DOAMNE AJUTA!
DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
O minune contemporană a Născătoarei de Dumnezeu în timpul misiunilor externe, de la care avem multe de invatat.
Nina, o fată de zece ani, era cel de al 3-lea copil al unei familii care trăia în Kasai-ul de vest( Congo). Cei doi fraţi ai ei mai mari au părăsit această lume foarte devreme, lăsând-o pe Nina singura fiică şi unicul copil al familiei.
Mama Ninei avea un caracter profund religios, în aşa măsură ca a îmbrăţişat o sectă protestantă, devenind chiar ’’pastoriţă’’.
Cum era de aşteptat, Nina se ducea cu mama ei la adunarea protestantă. Cu toate acestea, reputaţia bună a şcolii Misiunii Ortodoxe a adus-o pe fată pe băncile şcolii ortodoxe. Dupa aceasta au avut loc transformari in sufletul ei. Merită să aruncăm o privire la ele.
Cu trecerea timpului, Nina s a intarit duhovniceste si nu a mai vrut s-o urmeze pe mama ei la adunarile protestante. Participa continuu -deşi nebotezată- la întâlnirile Bisericii Ortodoxe. După un scurt timp, fata a cerut să fie botezată! Parintii dar si bunicii s-au opus cu inversunare, iar asta a marit dorinta Ninei de a primi Sfantul Botez.
Tatăl ei a fost forţat să reevalueze solicitarea fetei sale şi a luat următoarea decizie: ’’ Primii doi copii ai mei au murit, unul la doi ani, iar celălalt la un an. Fiica mea cea mică a împlinit 10 ani. S-o lăsăm să fie botezată, dacă îşi doreşte aşa mult, în caz că moare şi ea!’’ Restul familiei a cedat şi, cu tristeţe, a acceptat decizia lui.
Nina, din toată inima a mulţumit atât tatălui său ceresc, cât şi celui pământesc, a fost catehizată şi după puţin timp a fost considerată pregătită pentru botez. Desigur, a continuat să meargă la lecţiile de catehism, şi nu a lipsit niciodată de la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători. La una dintre lecţiile de catehism, învăţătorul ei le-a vorbit copiilor despre Preasfânta Maică a Domnului, spunandu-le ca Ea este de asemenea si mama noastră, iar la finalul lecţiei a dat fiecărui copil o iconiţă de hârtie a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Sufletul Ninei a simţit o legatura tainica, adâncă, cu persoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi când a sosit acasă şi-a amplasat icoana în cel mai înalt loc al vitrinei din sufragerie, provocând multe reacţii negative din partea familiei. Dar ea a insistat şi a reuşit să lase iconita acolo unde era.
Duminicile, mama Ninei, ’’pastoriţa’’, primea multe vizite acasă din partea protestanţilor. De cum au văzut icoana Născătoarei de Dumnezeu, acestia au făcut remarcile aşteptate şi au cerut ca icoana să fie mutată din casa familiei. Insa dorinţa Ninei s-a arătat din nou mai puternică decât comada protestanţilor. Părinţii ei au spus că fusese o cerere a copilei şi că nu au vrut să-şi supere fata, devreme ce, pentru ei, acea imagine de pe hârtie nu avea nicio semnificaţie importantă. Protestanţii au plecat supăraţi şi tulburaţi şi au discutat cu mulţi dintre ai lor despre această schimbare notabilă din casa ’’pastoriţei’’.
Următoarea duminică, un pastor mai bătrân decât restul, a vrut să vadă cu ochii lui şi, împreună cu alţi câţiva, a batut la uşa Ninei. ’’Pastoriţa’’ a deschis uşa dornică să-l poftească înăuntru. Atunci bătrânul pastor a spus: ’’Nu intru pentru că acolo sus este o ARMĂ’’!
’’Pastoriţa, simţindu-se cam insultată, a replicat:’’Despre ce vorbeşti? Nu e nicio armă la noi în casă!’’
Pastorul a insistat:’’ Acolo sus este o ARMĂ’’! şi a arătat spre vitrina unde era iconita, în vreme ce el a rămăs in continuare afară.
Gazda i-a explicat că era o mică imagine din hârtie pe care fata ei o adusese de la catehizare, insa pastorul a insistat că era o ARMĂ! La final a plecat din casă cu cei ce-l însoţeau, cu amărăciune şi neplăcere, ascunzându-şi spaima.
Această mărturisire a pastorului şi frica în faţa iconitei Maicii Domnului a fost mesajul lui Dumnezeu către inima ’’pastoriţei’’. O îngrijorare sfântă i-a umplut inima: ’’Cum este cu putinţă ca o imagine aşa de mică să fie o armă?’’ ’’De ce erau toţi pastorii speriaţi?’’ Erau întrebări care cereau răspunsuri imediate.
Aşa că femeia cand s-a întâmplat să fie în trecere pe lângă uşa Misiunii Ortodoxe, dupa intamplarea aceasta, a avut o altă atitudine iar ochii şi urechile ii erau larg deschisi. A dobândit ’’urechi care aud’’, spre bucuria de neimaginat a Ninei.
Acolo la misiune a pus câteva întrebări, a primit răspunsuri, a experimentat atmosfera din sfânta biserică, a fost mişcată în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu si şi-a cerut iertare pentru necredinţa ei, şi pentru că a pedepsit-o pe Nina de atâtea ori. De asemenea s-a plâns preotilor: ’’ De atâta timp m-ati văzut venind aici la şcoală, cu fata mea, de ce nu mi- ati spus nimic? De ce ascunde-ti asemenea comoară?’’
Răspunsul e simplu:’’ Erai ’’pastoriţă’’ într-o sectă şi credeai că deţii adevărul. Cu greu ai acceptat ca fiica ta să fie botezată. Cum te-am fi putut atrage? Ceea ce nu am făcut noi a făcut Sfântul Duh, împreună cu sufletul sincer şi curat al copilului tău! Să-L slăvim pe Dumnezeul nostru şi pe Maica Sa şi Maica noastră pentru marele dar pe care ţi l-au făcut’’.
După cele intamplate, ea a mers la protestanţi şi a mărturisit că nu le mai împărtăşeşte credinţele, a pus la picioarele lor veşmântul sacru - o rochie neagră - şi a fugit să se înscrie pentru catehizare la Biserica Ortodoxă. Unul dintre preoţii de la Biserică, a exclamat într-o melodie bizantină: ’’ Multe lucruri minunate s-au întâmplat astăzi...!’’
+Ιeromonahul Αntonios Grigoriatos Κιnsasa, 8-5-2004
Periodicul "Πάντα τα έθνη" Nr. 90 Αprilie - Mai - Ιunie 2004
Traducere: Sfanta Manastire Pantocrator
DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
O minune contemporană a Născătoarei de Dumnezeu în timpul misiunilor externe, de la care avem multe de invatat.
Nina, o fată de zece ani, era cel de al 3-lea copil al unei familii care trăia în Kasai-ul de vest( Congo). Cei doi fraţi ai ei mai mari au părăsit această lume foarte devreme, lăsând-o pe Nina singura fiică şi unicul copil al familiei.
Mama Ninei avea un caracter profund religios, în aşa măsură ca a îmbrăţişat o sectă protestantă, devenind chiar ’’pastoriţă’’.
Cum era de aşteptat, Nina se ducea cu mama ei la adunarea protestantă. Cu toate acestea, reputaţia bună a şcolii Misiunii Ortodoxe a adus-o pe fată pe băncile şcolii ortodoxe. Dupa aceasta au avut loc transformari in sufletul ei. Merită să aruncăm o privire la ele.
Cu trecerea timpului, Nina s a intarit duhovniceste si nu a mai vrut s-o urmeze pe mama ei la adunarile protestante. Participa continuu -deşi nebotezată- la întâlnirile Bisericii Ortodoxe. După un scurt timp, fata a cerut să fie botezată! Parintii dar si bunicii s-au opus cu inversunare, iar asta a marit dorinta Ninei de a primi Sfantul Botez.
Tatăl ei a fost forţat să reevalueze solicitarea fetei sale şi a luat următoarea decizie: ’’ Primii doi copii ai mei au murit, unul la doi ani, iar celălalt la un an. Fiica mea cea mică a împlinit 10 ani. S-o lăsăm să fie botezată, dacă îşi doreşte aşa mult, în caz că moare şi ea!’’ Restul familiei a cedat şi, cu tristeţe, a acceptat decizia lui.
Nina, din toată inima a mulţumit atât tatălui său ceresc, cât şi celui pământesc, a fost catehizată şi după puţin timp a fost considerată pregătită pentru botez. Desigur, a continuat să meargă la lecţiile de catehism, şi nu a lipsit niciodată de la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători. La una dintre lecţiile de catehism, învăţătorul ei le-a vorbit copiilor despre Preasfânta Maică a Domnului, spunandu-le ca Ea este de asemenea si mama noastră, iar la finalul lecţiei a dat fiecărui copil o iconiţă de hârtie a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Sufletul Ninei a simţit o legatura tainica, adâncă, cu persoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi când a sosit acasă şi-a amplasat icoana în cel mai înalt loc al vitrinei din sufragerie, provocând multe reacţii negative din partea familiei. Dar ea a insistat şi a reuşit să lase iconita acolo unde era.
Duminicile, mama Ninei, ’’pastoriţa’’, primea multe vizite acasă din partea protestanţilor. De cum au văzut icoana Născătoarei de Dumnezeu, acestia au făcut remarcile aşteptate şi au cerut ca icoana să fie mutată din casa familiei. Insa dorinţa Ninei s-a arătat din nou mai puternică decât comada protestanţilor. Părinţii ei au spus că fusese o cerere a copilei şi că nu au vrut să-şi supere fata, devreme ce, pentru ei, acea imagine de pe hârtie nu avea nicio semnificaţie importantă. Protestanţii au plecat supăraţi şi tulburaţi şi au discutat cu mulţi dintre ai lor despre această schimbare notabilă din casa ’’pastoriţei’’.
Următoarea duminică, un pastor mai bătrân decât restul, a vrut să vadă cu ochii lui şi, împreună cu alţi câţiva, a batut la uşa Ninei. ’’Pastoriţa’’ a deschis uşa dornică să-l poftească înăuntru. Atunci bătrânul pastor a spus: ’’Nu intru pentru că acolo sus este o ARMĂ’’!
’’Pastoriţa, simţindu-se cam insultată, a replicat:’’Despre ce vorbeşti? Nu e nicio armă la noi în casă!’’
Pastorul a insistat:’’ Acolo sus este o ARMĂ’’! şi a arătat spre vitrina unde era iconita, în vreme ce el a rămăs in continuare afară.
Gazda i-a explicat că era o mică imagine din hârtie pe care fata ei o adusese de la catehizare, insa pastorul a insistat că era o ARMĂ! La final a plecat din casă cu cei ce-l însoţeau, cu amărăciune şi neplăcere, ascunzându-şi spaima.
Această mărturisire a pastorului şi frica în faţa iconitei Maicii Domnului a fost mesajul lui Dumnezeu către inima ’’pastoriţei’’. O îngrijorare sfântă i-a umplut inima: ’’Cum este cu putinţă ca o imagine aşa de mică să fie o armă?’’ ’’De ce erau toţi pastorii speriaţi?’’ Erau întrebări care cereau răspunsuri imediate.
Aşa că femeia cand s-a întâmplat să fie în trecere pe lângă uşa Misiunii Ortodoxe, dupa intamplarea aceasta, a avut o altă atitudine iar ochii şi urechile ii erau larg deschisi. A dobândit ’’urechi care aud’’, spre bucuria de neimaginat a Ninei.
Acolo la misiune a pus câteva întrebări, a primit răspunsuri, a experimentat atmosfera din sfânta biserică, a fost mişcată în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu si şi-a cerut iertare pentru necredinţa ei, şi pentru că a pedepsit-o pe Nina de atâtea ori. De asemenea s-a plâns preotilor: ’’ De atâta timp m-ati văzut venind aici la şcoală, cu fata mea, de ce nu mi- ati spus nimic? De ce ascunde-ti asemenea comoară?’’
Răspunsul e simplu:’’ Erai ’’pastoriţă’’ într-o sectă şi credeai că deţii adevărul. Cu greu ai acceptat ca fiica ta să fie botezată. Cum te-am fi putut atrage? Ceea ce nu am făcut noi a făcut Sfântul Duh, împreună cu sufletul sincer şi curat al copilului tău! Să-L slăvim pe Dumnezeul nostru şi pe Maica Sa şi Maica noastră pentru marele dar pe care ţi l-au făcut’’.
După cele intamplate, ea a mers la protestanţi şi a mărturisit că nu le mai împărtăşeşte credinţele, a pus la picioarele lor veşmântul sacru - o rochie neagră - şi a fugit să se înscrie pentru catehizare la Biserica Ortodoxă. Unul dintre preoţii de la Biserică, a exclamat într-o melodie bizantină: ’’ Multe lucruri minunate s-au întâmplat astăzi...!’’
+Ιeromonahul Αntonios Grigoriatos Κιnsasa, 8-5-2004
Periodicul "Πάντα τα έθνη" Nr. 90 Αprilie - Mai - Ιunie 2004
Traducere: Sfanta Manastire Pantocrator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu