Biserica Nasterea Domnului din Betlehem

La locul unde s-au întâlnit Cerul cu pământul, Dumnezeu, îngerii şi omul.

Biserica Nasterea Domnului din Betlehem este unul dintre cele mai importante locuri crestine de inchinare. Aceasta biserica a fost ridicata pe locul pesterii in care S-a nascut Mantuitorul Hristos. De asemenea, Biserica Nasterea Domnului este si una dintre cele mai vechi biserici crestine din lume pastrate pana astazi. Biserica Nasterea Domnului din Tara Sfanta se afla in partea de rasarit a orasului Betleem, la opt kilometri de orasul Ierusalim. Complexul ce o inconjoara, acoperind aproximativ 12.000 metri patrati, include in afara de basilica propriu-zisa, o manastire ortodoxa, una catolica si una armeana. Ceea ce are importanţă profetică, tipologică, este faptul că Betleemul a fost locul în care s-a născut şi a copilărit David, ciobănaşul uns rege, care a fost urât de moarte şi persecutat mulţi ani înainte de a fi încoronat, soartă care avea să fie şi soarta lui Hristos. De aceea, Iisus S-a născut în Betleemul din Iudeea, aşa cum învaţă Evanghelia. Iar cei cărora îngerii le-au dat această veste au fost ciobanii Betleemului. Steaua a fost văzută şi înţeleasă doar de magi. Îngerii au fost văzuţi doar de păstori. Simeon şi Ana au recunoscut pruncul Iisus doar pentru că erau profeţi

În anul 384, pelerina Egeria a văzut, într-o vale aproape de Betleem „o biserică ce se numeşte «La Păstori», cu o grădină mare înconjurată de un zid drept şi, de asemenea, cu o foarte frumoasă peşteră adăpostind un altar”. Iar Fericitul Ieronim identifică acest câmp cu locul unde „Iacob şi-a întins cortul, dincolo de turnul Migdal-Eder” (Facere 35, 21) şi menţionează că acel turn se găseşte la o distanţă de o mie de paşi de Betleem, înspre est. Iniţial, un mic altar a fost ridicat într-o peşteră naturală pardosită cu mozaic. Pe la mijlocul secolului al V-lea, peştera a fost lărgită în mod considerabil, pentru a permite construirea unei biserici. În acelaşi timp, a fost înălţată o biserică în formă de U, deasupra peşterii. În scurt timp, nici noua biserică nu a mai făcut faţă valului masiv de pelerini şi, de aceea, la începutul secolului al VI-lea a fost ridicată o biserică impunătoare, cu coloane de marmură şi pardoseală de mozaic, decorată cu motive creștine. Surse istorice şi ecleziastice prezintă Satul Păstorilor drept punctul de pornire al ceremoniei organizate cu ocazia Naşterii Domnului către Betleem.În anul 614, perşii au distrus această biserică, dar a fost reconstruită mai apoi de către Patriarhul Modest. În 670, episcopul francez Arculfus, peregrinând prin Ţara Sfântă timp de nouă luni, menţionează că a vizitat şi el acea biserică, în care se găsesc şi mormintele a trei dintre păstori. El menţionează că locul se afla situat la 1,5 kilometri est de Betleem. După cucerirea arabă, biserica a fost folosită de monahii ce se nevoiau în pustiul Iudeii. În secolul al X-lea, doar peştera mai era accesibilă pelerinilor. În anul 1972, în urma unor săpături arheologie făcute la iniţiativa Patriarhiei Ierusalimului, s-au descoperit urmele a trei biserici, din secolele V, VI şi VII. Pentru păstrarea acestor valoroase mărturii istorice, o nouă biserică a fost ridicată în apropierea peşterii. Biserica are trei altare închinate Maicii Domnului (centru), Sfântului Mare Mucenic Pantelimon (dreapta) şi, respectiv, Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (stânga).
Privim cu evlavie interiorul bisericii. Este cu totul divin şi măreţ, pe măsura credinţei marilor împăraţi bizantini. În total, lungimea bisericii este de 60 metri şi lăţimea de 30. Prima biserică a fost construită, aici, de Sfânta Împărăteasă Elena, în anul 326. După două secole, în anul 531, marele împărat Iustinian a modificat şi înfrumuseţat această biserică, păstrând în cea mai mare parte primul lăcaş. Biserica zidită de Sfânta Elena se compunea dintr-un atrium (pronaos), un naos, compus din cinci nave longitudinale sprijinite pe stâlpi de marmură, şi altarul poligonal, ridicat chiar deasupra Sfintei Peşteri. Pardoseala era împodobită cu mozaicuri de mare calitate artistică, cu motive florale creştine.
Suntem in marea Biserici a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Este cea mai veche si mai originala biserica crestina din Tara Sfanta. In fata ei se afla un loc liber, ca un fel de piata, pavata cu dale de piatra. In partea dreapta se inalta biserica armeana. In partea stanga, spre nord, se ridica o cladire mare a calugarilor franciscani, un fel de hotel pentru pelerini, cu chilii pentru calugari si o biserica inchinata Sfintei Ecaterina. Iar drept inainte, spre rasarit, se vede marea Biserica a Nasterii Domnului, din veacurile IV-VI, ridicata deasupra Sfintei Pesteri. Intrarea se face pe o usa foarte joasa si ingusta, dinspre apus. Facem trei inchinaciuni fata usii, ne plecam si intram. Prima incapere este un fel de pridvor larg, numit atrium. Apoi a doua incapere tot asa de mica si iata-ne in marea Biserica a Nasterii lui Hristos! Slava Tie, Mantuitorule, ca ne-ai invrednicit in viata aceasta pamanteasca sa calcam cu picioarele noastre pacatoase pe acest loc asa de sfant, unde s-a lucrat taina mantuirii neamului omenesc! Slava Tie, Mantuitorule, ca ne-ai binecuvantat sa ajungem si aici la Betleeem. Invredniceste-ne sa ne inchinam si in pestera in care Te-ai nascut!
Privim cu evlavie interiorul bisericii. Este cu totul divin si maret, pe masura credintei marilor imparati bizantini. Prima biserica a fost construita, aici, de Sfanta Imparateasa Elena, in anul 326. Dupa doua secole, in anul 531, marele imparat Iustinian a modificat si infrumusetat aceasta biserica, pastrand in cea mai mare parte primul lacas.
Biserica zidita de Sfanta Elena se compunea dintr-un atrium (pronaos), un naos, compus din cinci nave logitudinale sprijinite pe stalpi de marmura, si altarul poligonal, ridicat chiar deaspura Sfintei Pesteri. Pardoseala era impodobita cu mozaicuri de mare calitate artistica, cu motive florale crestine.
Imparatul Iustinian a impartit atriumul in doua incaperi: pridvor si nartex (pronaos), ambele destul de mici. Naosul propriu-zis este cel din anul 326, lung de peste 40 de metri, format din cinci nave longitudinale, dupa vechiul tip bazilical. Navele laterale se sprijina pe patru randuri de coloane de marmura rosie, in numar de 44 – cate 11 coloane in fiecare rand. La jumatatea naosului se urca cateva trepte si se ajunge in fata Sfantului Altar. Tot Iustinian cel Mare a transformat vechiul altar poligonal intr-un altar cu trei abside. Absida centrala este altarul propriu zis al ortodocsilor. Absida din dreapta este prevazuta cu un al doilea altar ortodox, mai mic. Iar absida din stanga are un altar care apartine Bisericii Armene. Din ambele abside se coboara pe trepte in pestera.
Peste mozaicul primei biserici, Iustinian a pus dale mari de marmura, iar peretii i-a impodobit cu mozaicuri de rara frumusete. In sapaturile din ultimele decenii s-au descoperit portiuni mari din mozaicul bisericii zidita de Sfanta Elena, pe care le-am admirat si noi. In timpul marii invazii a persilor din anul 614, condusa de Hosroe, au fost distruse definitiv in Palestina sute de biserici crestine de cea mai mare importanta. Numai biserica din Betleem a scapat din mainile lor. Caci, vazand pictati pe pereti pe cei trei magi in haine persane si ascultand rugamintile calugarilor slujitori, au renuntat s-o mai distruga.
Pe vremea primei cruciade (1096-1099), Biserica Nasterii Domnului a fost luata de la ortodocsi si data in mainile catolicilor impreuna cu Sfanta Pestera. Aceasta nedreptate a durat secole de-a randul. Dar in anul 1757 Biserica Sfintei Elena si a lui Iustinian a fost data din nou in posesia ortodocsilor. Tot atunci catolicii au fost indepartati si din Sfanta Pestera, pe care o ocupasera in mod silnic. Dupa aceasta data, catolicii si-au construit o alta biserica in partea de nord, alaturi de marea catedrala ortodoxa. In prezent Biserica Nasterii Domnului se prezinta tot atat de mareata si impunatoare ca acum 1600 de ani, fiind bine restaurata, intretinuta curat si impodobita ca o mireasa. Interiorul pastreaza mireasma binecuvantata a primelor veacuri crestine. Admiram mozaicurile milenare, catapeteasma sculptata si aurita, policandrele si candelele, in numar de 54, care atarna de tavane.Admiram bolta bisericii care este lucrata artistic in lemn, dupa vechiul stil bazilical.
Ne inchinam cu evlavie in Sfantul Altar si la icoane, pe care le-au sarutat atatea generatii de credinciosi si pelerini din toata lumea. Slava Tie, Fiule al lui Dumnezeu, pentru acest dumnezeiesc altar, unde Te-ai nascut din Fecioara Maria pentru a noastra mantuire! Slava Tie, Iisuse Hristoase, pentru Fecioara din care Te-ai nascut, pentru Sfanta Elena care Ti-a inchinat acest lacas, pentru cuviosii calugari care au slujit aici cu frica de Dumnezeu, pentru toti cei ce s-a mantuit in numele Tau...! Sarutam icoanele imparatesti din catapeteasma. Toate sunt vechi si imbracate in argint. Ne inchinam si la icoanele facatoare de minuni, ce se afla in absida din dreapta – icoana Maicii Domnului cu Pruncul si icoana Sfantului Nicolae. Un calugar cu chip bland si luminous ne spune ca in marea biserica se face Liturghie numai Duminica si in sarbatori, iar in celelalte zile se savarsesc obisnuitele laude. Liturghia zilnica se face numai in Sfanta Pestera, dimineata intre orele 5,30-7. In sarbatori se face concomitent Liturghie, atat in Pestera, cat si in catedrala.
O Icoană a Mântuitorului, pictată pe stâlpul din fața al altarului Bisericii Nașterii din Betleem, a fost filmată de un pelerin ortodox în timp ce închidea şi deschidea ochii. Considerată o adevărată minune, icoana respectivă atrage anual sute de mii de pelerini. Cu toate acestea, se pare că doar câţiva au şansa să vadă minunea în întregimea sa. Imaginile au fost surprinse în 2013 de un pelerin din România care a vizitat Israelul.
La scurt timp dupa ce Imparatul Constantin cel Mare s-a convertit la crestinism, mama sa, Imparateasa Elena, a construit aceasta mareata biserica, impodobind-o cu mozaicuri, fresce si marmura. Pe langa aceasta insemnatate cu totul aparte pentru lumea crestina, Biserica Nasterii Domnului din Betleem se evidentiaza si printr-un alt odor de mare pret, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Vitleemitissa, ce se gaseste intr-un loc de inchinare special, situat langa intrarea in pestera unde S-a nascut Mantuitorul Iisus Hristos. Aceasta icoana este unica, atat prin faptul ca Maica Domnului este reprezentata zambind, cat si prin acela de fi fost zugravita, potrivit traditiei, de catre Sfantul Apostol si Evanghelist Luca. Este o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul de tip Hodogitria, in care Hristos este reprezentat binecuvantand. Icoana este foarte indragita de catre pelerinii ce vin aici din intrega lume, pentru privirea gingasa a Maicii Domnului si plina de caldura, care aduce bucurie si alinare, in sufletele celor care i se inchina cu credinta.
Faptul ca nu exista marturii istorice concrete cu privire la autorul acestei icoane a facut sa apara si opinia ca aceasta isi are originea in Rusia. De aici ar fi fost adusa in Betleem de catre Tarina Ecaterina cea Mare. Tot Tarina Ecaterina ar fi cea care, in urma unei minuni a maicii Domnului, a daruit bijuteriile sale imperiale pentru a impodobi icoana "Imparatesei Cerurilor”. Pana in prezent icoana pastreaza o ferecatura din aur si argint deosebit de frumoasa, impodobita cu pietre pretioase.
Icoana Maicii Domnului Vitleemitissa este praznuita pe 26 decembrie, odata cu Soborul Maicii Domnului. De-a lungul timpului, Icoana Maicii Domnului din Betleem a fost purtata in numeroase procesiuni atat in Tara Sfanta, cat si in tari ortodoxe precum Grecia si Rusia. Icoana este foarte indragita de catre pelerinii ce vin aici din intrega lume, pentru zâmbetul și pentru privirea gingasa a Maicii Domnului si plina de caldura, care aduce bucurie si alinare, in sufletele celor care i se inchina cu credinta
Nu există nicio îndoială că trăim vremuri grele. Sigur că s-ar putea ca pentru ţara noastă lucrurile să fie încă şi mai grele din pricina apostaziei noastre: majoritatea românilor de ani de zile trăiesc fie departe de Dumnezeu, fie având o legătură cu Dumnezeu care ţine de uzanţă, de datină, folclorică! Se mai întreabă apoi cineva de ce există această criză în tară… se tot fac alegeri, guverne, programe care să ajute tara, unitând de Dumnezeu. Si vă întreb credinţa în Dumnezeu unde a dispărut?
Rugaciune la Maica Domnului Betleemita. Ceea ce eşti Izvor a toată înţelepciunea îndrumă paşii noştri pe cărarea mântuirii, Stăpână, căci numai tu ai purtat în pântecele tău şi ai născut pe Cel Ce a luat firea neputincioasă a lui Adam ca s-o înnoiască şi să o aşeze pe scaunul slavei cereşti. În braţele tale ai purtat cu cuviinţă dumnezeiască pe Soarele dreptăţii, Cel Ce cu razele iubirii Sale de oameni luminează inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtuţilor. Pe Acesta roagă-L, Fericită, să ne dăruiască îndurările Sale, iertând nedreptăţile noastre şi aşezându-ne la limanul vieţuirii curate.
Prin Feciora Sfântă, Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni, o serbăm şi pe cea prin care ne-a venit bucuria acestui mare praznic al creştinătăţii, Crăciunul, adică pe Maica Domnului, Fecioara în care Însuşi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat, pentru a noastră mântuire. Soborul Maicii Domnului este una dintre cele mai vechi sarbatori care datează inca din sec. V. Observaţi că rânduielile slujbelor sunt deosebite, organizate, cu scop precis şi cu semnificaţie. Tot ce se-ntâmplă, tot ce se spune, toate gesturile înseamnă ceva. Ei bine, El, cel pe care-l prăznuim, a consemnat aceste rânduieli şi aşa au ajuns până la noi în Biserica Lui.
Pestera Nasterii lui Hristos. Dupa ce aprindem cateva lumanari de ceara aduse din tara, coboram treptele de piatra din absida dreapta si intram in Sfanta Pestera. Aici cadem cu fata la pamant si ne rugam. Steaua de la Betleem. Steaua de argint încrustată în piatră marchează chiar locul în care a fost aşezat Hristos. Steaua a fost fixată în marmură în anul 1717, atunci când catolicii stăpâneau Biserica Naşterii Domnului. Pe stea se află următoarea inscripţie în limba latină: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus Natus Est”, adică: „Aici S-a născut Iisus Hristos din Fecioara Maria”. Steaua Naşterii are paisprezece colţuri deoarece: „toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri” (Matei 1, 17). Deasupra Stelei ard necontenit 15 candele, şase ale ortodocşilor, cinci ale armenilor şi patru ale catolicilor.
Cei trei magi veniţi să se închine Împăratului Hristos născut în peştera din Betleem au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. Cinstitele Daruri se păstrează la mănăstirea athonită Sfântul Pavel. Potrivit tradiţiei Bisericii, Maica Domnului a păstrat aceste daruri şi, la adormirea sa, le-a lăsat Bisericii din Ierusalim, laolaltă cu alte cinstite odoare ce au aparţinut Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În perioada bizantină, Împăratul bizantin Arcadie a adus darurile magilor la Constantinopol. Din pricina Cruciadei a IV-a, sfintele odoare au fost duse în anul 1204 la Niceea, pentru 60 de ani. Împăratul Mihail Paleologul le aduce din nou în Constantinopol, unde rămân până la anul 1453 d. Hr.
Cu gandul la Sfanta Fecioara si la Pruncul Iisus culcat in iesle, ne pregatim sa ne inchinam in Sfanta Pestera. Slava Tie, Mantuitorule, pentru Fecioara Maria si pentru batranul Iosif, care a slujit cu credinta pe Fecioara! Slava Tie, pentru cei trei magi aducatori de daruri, pentru steaua care Ti-ai slujit, pentru pruncii care Te-au marturisit, pentru stramosul Tau David si pentru cetatea Betleem, ca de mare cinste s-au invrednicit. Slava Tie, pentru Sfanta Pestera care Te-a adapostit, pentru taina cea mare a intruparii Tale, pentru negraita semrenie, pentru nemuritoarea bucurie care au izvorat lumii din aceasta pestera. Pentru toate, slava Tie!
Cantam și ascultăm in genunchi Evanghelia Nasterii lui Hristos: In zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea… Si se duceau toti sa se inscrie, fiecare in cetatea sa. Si s-a suit si Iosif din Galileea, din Cetatea Nazaret, in Iudeeea, in cetatea lui David, care se cheama Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se inscrie impreuna cu Maria cea logodita cu el, care era insarcinata. Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul Nascut, si L-a infasat si La culcat in iesle, caci nu mai era loc pentru ei in casa de oaspeti. Si in tinutul acela erau pastori, stand pe camp si facand de straja noaptea imprejurul turmei lor. Si iata ingerul Domnului a stat langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare. Dar le-a zis ingerul: Nu va temeti, caci iata va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Caci vi S-a nascut astazi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta va va fi semnul: veti gasi un Prunc infasat culcat in iesle. Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace intre oameni bunavoire! Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem si sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut, pe care Domnul ni l-a facut cunoscut. Si grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe prunc culcat in iesle. Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu pentru toate cate auzisera si vazusera, precum li se spusese (Luca 2, 1-20). Iar daca S-a nascut Iisus la Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod, regele, iata magii de la rasarit au venit la Ierusalim, intreband: Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut steaua Lui la rasarit si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu dansul… Atunci Irod a chemat in ascuns pe magi si a aflat de la ei lamuriri in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amamnuntul despre Prunc si daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera la rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra unde era Pruncul. Iar ei, vazand steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui, si deschizand visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Apoi, luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.... (Matei 2, 1-12).
Aici, in aceasta pestera mica si nebagata in seama, S-a smerit Fiul lui Dumnezeu, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. In aceasta pestera nelocuita S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, ca sa impace pe oameni cu Dumnezeu! In aceasta pestera, alaturi de vitele cele necuvantatoare, S-a smerit Hristos Cuvantul, ca sa ne scoata pe noi, pacatosii, din starea cea dobitoceasca in care ne aflam. Aici s-a vazut fata catre fata, Dumnezeu cu omul, cerul cu pamantul, Hristos cu Adam, Pruncul cu Fecioara, Stapanul cu robul. Aici s-a atins focul de materie si nu s-a mistuit. Aici s-a atins focul de materie si nu s-a mistuit. Aici s-a atins Dumnezeu de om si l-a indumnezeit. Aici S-a odihnit Iisus Pruncul in bratele Fecioarei Maria si prin ea toate bratele mamelor le-a sfintit si neascultarea Evei a vindecat-o. Auzim glasuri de îngeri și cantam cu ei: Slava întru cei de sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni bunăvoire ! Cerul a dat steaua, pamantul a oferit pestera. Dumnezeu a dat pe Fiul, omul a dat pe Fecioara; templul a dat pe batranul Iosif, vitele au oferit ieslea cu paie, iudeii au dat pe pastorii oilor, luna a picurat lumina, noaptea a invaluit in necuprins taina Intruparii. Si asa s-a savarsit taina impacarii omului cu Dumnezeu prin impreuna lucrarea celor ceresti cu cele pamantesti, prin negraita smerenie si topire in dumnezeiasca Dragoste!
Uimiti de aceasta desertare a dumnezeirii pe pamant, de aceasta divina impacare, ingerii s-au coborat printre oameni si de bucurie au inceput a canta si au invatat si pe oameni sa cante maririle lui Dumnezeu. Ca unde este impacare, acolo este mantuire, acolo este bucurie si cantare. Si asa s-a nascut Biserica si slujbele si colindele. Asa s-au invatat oamenii de la ingeri sa se roage, sa cante si sa slaveasca pe Dumnezeu. Din acest ceas, ingerii canta cu noi, plang pentru noi, se roaga pentru noi si impreuna cu noi ne invata a canta, a ne ruga, a iubi si a plange. Ne invata taina mantuirii si a bucuriei dumnezeieisti! Slava Tie, Mantuitorule, pentru dumnezeiasca Nasterea Ta! Slava Tie, pentru Fecioara Maria si pentru batranul Iosif; pentru ingerii care ne-au invatat a canta, pentru pastorii care ne-au deprins a Te cauta, pentru magii care ne-au invatat sa-Ti aducem daruri! Slava Tie, pentru steaua cerului si pestera pamantului! Pentru toate, slava Tie!
Calauziti de steaua sfintei credinte venim de departe, din tara Carpatilor, sa ne inchinam Tie, Mantuitorule, in Pestera Betleemului. Te-am intalnit in Nazaretul Galileii, ascultand de Iosif si Maria. Te-am intalnit la Iordan, cerand botezul de la Ioan. Te-am intalnit pe Muntele Taborului imbracat in vesmant de lumina. Apoi pe tine Te vom intalnit la Cina cea de Taina si pe Muntele Sion, invatand pe ucenicile tainele mantuirii. Vom merge dupa Tine, noaptea, in Gradina Ghetsimani, si vom invatat de la Tine, Mantuitorul nostru, a ne ruga si a ne smeri, a rabda si a suferi, a ierta si a ne jertfi pentru numele Tau. Te vom vedea prins de oameni, judecat, condamnat si rastignit pe Golgota si ingropat sub pamant. Dar Te vom vedea si inviat, imbracat in lumina, si inaltat cu slava la ceruri, ca un Dumnezeu si Mantuitor. Acum, calauziti de aceeasi stea, am venit si in Pestera din Betleem, sa Te vedem Prunc mic, infasat, culcat in iesle. Venim sa ne inchinam Tie, si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Venim sa Te slavim impreuna cu ingerii din cer, sa-Ti cantam de bucurie impreuna cu pastorii si sa-ti aducem daruri impreuna cu magii de la rasarit. Primeste-ne si pe noi, Iisus, Pastorule cel Bun, Cel ce Te-ai facut Prunc pentru noi. Primeste-ne sa intram cu credinta in pestera, sa cadem in fata ieslei, sa ne inchinam smereniei Tale, sa laudam pe Fecioara Maria, sa cinstim pe dreptul Iosif, sa marim pe inteleptii magi, sa vedem pe pastori, sa ascultam cantarea ingerilor. Invata-ne a canta cu bucurie si a Te lauda din dragoste, a Te marturisi cu ravna si a ne ruga cu credinta, a astepta mila Ta cu rabdare si a ne smeri cu pace in suflet. Primeste-ne sa ne marturisim Tie, Fiule al lui Dumnezeu, si sa-Ti multumim din inimi pentru toate cate ne-ai dat noua.
Suntem fiii Bisericii Tale si am venit sa ne inchinam la Pestera Betleemului, in numele fratilor si parintilor nostri, in numele neamului nostru milenar. Nu ti-am adus, asemenea magilor, nici aur, nici smirna, nici tamaie, nici scutece de fir, nici daruri de mult pret. Că toate acestea nu-Ti trebuiesc, ca Cel ce Te imbraci in vapaie de foc si Te odihnesti pe scaun de heruvimi. Și iată, aici iti aducem in loc de aur, dragostea si credinta noastra si a parintilor nostri. In loc de tamaie, iti aducem rugaciunile noastre si ale fratilor nostri. Iar in loc de smirna iti aducem nadejdea noastra si a fiilor nostri in viata de veci. Primeste, Mantuitorule, dragostea, rugaciunile si nadejdea noastra, precum ai primit cantarea ingerilor si a pastorilor. Primeste marturisirea inimilor noastre si ne calauzeste pe calea mantuirii! Binecuvinteaza Iisuse Hristoase, lumea cu pace si tara noastra romaneasca cu bucurie si indestulare. Binecuvanteaza casele cu parinti credinciosi si mamele cu dragoste de prunci. Binecuvinteaza pe fiii poporului nostru cu deplina unitate si armonie; pe pastori, cu ravna si grija pentru turma, iar pe credinciosi, cu intelepciune si dreapta credinta. Binecuvinteaza-ne si pe noi, fii Tai, cu frica de Dumnezeu si iertare de pacate si ne invredniceste, impreuna cu ingerii, magii si pastorii, sa Te marturisim si sa-Ti cantam: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! Amin.
Dupa ce savarsim rugaciunea, ne apropiem de locul cel mai sfant din Pestera, unde a fost ieslea cu Pruncul Iisus, care se afla in partea de rasarit. O stea de aur fixata in pardoseala de marmura rosie ne indica locul Nasterii Domnului. Ne plecam cu fruntea la pamant, ne atingem de acest loc dumnezeiesc, sarutam si ne retragem alaturi in liniste. Pestera Nasterii este o incapere naturala in stanca, foarte modesta, lunga de 7 metri si lata de 3 metri. Are forma aproape dreptunghiulara si este asezata exact sub altarul bisericii facuta de Sfanta Elena in anul 326. Pe jos este pardosita cu marmura, peretii sunt captusiti cu mici panouri de carton, iar bolta cilindrica este cea originala, legata de fier din cauza bisericii care apasa deasupra. Doua scari laterale duc in cele doua abside ale bisericii mari. Locul unde a fost ieslea cu Pruncul se afla exact la rasaritul pesterii si formeaza altarul propriu-zis unde slujesc zilnic ortodocsii. Pe steaua de aur sunt scrise in limba latina cuvintele: “Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est” (Aici a nascut Fecioara Maria pe Iisus Hristos).

Vizavi de altar, spre sud-est, se afla un mic altar deservit de catolici, unde Fecioara Maria a alaptat pe Iisus Pruncul. Alaturi se afla inca un mic altar, numit “Altarul Magilor”. Aici cei trei magi si-au deschis visteriile lor si au adus lui Hristos aur, tamaie si smirna. In Sfanta Pestera se face Liturghie in fiecare dimineata, de catre un preot ortodox. Dupa ortodocsi slujesc zilnic armenii si catolicii. In sarbatori se face Sfanta Liturghie in Pestera, cand iau parte numerosi credinciosi din Betleem si pelerini straini. Iar in biserica mare a Nasterii Domnului ce se inalta deasupra, se face Sfanta Liturghie numai in Duminici si sarbatoride catre un preot cu un diacon; mai rar se slujeste cu arhiereu. Aprindem in Pestera lumanari de ceara spre pomenirea noastra si a bunilor nostri crestini. Apoi cantam troparul Nasterii lui Hristos - Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie! Apoi colinde romanești între care și “Steaua sus rasare” si incheiem cu condacul Nasterii Domnului: “Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste, ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci”.

Iată locul unde s-au întâlnit Cerul cu pământul, Dumnezeu, îngerii şi omul. Oare de ce, aici, în peşteră, în staulul oilor?! Se pare că acesta era cel mai nepătat loc de pe pământ. Ieslea a fost tronul lui Dumnezeu pe pământ. Ieslea a fost şi altarul la care a slujit Fiul lui Dumnezeu mai întâi omului. Aici au primit binecuvântare cete de îngeri care au adus vestea naşterii Fiului lui Dumnezeu păstorilor şi întregii lumi.

Tot de la acest altar au primit binecuvântare păstorii şi magii care au adus daruri Pruncului Iisus şi le-au pus pe acest sfânt altar – ieslea din peştera Betleemului. Amin.(postat pe fb de ioan monahul)