilor;
Bucură-te, mărirea fecioarelor;
Bucură-te, apărătoarea văduvelor;
Bucură-te, mângâierea orfanilor;
Bucură-te, hrănitoare săracilor;
Bucură-te, veşmântul celor goi;
Bucură-te, bucuria celor scârbiţi;
Bucură-te, veselia celor întristaţi;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 12

Vrând să dai har celor ce te cinstesc cu dragoste, Născătoare de Dumnezeu, ai revărsat puterea harului tău asupra sfintelor tale icoane. Acest har dumnezeiesc dăruieşte vindecare neputinţelor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi se roagă ţie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Cântând minunile tale cele de demult şi cele de acum, te lăudăm pe tine, ca ceea ce eşti izvor purtător de viaţă al Harului şi râu nesecat al minunilor. Spre tine, adâncul milei şi al îndurărilor punem, după Dumnezeu, toată nădejdea noastră şi, preamărindu-te pe tine în această viaţă şi în viaţa viitoare îţi cântăm:
Bucură-te, aşteptarea cea neruşinată a creştinilor;
Bucură-te, scăparea mântuitoare a credincioşilor;
Bucură-te, nădejdea celor fără de nădejde;
Bucură-te, mântuirea celor mâhniţi;
Bucură-te, baie care speli conştiinţa;
Bucură-te, rouă care înviezi sufletele;
Bucură-te, vindecarea cea fără plată a bolilor;
Bucură-te, izbăvirea cea grabnică din nevoi;
Bucură-te, ceea ce ne scoţi din adâncurile pieirii;
Bucură-te, bucuria noastră în ziua morţii;
Bucură-te, nădejdea noastră de după moarte;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 13

Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primeşte acum de la noi această puţină rugăciune şi pentru măreţia bunătăţilor şi îndurărilor tale, să nu pomeneşti păcatele noastre cele multe, ci plinind spre bine cererile noastre, dăruieşte-ne sănătate trupului, mântuire sufletului, izbăvire de tot necazul şi durerea şi ne fă moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Îngerul cel înainte-stătător a fost trimis să zică “Bucură-te” Născătoarei de Dumnezeu, atunci când Dumnezeu-Cuvântul s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei; şi noi păcătoşii preamărind arătarea cea minunată a icoanei ei şi a dumnezeiescului Prunc Hristos Mântuitorul cu umilinţă strigăm celei pline de har:
Bucură-te, Copilă de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, podoaba cea strălucitoare a Bisericii cereşti şi pământeşti;
Bucură-te, ceea ce eşti cinstită de îngeri;
Bucură-te, ceea ce eşti cântată de serafimi;
Bucură-te, plinirea cea luminoasă a proorocilor;
Bucură-te, lauda apostolilor;
Bucură-te, mărturisirea mucenicilor;
Bucură-te, cununa cuvioşilor;
Bucură-te, bucuria drepţilor;
Bucură-te, nădejdea păcătoşilor;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Apărătoarei neamului creştinesc, cântare de mulţumire aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru sfânta ta icoană. Iar tu, ca o milostivă şi ajutătoare a celor ce aleargă spre tine, apără-ne pe noi de tot necazul şi de toată nevoia, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!
Rugăciune
O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare! Cu frică, cu credinţă şi cu dragoste căzând înaintea sfintei tale icoane, te rugăm: Nu întoarce faţa ta de la noi, cei ce ne cucerim ţie, Maică milostivă, roagă pe Fiul tău şi Domnul Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, să dăruiască pace ţării noastre. Sfânta Sa Biserică să o păzească neclintită de necredinţă, de eresuri şi de dezbinare, căci nu avem alt ajutor, nici altă nădejde afară de tine, Născătoare de Dumnezeu. Tu eşti Ajutătoarea şi Apărătoarea cea atotputernică a neamului creştinesc. Izbăveşte pe cei care se roagă ţie de căderea în păcat, de asuprirea oamenilor răi, de toată nevoia şi ispita, de tot necazul şi de moartea cea năprasnică. Dăruieşte-ne nouă duhul smereniei, inimă înfrântă, curăţia cugetelor, ca lăudând cu mulţumire măreţia ta să ne învrednicim toţi de Împărăţia Cerurilor şi acolo împreună cu toţi Sfinţii să preamărim Preacinstitul şi de mare cuviinţă Nume al Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!

Otpustul:

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și Preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Preluare manastireasfinteicruci.ro