DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

25 iulie 2014

Cuvânt către creştinii ortodocşi – Despre omul leneş

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                                                                                    Preot Ioan


  „Cine-i harnic şi munceşte / Are tot ce îşi doreşte!

               Aşa coseau pe stergare, cu muşte bunicile şi străbunicele noastre când stăteau iarna la gura sobei....Dar leneşii citesc acest îndemn din perspectiva puturoşeniei lor şi zic aşa: Cine-i harnic şi munceşte / Ori e prost, ori nu gândeşte!
             Eram preot onorific la Catedrală şi avem ca ascultare din partea Înalt Prea Sfinţitului părinte mitropolit Teofan să mă îngrijesc de aprovizionarea cu Biblii, icoane, tămâie, cărţi religioase a magazinului Lumina din Craiova. Ninsese foarte mult şi a venit un inspector de la Primăria municipiului Craiova şi mi-a spus că dacă în 2 ore nu dăm zăpada din faţa magazinului Lumina, vine şi ne amendează cu 500 de roni.
            Mă pregăteam să ies la zăpadă, să fac pârtie. Tocmai atunci a intrat în magazin un om în vârstă de aproximativ 50 de ani, încă bun de muncă, zdravăn, care mi-a spus: Părinte, dă-mi bani să-mi cumpăr mâncare! A cerut cu un ton poruncitor de parcă i-aş fi fost dator. Se spune că tonul face muzica, cu alte cuvinte... depinde şi cum ceri. Şi eu i-am spus: Ia dumneata lopata asta, mergi şi dă zăpada din faţa magazinului şi eu îţi voi da bani pentru mâncareEl mi-a spus: Părinte, nu mă duc să dau zăpada, fiindcă EU M-AM NĂSCUT OBOSIT!!! Prin Constituţie am dreptul la lene: nimeni nu mă poate obliga să muncesc!!! Şi eu i-am spus: Da, este adevărat, dar tot prin Constituţie ai dreptul şi la foame, fiindcă nimeni nu te poate obliga să mănânci!!! Şi omul mi-a zis: Părinte,  aşa vorbeşti cu mine??? Domnule, am vorbit foarte respectuos, numai că ţi-am răspuns cu aceeaşi monedă după cuvântul Sfântului Apostol Pavel care zice: „dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce”. (2 Tesaloniceni 3:10). Deci, dacă vrei bani de pâine, ajută-mă şi pe mine să nu primesc amendă şi hai la muncă. Părinte, munca nu este pentru mine, este pentru utilaje şi tractoare, eu trebuie să stau la umbră! Atunci stai la umbră şi asteaptă-mă până am să-ti aduc eu mâncare! „
    Când trebuie să sfătuim şi să certăm pe unul din fraţii noştri, să ne amintim spusele Apostolului: <Şi el este om>.” (Sfântul Ioan Gură de Aur) Da, este om, dar e leneş. Si i-am spus: atunci ne despărţim spunându-ţi un text biblic care ţi se potriveşte de minune: Du-te leneşule la furnică şi vezi munca ei, şi prinde minte (Pildele lui Solomon 6:6).


    Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul ei, nu primeşte pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Când jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfârşitul oricărei naţiuni. Nu poţi multiplica bogăţia, divizând-o!

                                                        Banca magică

 ÎNCHIPUIESTE-ŢI... că la un concurs ai câştigat următorul premiu: În fiecare dimineaţă banca ta îţi pune la dispoziţie 86.400 EURO pe contul tău privat. Însă acest premiu îşi are şi regulile sale proprii, aşa cum fiecare joc are anumite reguli. Prima regulă ar fi: Tot ce n-ai cheltuit în cursul zilei, ţi se ia înapoi. Nu poţi să transferi banii în alt cont. Poţi numai să-i cheltui. Dar în fiecare dimineaţă, când tu te trezeşti, banca îţi deschide un cont nou cu alţi 86.400 EURO pentru ziua în curs. A doua regulă: Banca poate să încheie jocul fără preaviz, poate să spună oricând: „Este gata, jocul s-a terminat!" Ea poate să închidă contul şi tu nu mai primeşti unul nou.
TU personal ce ai face? Nu ţi-ai cumpăra tot ce doreşti să cumperi? Nu numai pentru tine, ci şi pentru toţi oamenii, pe care-i iubeşti...?! CORECT? Poate chiar şi pentru oameni, pe care nici nu-i cunoşti, pentru că nu ai putea să cheltui niciodată totul doar pentru tine... CORECT? Ai încerca să cheltui şi să valorifici fiecare cent. CORECT? De fapt acest JOC este Realitatea!! Fiecare dintre noi are asa o Bancă “magică”. Însă n-o vedem!
Banca magică este timpul. În fiecare dimineaţă, când ne trezim, ni se dăruiesc 86.400 secunde de viaţă fiecare zi, iar când adormim seara, restul de timp rămas nu ni se trece în credit. Ceea ce n-am trăit în ziua aceea, este pierdut pentru
totdeauna! Ziua de ieri a trecut! În fiecare dimineaţă contul începe să se umple din nou, dar banca poate să desfiinţeze contul oricând... fără preaviz. Ce faci, deci cu cele 86.400 secunde ale tale ???
          Nu sunt mult mai valoroase decât aceeaşi cantitate în Euro? Gândeşte-te la asta şi gândeşte-te mereu la asta: Trăieşte secundele vieţii tale, pentru că timpul se consumă mult mai repede decât crezi tu! Aşa cum se spune în Sfânta Biserică Ortodoxă: Toată viaţa noastră lui Hristos să o dăm, asa sa facem si sa ne gandim la Iisus Hristos mai des decat respiram. Amin.

 Pe o placă de ceramică de acum 800 ani din Toledo scrie următoarele: Societatea este aşa:

                    ► Săracul munceşte,
                    ► Bogatul - îl exploatează,
                    ► Militarul - îi apără pe cei doi, 
                    ► Contribuabilul - plăteşte pentru toţi trei, 
                    ► Leneşul - se odihneşte pentru toţi patru,
                    ► Beţivul - bea pentru toţi cinci,
                    ► Bancherul îi jumuleşte pe toţi şase,
                    ► Avocatul - îi minte pe toţi şapte, 
                    ► Medicul - îi omoară pe toţi opt, 
                    ► Groparul - îi îngroapă pe toţi nouă, 
                    ► Politicianul - trăieşte pe spinarea celor zece. 

          Unii oameni nu îşi ajută aproapele, fie dintr-un egoism ascuns şi o menajare a propriei persoane, fie din lene. Ei consideră că „pierd timpul” ajutând alte persoane, când ar putea să facă ceva pentru ei înşişi. Mulţi nu ştiu cuvintele Mântuitorului: „Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” Deci, atunci când renunţăm la confortul nostru sau chiar la nevoile noastre pentru a-l ajuta pe cel de lângă noi, nu este timp pierdut, ci timp câştigat pentru Dumnezeu, sau mai degrabă pentru iertarea păcatelor noastre. Dumnezeu nu are nevoie să primească, noi avem nevoie să dăruim. Măcar de ne-ar învrednici Dumnezeu să suferim pentru El... deocamdată noi suferim pentru păcatele noastre, nu am ajuns să trăim doar pentru slăvirea lui Dumnezeu prin viaţa noastră.

 Timpul este moneda vieţii noastre. Este singura monedă pe care o avem şi numai noi putem hotărî cum o vom cheltui: ÎN HĂRNICIE SAU ÎN LENE, MUNCIND SAU CERŞIND, ÎN CREDINŢĂ SAU ÎN NECREDINŢĂ, adică ÎN SFINŢENIE SAU ÎN PĂCATE. Timpul pierdut este acela în care nu facem nimic pentru sufletul nostru. 

     „N-am timp!” este şlagărul vremurilor noastre, şi boala oamenilor moderni care suntem. N-avem timp de zâmbit sau de sperat, n-avem timp de clădit caractere sau definitivat personalităţi, n-avem  timp să fim curajoşi, n-avem timp să ne stăpânim propria viaţă. Avem timp doar cât să ne plângem că n-avem timp.                   Trăim pe fugă, iubim pe fugă, nu ajungem bine într-un loc şi deja ne gândim la cum arată următorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteză,
toate se fac pe repede-înainte. Unde e răbdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea? Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care să facă ele treaba în locul nostru. Avem lifturi care ne urcă mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simplă bătaie din palme. Toate, menite să ne uşureze viaţa, să ne ofere secunde preţioase. Şi, cu toate astea, avem tot mai puţin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeţi? Mai trist este, însă, că nu trăim, iar ce n-am trăit la timp, spunea Octavian Paler, nu mai trăim niciodată. Aşadar, timpul trece şi noi ne trecem odată cu el... dacă nu facem o schimbare. În viaţa noastră, în programul nostru, în lista de priorităţi. Nu există soluţii corecte sau universale. Există doar oameni şi alegerile lor. Prin urmare, eşti ceea ce eşti datorită alegerilor pe care le faci şi fiecare alegere îţi poate schimba viaţa în bine sau rău. Chiar şi atunci când nu alegi, de fapt ai ales să nu alegi. Fiecare alegere îţi influenţează prezentul şi viitorul, al tău şi al celorlalţi. Şi trebuie să alegem acel ceva care ne împlineşte, care face să simţim că timpul a trecut cu folos.

                                            Aşadar…  Vă doresc timp 

           Timp petrecut lângă cei dragi (şi trecători), timp să vă zâmbească sufletul, timp să munciţi cu drag. Dacă nu găsiţi timp pentru toate astea, mai tăiaţi din timpul acela pe care-l petreceţi încruntaţi sau judecându-i pe alţii. Sau ţinând supărări cu zilele. Sau încercând să-i schimbaţi pe ceilalţi, în loc să-i acceptaţi aşa cum sunt!!! Dar, mai ales, vă doresc timp să (re)descoperiţi ce e cu adevărat important pentru voi. Cu cât mai repede, cu atât mai bine,  căci, nu degeaba scria Marin Sorescu, „vine o vreme când trebuie să tragem sub noi o linie neagră şi să facem socoteala”.

                                                  Contabilitate 

                                                                                   Marin Sorescu
 Vine o vreme
 Când trebuie să tragem sub noi
 O linie neagră 
Şi să facem socoteala. 
Câteva momente când era să fim fericiţi,
 Câteva momente când era să fim frumoşi, 
Câteva momente când era să fim geniali,
 Ne-am întâlnit de câteva ori 
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
 Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc? 

Un frate l-a întrebat pe avva Ahillas: „Care este, părinte, pricina pentru care, atunci când stau în chilia mea, sunt cuprins de achedie şi nepăsare?“ Bătrânul i-a răspuns: „Pentru că nu te gândeşti la fericirea veşnică pe care o nădăjduim şi la osânda nesfârşită care-i aşteaptă pe cei delăsători şi leneşi. Dacă mintea ta s-ar fi adâncit în cugetarea la acestea două, plictiseala nu te-ar fi biruit niciodată, nici dacă ţi-ar fi fost chilia plină de şerpi şi de scorpioni“.

                                          Cum stă treaba în România? 

            Cum stă treaba în România? Avem 4 personaje foarte cunoscuteFiecare, Cineva, Oricine şi Nimeni.
            Trebuia efectuată o muncă importantă şi au rugat pe Fiecare să ia parte.                   Fiecare era convins că Cineva se va ocupa, Oricine ar fi putut să o facă, dar Nimeni nu a făcut-o. Aflând acest lucru, Cineva se supără, pentru că responsabilitatea revenea la Fiecare.
          Fiecare credea că Oricine ar putea să o facă, dar Nimeni nu-şi dădea seama că Fiecare se sustrăgea. La sfârşit, Fiecare critică pe Cineva, în timp ce Nimeni nu făcuse ceea ce Oricine ar fi putut să facă.
    

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV