Când tu şi eu şi el şi fiecare
La rugăciune ne plecăm, în gândul nostru,
Când cerem multe, dar puţin : „ Iertare!”
Vorbim cu Tatăl meu, cu-al tău sau cu al Nostru?!?
Iar dacă-i Tatăl Nostru – suntem fraţi, fireşte!
Fraţi de ţărână şi-ndumnezeire!
Acelaşi lut şi-aceeaşi taină ne uneşte:
Toţi din iubire-am fost lăsaţi, pentru iubire!
Dar noi, cu-a noastră veche cerbicie,
Ne desfiem, sinucigaş, de tot înaltul…
Deşi egali întru nimicnicie,
E unul mai ţărână decât altul !
Ne înălţăm, ieşim din ale firii,
Ieşim viclean de la frăţeasca cină,
Vrăjmaşi apoi, pârâm lipsa iubirii
Şi-ntotdeauna-i celălalt de vină!...
Când, lacomi de păcat, ca orice om,
Uitând că vine ultima strigare,
Luăm al vrajbei măr din vechiul pom -
Mai este vreo nădejde de iertare?!?
Când, viermănoşi şi colcăind de ură,
Ne credem drepţi şi vrem dreptatea noastră,
Când ne rugăm şi blestemăm cu-aceeaşi gură –
Cui trebuie îngenuncherea noastră?!?
4 comentarii:
Intamplator pasii vietii m-au purtat iarasi spre invataturile dvs,profesoara noastra draga!Va raspect toata viata pentru valorile pe care ni le-ati insuflat!Cu drag,va imbratisez! Iacob Florina,Botosani
Multumesc, Dumnezeu sa va ajute ,in tot ce faceti...ma bucur ca o pacatoasa ca mine poate ajuta pe cineva, macar si cu un sfat sau o vorba buna!
multumim tuturor celor care posteaza astfel de cuvinte-fiti binecuvantati si rugati-va pt noi cei slabi. Doamne ajuta tuturor.
Amin! Doamne ai milă de noi !
Trimiteți un comentariu