Cununa înțelepților este uneori bogăția lor, se spune în Pilde. Iar aceasta mai ales pentru cei care împodobesc Biserica lui Hristos și care se fac părtași împărăției cerului. Din unii ca aceștia era și părintele nostru Erasm monahul din Pecersca. Pentru aceea a câștigat cununa împărăției cerului, din mâna Celui ce încununează cu mila și îndurările Sale. El, având multă bogăție, a socotit bine că nu-i este de folos monahului să țină acestea. Deci, iubind frumoasa podoabă a casei Domnului, pe toate cele ce le avea le-a cheltuit pentru înfrumusețarea bisericilor și a făcut multe icoane de argint și de aur în biserica Pecerscăi.
La aceasta privind, își împodobea al său suflet prin credința Dumnezeului celui viu, iar chipul său îl împodobea nu cu argint și cu aur materialnic, ci cu curățenia, cu dragostea și cu faptele cele bune ale legii monahicești, zicând ca proorocul: "Bună este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur și argint". Acestui cuvios i s-a întâmplat o ispită ca aceasta: când sărăcise, era trecut cu vederea de toți; însă înșelătorul diavol, cu meșteșugul lui cel rău, a început a-i pune pe inimă că nu va avea nici o răsplată pentru bogăția sa, cheltuită la împodobirea bisericii; și îi zicea că mai bine era să o cheltuie dând milostenie săracilor. Iar acesta, necunoscând ispitirea, se aruncă în deznădejde și începu a viețui în nebăgare de seamă, petrecându-și zilele fără rânduială.
Însă Dumnezeu cel îndurat și drept, aducându-și aminte de faptele cele mai dinainte ale fericitului, l-a mântuit din pierzare, într-un chip ca acesta: a dat asupra lui o boală cumplită, în care bolnavul, sosind la sfârșitul vieții, zăcea mut, nevorbind șapte zile. Iar a opta zi s-au dus la dânsul toți frații și, văzându-i suflarea cea grea, se mirau și ziceau: "Amar, amar de sufletul acestui frate, că a viețuit în lenevire și în păcate; iar acum vede ceva și se tulbură, neputând să iasă din trup".
Dar iată că fericitul Erasm se scoală îndată, ca și cum niciodată nu bolise, și stând drept, a zis către dânșii: "Părinți și frați, cu adevărat așa este, precum grăiți, sunt păcătos și nu m-am pocăit; dar acum mi s-au arătat cuvioșii noștri părinți, Antonie și Teodosie, și mi-au zis: "Ne-am rugat Domnului pentru tine și ți-a dăruit vreme de pocăință".
După aceasta am văzut și pe Preacurata Doamnă, de Dumnezeu Născătoarea, ca pe o icoană, având în mâini pe Fiul său Hristos Dumnezeul nostru, și mulțime de sfinți cu dânsa. Și ea mi-a zis:
"Erasme, de vreme ce tu ai împodobit biserica mea și ai gătit-o cu icoane, și eu te voi împodobi și te voi mări cu slavă în împărăția Fiului meu; pentru că pe săraci îi aveți cu voi în tot locul, iar Biserica mea nu o aveți. Deci, sculându-te, pocăiește-te și primește marele chip îngeresc; iar a treia zi te voi lua la mine curat, pe tine cel ce ai iubit buna podoabă a casei mele".
Spunând acestea toate fraților, fericitul Erasm a început a-și mărturisi păcatele înaintea tuturor, nerușinându-se.
Apoi, sculându-se, s-a dus în biserică și-l tunseră în schimă; iar a treia zi s-a dus către Domnul, bucurându-se și către ceea ce l-a născut, după proorocirea ei. Și așa s-a arătat aievea la toți acei potrivnici lui Dumnezeu; căci împodobirea bisericii cu icoane este bine plăcută lui Dumnezeu și în ceata sfinților rânduită. De al cărui dar, cu rugăciunile acestui cuvios Erasm, facă-se nouă, tuturor drept-credincioșilor, a ne învrednici prin Iisus Hristos, Domnul nostru, a Cărui slavă este cu Dumnezeu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu