Bârfesc şi eu, ca toată lumea,
Şi nu întreb, dacā e bine?
Mă răcoresc, îmi spune mintea,
Dar inimii...văd...nu-i convine!
Şi clevetesc, şi osândesc,
Şi spun...ca toată lumea!
Şi încep, încet şi sã urăsc,
Şi sã susțin, minciuna.
Devin străin, de umilință,
Şi starea mi o justific,
Că nu-i greşit, nu-i cu putință,
Că-s suflet, cu credință!
Justific, orice răutate,
Mereu e vina ei (lui)
Şi ce fac eu , este dreptate,
Şi pierd , cununa Domnului.
Şi cad, din ce în ce , mai jos,
Şi pierd, dinarii lui Iisus,
Iar Doamne,tu priveşti de sus
Păcatului, cum n-am supus .
Autor Feştilă Niculina
19 11 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu