"A
fost odată un prinţ melancolic — Tamas, aşa se numea. Era un prinţ
mâhnit, după cum îl arată şi numele: „Tamas“, în sanscrită, înseamnă
întunecat. Şi prinţul acesta mâhnit, îngrijora pe cei din jur, căci un
prinţ mâhnit face nevroză, iar un prinţ nevrotic dă porunci rele. Ştim
şi noi, căci am avut despoţi nevrotici şi aţi văzut ce porunci rele
dădeau. În consecinţă, cei de la curte au încercat să-l optimizeze. Un
înţelept de la curte i-a zis că ar putea să fie fericit dacă ar îmbrăca o
cămaşă a unui fericit! Iată o sugestie bună: cămaşa unui om fericit ar
putea să te facă fericit. Gândirea magică judecă aşa.
Prinţul deodată s-a înveselit şi a trimis
soli prin toată împărăţia ca să găsească un om fericit şi să smulgă de
pe el cămaşa, dându-i în schimb aur — aici e vorba de cumpărarea unui
simbol, iar simbolurile se vând scump… Aşadar, solii au mers să caute
cămaşa în împărăţia respectivă, care era plină numai de oameni
bombănitori, grăbiţi, amărâţi, necăjiţi, ratând ofranda, adică având
veşnic chipurile crispate. Nu găseau nici un om fericit… Prinţul Tamas
aştepta, trimişii nu mai veneau! În sfârşit, unul dintre trimişi a ajuns
pe undeva unde a găsit un ins foarte vesel. Omul trebăluia ceva cântând
— părea să fie fericit. Ei bine, trimişii prinţului s-au uitat bine la
el, au luat aminte cum se poartă cu familia… Îşi răsfăţa soţia, o
alinta, îi zicea cuvinte frumoase deşi arătau a fi căsătoriţi de mult
timp. Cu copiii se purta la fel.
Acela era omul! Aşa că nu mai rămânea decât să-i ia cămaşa, simbolul
fericirii! S-au repezit la el, i-au tras de pe umeri o haină jerpelită
şi, când să-i smulgă cămaşa, au constatat că sub haina aceea jerpelită
omul nu avea cămaşă! S-au dus atunci rapid la prinţ şi i-au spus cum
arăta cămaşa fericirii: omul fericit era atât de sărac, încât nu avea
cămaşă pe el! Un sărac care suferă, care este chinuit de sărăcia lui,
este un om care-şi scurtează viaţa. Un sărac pe care sărăcia nu-l doare
însă, a dobândit detaşare şi este un om longeviv şi sănătos. „Cămaşa
fericirii“ constă în depăşirea frustrării şi în renunţare. Nu degeaba
Biblia spune că, dacă ai două cămăşi, una s-o dai aproapelui. Aşa arată
„cămaşa fericirii“ — o trebuinţă mai puţin, scăpare de trebuinţe!"
Citiţi şi rugati-vă!
