Apocalipsa

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                                            Părintele Avelie Semionov
 Toţi suntem botezaţi. Dumnezeu are Cartea sa, a Vieţii, şi diavolul pe a sa. Este imposibil să fii în acelaşi timp şi într-o carte şi în altă carte. De aceea când primim numerele, automat suntem şterşi din Cartea Vieţii. Diavolul are acces la inima omului. Iată un copil de 3 ani, şi nici el nu mai ascultă. De aceea, când noi mergem şi renunţăm la paşaport, atunci îl mărturisim pe Hristos. Până când mai există bani în circulaţie, putaţi să mai fiţi încă stăpâni pe viaţa voastră, dar odată cu introducerea banilor electronici, totul va fi limitat, veţi deveni robi ai acestui sistem. De exemplu, dacă nu veţi participa la alegerile prezidenţiale, ei imediat vă vor bloca cartela (actul) electronică.
 Este
nu pur şi simplu un sistem de jandarmi, ci un sistem de închisoare. Cum vor introduce ei banii electronici? Prin foame! 666 este însăşi antihristul. Si aşa cum Dumnezeu are energia sa buna, aşa si el, introducând peste tot 666, încearcă să cuprindă totul cu energia sa negativă, spurcată. Fără întroducerea lui 666, diavolul nu poate să influenţeze sufletelor oamenilor şi toate lucrurile, de aceea sunt introduse codurile de bare, pentru a-şi impune puterea sa.
      Acum în lume domneşte diavolul. Şi acum şi statul face presiune prin legile sale. Din totdeauna biserica a apărat Adevarul, dar lumea de astăzi, şi ce e mai dureros, că însăşi arhiereii ne impun ceea ce 
 este  de neconceput, ce este păgubitor pentru suflet. Şi totul se repetă, ceea ce a fost acum 1500 de ani în urmă. Primul Sinod ecumenic a întărit credinţa. Noi trebuie sa cunoastem cum Sfinţii Părinţi au apărat credinţa, biserica.
        Noi suntem ai lui Hristos şi trebuie sa ramanem intru Hristos, si sa nu ne atingem de nimic ce ne-ar îndepărta de Iisus Hristos.
Cât de tare ar trâmbiţa arhiereii noştri, că toţi ne rugăm aceluiaşi
Dumnezeu, şi musulmanii, şi evreii,... este minciună. Dacă ar fi fost adevărat, în Sfânta Scriptură, trebuia să se vorbească şi despre Allah, dar nu este spus nimic...
De aceea, tot acest tablou mizerabil pe care îl vedem azi, când patriarhul, arhiereii, se îmbrăţişează, se roagă cu rabinii, musulmanii, budiştii, ne vorbeşte despre apostazia arhiereilor noştri, pentru că toţi
tac, privind cum este batjocorit Adevărul. Dacă ar fi fost la fel de zeloşi ca şi Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon de Trimitundei, şi alţii, în total 318 bărbaţi episcopi, apoi nu ar fi fost pe pământ nici un fel 
de    ecumenism, nici un fel de sectă. Toţi ereticii nu ar fi suportat duhul lui Hristos mărturisit de arhierei, de poporul lui Dumnezeu, de duhovnicime. Nu ar fi rezistat, ar fi fugit, pentru că nu şi-ar fi găsit 
loc   în inimile noastre, în minţile noastre nebunia lor.
Dar acum, cu părere de rău, totul merge invers. Din cauza păcatelor noastre Domnul îngăduie. Acum sunt timpuri deosebite. A fost epoca Marilor Cneji, a fost epoca monarhiei, a fost epoca lui
Petru, dar treptat păcatele poporului rus, care s-a îndepărtat de legile lui Dumnezeu, au dus la catastrofa anului 1917, când a fost trădat Ţarul. Şi păcatele arhiereilor sunt pe seama noastră, doar ei 
au venit  din rândurile noastre, a poporului, n-au venit de pe lună. Au fost aceleaşi mame care au născut copii, i-au educat, i-au dat la şcoli, la seminarii, şi au devenit ecumenişti. Greşeala este că o dată 
cu laptele   matern, nu le-a fost dată şi înţelegerea corectă a dreptei credinţe. Noi am fost deja comsomolişti, comunişti, am distrus bisericile, dar ne-am schimbat culoarea, ca şi cameleonii.
Totul ce se întîmplă astăzi este legitim. Ne este impus sistemul lui antihrist. Fără semnul lui nu vei putea nimic cumpăra şi vinde. Părinţii ne preîntâmpinau că atunci când va cădea sistemul 
comunist,  va veni sistemul lui antihrist, şi foarte curând şi încoronarea lui antihrist, şi Înfricoşata Judecată.
Astăzi trăim în timpurile când pe lîngă poruncile lui Dumnezeu transmise nouă de către Sfinţii Părinţi prin Evanghelie, ne este dată încă o poruncă, transmisă prin Apocalipsă: să nu fim părtaşi sistemului lui antihrist. Trebuie să ne păstrăm şi dragostea, şi milostenia, pentru că chiar de ai fi fără acte, dar ai trăi ca un animal, fără dragoste de oameni, fără să ierţi aproapele, niciodată nu vei intra în Împărăţia Cerurilor. Dar nici cu acte nimeni nu va intra acolo, pentru că actele sunt antihristice. Istoria neamului omenesc iată, iată, se va termina. Uitaţi-vă în ce au transformat Rusia, în Sodoma și Gomora. Este acelaşi nivel de viaţă, aceiaşi moralitate, ca şi în civilizația dinainte de potop. La fel umblau goi, fără ruşine, fără pocăinţă. 130 de ani Noe a construit arca de o mărime considerabilă, care astăzi se află pe vîrful muntelui Ararat. El le vorbea oamenilor, le spunea să se pocăiască, să-şi îndrepte purtările, dar ei râdeau de el. Şi s-au salvat doar 8 oameni, adică turma mică.
Astăzi, toată murdăria, toţi acei care ne impun acest sistem vor arde în foc, vor sfârşi în Tartar, dacă nu îşi vor da de seamă şi nu se
vor pocăi. Dar astăzi apostazia are loc şi în turma mică. De abia se vor găsi credincioşi la a Doua Venire a lui Hristos. Sfântul Kukşa spunea că oamenii vor fi cu forţa mânaţi în biserica lui antihrist. 
    Credincioşi    vor fi mulţi, dar credinţă – foarte puţină. Şi noi suntem martori ai acelor vremuri. Este clar că pentru a fi destoinici ostaşi a lui Hristos, trebuie să continuăm faptele Sfinţilor Părinţi de la primul Sinod
Ecumenic. Trebuie să procedăm ca şi ei. Trebuie nu doar pur şi simplu să renunţăm la aceste mizerii, semne antihristice, numere, paşapoarte, dar şi să mărturisim, doar timpurile sunt apostolice! 
      Foarte mulţi nu   cunosc cum stau lucrurile. De ce? Pentru că duhovnicimea tace. Le este mai scumpă propria cămaşă. „Dar cum să trăiesc fără numere? Voi pierde parohia. Am familie, copii, trebuie să-i hrănesc.” Iată aşa  toată duhovnicimea şi cade în această plasă.
Care este momeala ce-a mai mare a acestui sistem? Este aceea că
antihristul ne oferă totul. Construieşte, aureşte biserici, pocăieşte-te, roagă-te, dar fii în acest sistem! Sfântul Ioan Evanghelistul ne
preîntâmpină, ne vorbeşte de 2000 de ani, dar noi îl ascultăm pe
Andrei Kuraev, Ioan Krestianchin.. Cât de tare trebuie să ne fie afectată mintea, încît să vedem realitatea, şi oricum să-i urmăm pe
aceşti păstori înşelaţi? Cine suntem noi? Dumnezeu ne va întreba şi 
va   trebui să Îi răspundem, pentru că noi citim, dar nu vedem, auzim, dar nu înţelegem, ne-am împietrit, ne-am înăsprit la inimă. Venim la biserică, şi aici sunt doar oasele noastre, iar sufletul este în altă parte, la piaţă, în familie, în gospodăria noastră. De aceea Domnul şi îngăduie. După cum este poporul, aşa sunt şi conducătorii, după cum sunt păstorii, aşa este şi poporul. Noi singuri suntem vinovaţi, nu este destul că am păcătuit cu omorârea ţarului, dar ne-am şi împotmolit în acestă baltă plină de păcate.
Şi care este sfârşitul? Mai departe merge totul în lanţ. Iată toti aşteaptă o înflorire, că va veni ţarul. Părintele Kiril, care este 
bolnav  de cîţiva ani, paralizat, spunea că de unde să vină înflorire, 
de unde să   vină ţarul, uitați-vă ce popor avem… El se uita real, şi aşa vede în continuare. Şi într-adevăr, noi singuri cu mâinile noastre ne făurim viitorul. Şi ceea ce se întâmplă acuma, ne arată care vor fi fructele viitorului. Ne temem să mergem după Hristos, să-L mărturisim aşa cum l-au mărturisim Părinţii primului Sinod. Dar ne temem de cum vom trăi, fără numere. Însă Apocalipsa nu ne-a preîntâmpinat? Lui Hristos i-a fost mai uşor pe cruce? Câţi mucenici şi-au vărsat sângele, şi câţi noi mucenici avem în lagărele din perioada sovietică, care nu au vrut nimic să primească de la acest sistem.. Şi dacă noi sperăm că vom primi aceste numere, dar totuşi Dumnezeu ne va milui, ne înşelăm amarnic. Ei, cei care au renunţat la această paşaportizare, astăzi sunt lângă tronul dumnezeiesc, pentru că ei au mers la pătimire, şi-au vărsat sângele. Iar noi în jos vom fi, pentru că nu putem suporta nici o înţepătură de ţânţar. Ne tot întrebăm ce vom face, cum vom trăi, dar Dumnezeu unde este? „Tu crezi că Dumnezeu există, că El ne hrănește?”. „Da, cred.” „Atunci renunţă la paşaport!” Dar omul spune:
„Dar cum voi trăi, cum voi munci?” Iată vedeţi ce fel de credinţă
avem. Noi suntem deja toţi ai lumii, de parcă pâinea cea de toate zilele ne-ar da-o Putin, Zurabov, Medvedev, secţia de paşapoarte, 
fondul     de  pensii, etc... Nu, dragii mei, pâinea cea de toate zilele ne-o dă Dumnezeu.
     Când Adevărul va dispărea de pe faţa pământului nostru, chiar şi în persoana turmei mici, atunci gata, putem să punem cruce întregii noastre civilizaţii. Dacă noi nu vom trăi aşa cum ne îndeamnă Sfinţii Părinţi, ca să nu luam nimic de la acest sistem, atunci noi nu mai avem nici o valoare, ne negăm propria noastră personalitate, iar
personalitatea noastră are un nume care îl primim la botez. Iar acum noi primim numărul în loc de nume. Noi distrugem tot ceea ce Dumnezeu a creat şi vrem să fim aidoma lui antihrist. În Sfânta Scriptură numai el este sub acest număr. Conform tâlcuirilor Sfinţilor Părinţi, trei de 6 înseamnă deplinătatea nedesăvîrşirii, opusul desăvârşirii. Diavolul este atât de mizerabil, că el nu a meritat ca Dumnezeu să-l numească cu un nume, ci i-a dat nume de număr. Şi când noi primim aceşti trei de 6, care stau în paşaport, carnetele de plastic, codul de bare, facturile fiscale, carnetele de pensii, noi dovedim că suntem nu doar robi ai diavolului, ci şi luptători activi împotriva lui Dumnezeu, noi renunţăm la tot ceea ce mi-a dat Domnul. Şi primind aceste mizerii, toate aceste lucruri nedesăvârşite, josnice, care poate să le creeze această lume, renunţăm la numele de creştin, renunţăm la tot ceea ce poate să cuprindă Dragostea. De ce să ne mai mirăm? Sunt atâtea proorocii ale Sfinţilor Părinţi, că omul primind chiar și un singur element al acestui sistem, fie numărul, fie paşaportul, un aşa om nici vămile nu le mai poate trece. Sunt fără nume aşa oameni. Un arhimandrit din Lavra noastră mi-a povestit că au venit la el doi tineri căsătoriţi cărora le-a murit copilaşul mai mic de un an, şi nu trecuse nici 40 de zile, când li s-a arătat în vis și le-a vorbit: „Mamă şi tată, pe mine nu mă primesc, eu nu am nume.” Şi ei nu înţeleg ce înseamnă aceasta. Părintele i-a întrebat: „Dragii mei, dar voi la Starea Civilă l-aţi înregistrat?” „Da”. „Păi imediat i-au şi dat număr copilului. 
       Tu, mamă, cu mâna ta ai pus pe fruntea copilului pecetea lui antihrist.” Şi într-adevăr, aşa şi este, când înregistraţi copilul la Starea Civilă, şi ei imediat toate datele la secţia de finanţe, şi acolo i se dă număr. Puterea statală doar este vicleană, este antihristică. Ea nu ne întreabă dacă vrem noi număr, sau nu. Ei ni-l dau în mod viclean. Şi la fel va fi şi cu pecetea antihristului. Veţi merge să daţi amprentele digitale, şi laser imediat vi se va pune pecetea. O să mergeţi să vă faceţi fotografia biometrică, şi în acel moment pe frunte va fi pusă pecetea. Pecetea antihristului va fi pusă prin laser, aceasta este ultima etapă. Nu-i credeţi pe cei care zic că aceasta încă nu este pecetea, că uite eu am carnetul de moscovit, dar totuşi îmi fac semnul crucii. Dumnezeu pur si simplu mai dă dovadă de milostivire. El asteaptă ca noi să ne pocăim.
CNP-ul este pecetea lui antihrist, doar că într-o altă formă. La fel şi paşaportul, şi carnetul de plastic, iar tehnica mereu se perfecţionează şi se va pune prin laser. 
             Chiar şi oamenii care vor avea cip şi pecetea, vor intra în biserică, îşi vor face semnul crucii şi vor zice: „Voi vedeţi? Aceasta încă nu este pecetea deoarece reuşim să ne mai facem semnul crucii.” Astăzi sunt deja foarte mulţi oameni cipuiţi cărora prin laser le-a fost pus codul de bare pe frunte. Şi ei merg la biserică, aprind lumînări, îşi fac semnul crucii şi zic că încă nu este pecetea. Pecetea lui antihrist constă din două elemente: dintr-un purtător fizic şi o trăsătură duhovnicească, cînd noi ne supunem voinţa noastră acestui mizerabil. Şi atunci când el va veni, dacă oamenii i se vor închina ca lui Dumnezeu, atunci pecetea va intra în vigoare. Până atunci pecetea este un element fizic, iar când omul se va închina antihristului, atunci pecetea se va închide, şi omul nu va mai reuşi să ridice mâna şi să-şi facă semnul crucii. Iar până atunci toți umblă înţelepti şi zic că sunt schismatici cei ce ridică această problemă, pentru că atunci când va veni antihrist noi vă vom anunţa.
     Dragii mei, oamenii care vorbesc aşa nu înţeleg legile elementare ale vieţii duhovniceşti. Cum se vor opune ei lui antihrist, spuneţi-mi, cum? Când omul primeşte paşaportul, imediat pleacă harul. Chiar şi dacă preotul a binecuvântat primirea lui, oricum pleacă harul. Şi îi va fi foarte greu unui aşa om să se abţină de la ultimul pas. El nu va avea forţă, pentru că harul a plecat. El liber o să primească şi carnetul de plastic, şi de la pașii următori, de la cip, de la pecetea cu laser, îi va fi foarte greu să se abţină. Iar ispite sunt multe: părinţii, copii trebuie hrăniţi, vedeţi cât este de complicată viaţa. Şi dacă acum suntem atît de puţin credincioşi, atunci ce vom face în vremurile următoare? De abia dacă se vor găsi puţine suflete să nu i se închine. Să nu credeţi că el va veni şi îi va pecetlui pe toţi cu mâna sa, nici 10 ani nu-i vor ajunge. Pentru că nivelul de viaţă al popoarelor, statelor, ţărilor este foarte diferit. Conducerile acum sunt satanice şi au nevoie de ani de zile pentru a organiza totul. Ei încă nu au reuşit să înceapă scoaterea banilor lichizi. Ei tot pecetluiesc şi pecetluiesc.
Antihristul trebuie să vie când totul va fi pregătit. În acei trei ani jumate când el va domni, împreună cu slugile lui, vor căuta peste tot pe cei care încă nu i s-au închinat. Vor reuşi să nu i se închine numai
acei care acum au respins această pecete. Iar cei care au primit, de 
abia   vor mai găsi forţe. Pentru că puterea actuală deţine sistemul de sateliţi, legătura mobilă, brigăzi de acţiune rapidă, elicoptere, unde te vei ascunde, unde vei fugi? Numai prin puterea rugăciunii fierbinţi te vei putea salva. Dar cum vei reuşi să te rogi dacă tu vei fi fără nume?
De aceea, dragi fraţi şi surori, trebuie să-l urmăm pe Hristos. Să mergem ca şi toţi mucenicii, sfinţii, mărturisitorii! Aşa cum au trăit în toate timpurile drepţii credincioşi, aşa trebuie să trăim şi noi, refuzând tot ce este josnic şi mizerabil pentru Domnul. Iar Dumnezeu va şti cum să ne hrănească. La fel şi Hristos a trăit într-o societate la fel de agresivă ca şi astăzi. De aceea să ştiţi că dacă noi sincer, râvnitor, din toată inima, îl vom urma pe Hristos, Dumnezeu va şti cum să ne hrănească, cum să ne dea de băut, cum să ne dea un acoperiş deasupra capului. Totul va aranja Dumnezeu. Nu vom trăi în confort, vom fi prigoniţi, prigoana şi lagărele sunt viitorul nostru, este salvarea noastră. Şi trebuie cu bucurie să mergem la aceasta. Nu avem de ce ne teme. Şi Hristos a suferit. Să duci crucea este Slavă. Când vom merge la cruce, atunci îl vom proslăvi pe Hristos. Creştinii vor fi exterminaţi, pentru noi aceasta este salvare.
Dragi fraţi şi surori în Hristos, fiţi curajoşi, nu că temeţi de nimic. Cine spune că trei de 6 nu este nimic grav, nu vă amăgiţi, şi pe
aceştia să-i demascaţi întotdeauna, indiferent de ce rang poartă.
Dumnezeu ne-a dat cea mai principală armă: Adevărul. Iar diavolul cel mai mult se teme de acest Adevăr. De ce posedaţii strigă când 
se  vorbeşte despre acest sistem, telefoane mobile, paşaport, cărticele de plastic, pe toţi îi frige? Pentru că le este demascată intriga, viclenia lor, care păgubeşte sufletele oamenilor. De aceea voi să nu vă temeţi
să spuneţi adevărul, pentru că mulţi oameni, acasă, la serviciu, pe stradă, nu cunosc lucrurile, pentru că păstorii nu vorbesc. Să vorbiţi voi! Întotdeauna aşa a fost în istoria bisericii, locul preoţilor,
mărturisitorilor lui Hristos care mureau, îl luau mirenii şi propovăduiau Adevărul. Şi dacă la fel şi noi vom proceda, în vecii vecilor va exista dreapta credinţă ortodoxă şi ne vom mai lupta 
pentru    viitorul copiilor, nepoţilor noştri şi naţiunea ortodoxă va fi de neânvins în vecii vecilor, Amin.
Apocalipsa nu mai este de multa vreme un subiect care priveşte exclusiv sfera religiosului. Chiar şi lumea ştiinţifică a formulat un ipotetic sfârşit al existenţei umane şi al întregului Univers. Mulţi dintre cercetători au emis în acest sens diferite scenarii cu privire la "cele mai de pe urma”. Mai mult, unii dintre ei, s-au folosit în argumentarea lor şi de detaliile cu privire la acest subiect oferite de miturile şi religiile lumii şi, îndeosebi, de adevărurile de credinţă creştine cuprinse în Sfânta Scriptură.
Subliniem însă faptul că, în ceea ce priveşte raportarea la Sfânta
Scriptură, observăm drept caracter principal înscrierea în acel curent de "demitologizare” a acesteia. S-a ajuns astfel să se 
 vorbeasca de o  Apocalipsa fara Hristos, unde totul sta sub zodia tragediei ireversibile.
Aceeaşi perspectivă secularizată asupra Apocalipsei a inspirat numeroşi scriitori şi regizori de film ce s-au încumetat să "pună în
scenă” aceste realitaţi eshatologice. Observăm însă cum Apocalipsa fără Hristos a devenit (şi nici nu poate fi altfel) un adevarat scenariu
pentru filmele horror. Totul inspira groaza, frica, deznadejde.
Ne este înfăţişată o Apocalipsă sărăcită de sens, ce nu mai reprezintă "descoperirea” lui Hristos (din punct de vedere etimologic,
cuvantul "apocalipsă” = descoperire, revelaţie). Apocalipsa redusa
doar la sfârşitul tragic al existenţei umane încetează a mai fi Parusie, adică "prezenţa” a lui Iisus Hristos, prin cea de-a Doua Venire a Sa.
Un alt element ce se înscrie în aceeaşi tendiţă de pervertire a
adevărurilor de credinţă creştină, se numară şi învierea morţilor, ce este prezentată în multe din aceste filme horror într-o manieră în mod voit grotescă. Prin intermediul acestui tip de film - din neferiricire un gen destul de difuzat astăzi şi totodată urmarit - a luat naştere în imaginarul colectiv un "tablou" contrafăcut al învierii morţilor, după chipul şi imaginaţia omului rob al păcatului.
Atraşi de titlurile incitante, de efectele speciale de ultim moment folosite în realizarea lor, de renumele regizorilor sau actorilor din distribuiţie, ajungem să urmarim astfel de filme, poate fără a băga de seamă că în cadrul lor sunt batjocorite adevăruri de credinţă ale Bisericii Ortodoxe.
Fără a conştientiza, aceste imagini, special regizate pentru a inspira groaza şi frica, ajung să se aşeze în străfundul conştiinţei noastre, facându-ne să vedem într-un mod şi mai întunecat realitatea, mai urâtă şi mai hidoasă, chiar şi atunci când nu este cazul.
Atât Apocalipsa, cât şi învierea morţilor sunt unele dintre adevărurile de credinţă fundamentale ale Creştinismului, adevăruri ce se întemeiază pe Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. El S-a jertfit şi a Înviat pentru noi şi pentru mântuirea sufletelor noastre.
Însă, precum "saducheii” de odinioară, există numeroase persoane, chiar şi în rândul creştinilor, care nu cred nici în Învierea lui
Iisus Hristos, nici în învierea morţilor. Ori toate aceste scenarii menite să înspire groază, sunt dovada faptului că nu există credinţă în înviere.
De altfel, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este plină de
lumină şi tot aşa ne apar învierile pe care Mantuitorul le-a săvârşit în timpul slujirii Sale pământeşti. Desigur, atât în cazul întâlnirii cu Mântuitorul Înviat, cât şi în cazul persoanelor care au fost de faţă la învierea de catre Mantuitorul a acelor morţi , vor fi fost trăite sentimente de spaimă şi teamă, însă sub chipul acelui "mysterium tremendum”, experiat în faţa minunii, în faţa sfinţeniei manifestate. Nu a fost în niciun caz acea groază, inspirată de un trup descarnat, hidos şi înfricoşător.
Două lucruri le numeşte înfricoţătoare Biserică: păcatul şi, prin prisma lui, Judecata de Apoi. Judecata de apoi, legată de a Doua
Venire a Domnului, este numită înfricoşătoare, pentru ca atunci se vor vădi toate păcatele noastre nemărturisite, cele pentru care nu ne-am pocăit în timpul vieţii, păcate ce ne pot osândi la iad, la 
„suferinta   înveşnicită". Înţelegem de aici că nu trebuie să ne temem de Apocalipsă, de posibilele cataclisme şi evenimente tragice legate de ea, ci de propriul sfârşit, ca unul ce ne poate afla 
in  orice clipa   inruditi   cu pacatul şi departe de Hristos.
Apocalipsa nu înseamnă sfârşitul lumii, ci prefacerea ei în lumina Învierii, după cum nici moartea noastră nu înseamnă trecerea
în nefiinţă, ci trecerea într-un alt plan al existenţei. Mantuitorul înviat a spus femeilor mironosiţe, "Bucuraţi-vă! În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). La 
sfarsitul    vremurilor se vor bucura cu adevarat aceia care au înfruntat necazurile, ispitele şi încercarile cu indrăzneală, cei care împreună cu Hristos au biruit pacatul în ei înşişi şi în lume.
Sfântul Apostol Pavel ne spune: "Dacă Hristos a înviat, şi noi vom învia!" Numai prin credinţă putem gusta fiecare dintre noi din veşnicia Învierii. De aceea, de fiecare dată încheiem de rostit Crezul, marturisind: "Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină”. Şi rostim, aşa cum marturiseşte din primele veacuri Biserica, nu cu groază şi frică nejustificate, ci cu nadejde deplină şi cu lumină pe chip.

Radu Alexandru