Cele mai mari minuni

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

            Aşa spune Sfântul Ioan Gură de Aur:

   ► Dacă din om nemilos ai ajuns milostiv, ţi-ai vindecat mâna uscată!

   ► Dacă în loc să te duci la discotecă, la stadion, la cârciumă, la jocuri de

noroc, te duci la Sfânta Biserică, ţi-ai vindecat piciorul ce şchiopăta!

   ► Dacă ochii tăi nu mai umblă după femei desfrânate şi nici după

frumuseţe străină, ţi-ai vindecat ochii tăi cei orbi!

   ► Dacă în loc de cântece drăceşti, cânţi cântece duhovniceşti, ai început 

să  vorbeşti deşi erai mut!

Acestea-s cele mai mari minuni!

                                           Scopul vieţii noastre

          Scopul vieţii noastre pământeşti este mântuirea. Mântuirea este atât de

importantă, încât toate faptele lumii, oricât de mari ar părea, în comparaţie cu

mântuirea, care este cea mai importantă şi de căpătâi, sunt trândăvie sau ca trupul

fără duh. Sfinţii Părinţi numesc mântuirea ca fiind ştiinţa ştiinţelor şi arta artelor.

Toate ştiinţele şi artele sunt nimic fără ştiinţa mântuirii. Poţi să te mântuieşti doar în

Sfânta Biserică Ortodoxă. Dacă te-ai urcat în autobuzul arhiplin, chiar dacă eşti

apăsat din toate părţile, totuşi înaintezi. La fel şi omul bisericesc, cu toate că are

încercări, căderi, cu ajutorul lui Dumnezeu le învinge pe toate. Destinul nostru

veşnic va depinde de condiţia mântuirii sufletului nostru când se va întoarce la

Dumnezeu. E mare păcat să pierdem vremea acestei vieţi în ocupaţii deşarte.

Datoria noastră este de a preţui comoara sufletului nostru. Trebuie să ne fie clar că,

de-am dobândi toate bogăţiile lumii şi am uita de mântuirea sufletului, viaţa noastră

este egală cu zero.

Se spune că un împărat a chemat la sine pe cei mai învăţaţi oameni din

vremea sa şi le-a poruncit să adune toate descoperirile din toate vremurile şi să le

aducă la el. După 10 ani au venit învăţaţii aceia însoţiţi de 250 de cămile pe spatele

cărora erau puse aproape 5000 de cărţi. Împăratul le-a spus: Sunt prea multe cărţi,

vreau să-mi aduceţi mai puţine căci nimeni nu are timp într-o viaţă de om să le

citească pe toate. Învăţaţii au plecat şi s-au întors după 20 de ani cu 50 de cămile

încărcate cu cărţi. Împăratul le-a spus: Sunt prea multe, vreau mai puţine. După

alţi 10 ani, la împărat a venit un singur învăţat care avea cu sine o singură carte.

Împăratul l-a întrebat pe învăţatul care mai rămăsese în viaţă: Ei bine, şi ce scrie

în cartea aceasta? Învăţatul i-a spus: Aici scrie un singur lucru: Omul se naşte,

trăieşte şi moare! Împăratul a spus: Nu se poate atât de puţin! Cum adică se

naşte, trăieşte şi moare şi nici măcar nu cunoaşte scopul vieţii sale pământeşti?

Nu ştie de ce trăieşte? Eu cred că fiecare om are o carte a vieţii în care sunt

scrise absolut toate faptele lui, bune şi rele. Cu fiecare an de viaţă care trece

începe a se scrie o nouă filă din această carte.

Răspunsul care l-ar fi mulţumit pe împărat era acesta: OMUL TRĂIEŞTE

SĂ-ŞI MÂNTUIASCĂ SUFLETUL, IAR DUPĂ MOARTE URMEAZĂ

ÎNVIEREA.

Însemnătatea mântuirii: Mântuirea veşnică este desigur lucrul cel mai însemnat

pentru noi, însă tocmai ea este mai nebăgată în seamă de către oameni. Oamenii îşi

dau toată silinţa, folosesc toate mijloacele, uneori uită de foame şi de somn, numai

ca să câştige cine ştie ce lucru vremelnic. Dar pentru dobândirea fericirii veşnice

nu fac mai nimic sau fac totul ca s-o piardă. Cea mai mare parte a oamenilor, ca să

nu mai zic creştinilor, trăiesc ca şi când moartea, judecata, iadul, raiul, veşnicia, nar

fi adevăruri de credinţă, ci poveşti pentru adormit copiii. Este de mirat că

oamenii se ruşinează dacă în lucrurile lumeşti sunt numiţi neglijenţi, dar nu se

ruşinează dacă sunt delăsători cu mântuirea lor. Se zbat oamenii aprig pentru cele

vremelnice, dar puţin se ostenesc pentru cele nepieritoare, veşnice. Să ne

convingem deci, că grija pentru mântuirea noastră veşnică este pentru noi problema

cea mai de preţ: este unică şi ireversibilă.