DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

27 septembrie 2015

Călugăria albă

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



                                                                  (aranjament preot Ioan)
       Iată cum s-a schimbat viaţa unei femei pe de-a-ntregul. A lăsat în
urmă toate cele lumeşti, nu i-a mai păsat nici de agonisirea banilor,
nici de înfrumuseţarea chipului, nici de hainele frumoase. De nimic. A
început să postească, să se roage, să se îngrijească de aziluri de bătrâni
şi de cămine de copii, să facă pomeni şi parastase pentru morţi, într-un
cuvânt, să-şi pună întreaga viaţă în slujba semenilor, fără să mai
păstreze nimic pentru ea. Şi azi spune că, dacă n-ar fi suferit moartea,
niciodată nu s-ar fi apropiat de Dumnezeu. Aproape fiecare zi din
viaţa ei e plină de semne supralumeşti şi miracole atât de puternice,
încât ar putea fi asemuite - fie şi prin spectaculozitatea lor - cu cele pe
care le citim, de obicei, în „Vieţile Sfinţilor“.
    Eu o vizitez în fiecare vară şi pot spune că trăieşte ca o sfântă. E
o femeie atât de firavă, încât crezi că orice boare de vânt ar putea-o
răni. Plăpândă şi tristă, cu capul plecat, nu vorbeşte decât când este
absolut necesar, şi atunci fără risipă de cuvinte. Camera ei seamănă
mai degrabă cu o chilie călugărească. N-are televizor, trăieşte
sărăcăcios, mănâncă doar o dată pe zi şi fără să se sature, iar din
puţinul pe care-l are face doar milostenii. Din păcate, soţul ei aştepta
să se întoarcă de la spital aceeaşi Olga pe care o ştia el din tinereţe.
N-a acceptat niciodată această „călugărie albă” a nevestei sale. El nu
poate pricepe în ruptul capului cum e posibil ca un om să renunţe la
toţi banii săi, la ultimul fir de făină din casă, la absolut totul, doar ca
să dea de pomană săracilor.
        Într-o lună de iarnă, femeia a vrut că coacă un colac pentru un
parastas. Cu toate că soţul ei i-a interzis să-l facă, totuşi ea l-a făcut.
Înfuriat la culme, bărbatul i-a aruncat colacul crud în balcon şi a
alungat-o din bucătărie. Dimineaţa, el s-a uitat aşa, într-o doară, pe
geam: afară era un ger cumplit - termometrul arăta multe grade sub
zero -, dar colacul acela dospise! În pofida acestor semne, bărbatul
devenea şi mai cuprins de mânie şi îndoială. Se certau des, ba a ajuns
chiar să o blesteme.
             Odată i-a strigat: „Femeie, dacă iei din făina asta pentru
pomenile tale, să te umpli toată de bube!“. Până la miezul nopţii,
femeia a terminat pomenile, iar după exact două ore, biet soţul ei s-a
trezit cu tot corpul acoperit de răni. Au plecat în grabă la spital, dar
nici după vreo două-trei săptămâni medicii nu i-au putut pune vreun
diagnostic. Boala îşi bătea joc de toată priceperea lor: spuneau că e o
eczemă necunoscută, când dispărea într-o parte, apărea în altă parte, şi
în cele din urmă, neputincioşi, ei au mărturisit că n-au de ce să îl ţină
în spital. Din milă, femeia l-a dus la Mănăstirea „Sfânta Mariadin
Techirghiol. Mergea acolo de ani de zile, însă pentru prima dată
împreună cu soţul ei. Doar privindu-l, marele duhovnic Arsenie
Papacioc (care mai târziu a trecut la cele veşnice, după cum se vede
din fotografia de mai jos) l-a pus să-şi ceară iertare soţiei. Apoi, i-a
pus mâna pe creştet şi a rostit o rugăciune de dezlegare. Şi la zece
minute după ce a ieşit pe poarta mănăstirii, toate rănile au început să

se vindece ca prin farmec.
 

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV