Femeia-i floare sau e stanca
Gingas liman al mangâierii
E floare cand va vrea să plângă
E stâncă-n viforul durerii !
Femeia stie să oprească
O lacrimă pe-un trist obraz
Femeia poate să zâmbească
Si-n bucurie, si-n necaz !
Femeia este născătoare
Si de eroi si de-mparati..
La Domnul tainic, rugătoare
Ridică ochii-nlăcrimati !
Femeia-i leagănul prunciei
O datorie sfânta are
Să fie chip al evlaviei
Precum, Preasfânta Născătoare !
Femeia poate ca din pruncul
Ce-a legănat la al său piept
Să facă poate, un nemernic
Ori poate-un sfânt, sau un om drept.
Să-si crească fiul ca pe-un inger
Sau poate ca pe-un ticălos
Să nască fiu pentru-ntuneric
Sau poate sfânt pentru Hristos !
Să crească fii pentru jertfire,
Să fie Duhul Sfânt in ei,
Să moară-n chin, spre nemurire
Precum cei sapte Macabei ..
Si jertfa dragostei cea sfântă
Trece din suflet mai departe
In ceruri ingeri o cuvântă
Căci trece dincolo de moarte !
Eliana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu