NU E DUMNEZEU DE VINĂ!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...





Arde cerul și pământul, lungi puhoaie varsă norii,
Munții crapă, marea urlă, plânge lumea, plâng și zorii.
Toate-și schimbă rostul, starea, curg durerile șuvoi;
Universu-ntreg se miră cum ne batem joc de noi.

Cine, oare, e de vină pentru nebunia noastră?
Cine strică Adevărul și-această Planetă-albastră?
Cine otrăvește marea? Cine dezvelește munții?
Cine blastămă și râde? Cine este-n noaptea minții?

Cine a trădat Iubirea? Cine a-nșelat știința?
Cine-a pervertit gândirea și onoarea și credința?
Cine strică armonia ordinii lui Dumnezeu?
Cine laudă minciuna? Cine-s robii celui Rău?

Cine-s farisei și iude? cine-aruncă la gunoi
Sfintele Porunci și pruncii și-Adevărul vieții noi?
Cine este vinovat pentru crime și dezastre?
Pentru falsa închinare? pentru chinurile noastre?

Este Dumnezeu de vină că batjocorim natura?
Că iubim destrăbălarea? că legalizăm avortul? 

Că nu mai trăim Scriptura?
Nu e Dumnezeu de vină! 

Noi suntem cei vinovați!

Noi uităm de Dumnezeu și de cei apropiați.
Lăcomia pentru-avere, viața noastră de păcate
Ne coboară-n foc și lacrimi, în durere și în moarte.

Câte suflete sărmane să înoate în durere
Să-nțelegem că păcatul ne îndreaptă spre cădere?
Când vom ști că viața-n lume fără Bunul Dumnezeu
Este doar deșertăciune, sub puterea celui Rău?
***
Doamne, te rugăm, ai milă, ia durerea omenirii,
Fă-ne să-nțelegem, astăzi, rostul vieții și-al iubirii!
Iartă-ne, din nou, Părinte, prin Iisus, prin Fiul Tău,
Dă-ne duh de pocăință, să fugim de orice rău!

Dă-ne sfânta-nțelepciune să-nțelegem Adevărul,
Să purtăm mereu în suflet Dragostea, Lumina, Cerul!
S-alergăm, smeriți, la Tine, cât vom fi pe-acest pământ
Și de-ar fi să vină moartea, să murim cu Ceru-n gând!

Autor Gelu Ciobanu

ROABA DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

L-a trimis din ceruri Tatăl
Pe Cuvântul Său Cel veșnic
Ca să lumineze lumea
Precum flacăra din sfeșnic.

Trebuia pentru aceasta
Să Îl nască, o, minune,
O fecioară ce trăise
Doar în post și rugăciune.

Și a fost aleasă, iată,
O adolescentă care
Era puritatea însăși,
Cea mai sfântă-ntre fecioare.

Trebuia să i se ceară,
Fiindcă Tatăl nu impune,
Și a fost ales momentul
Când era la rugăciune.

Nu a fost trimis un înger,
Ci Arhanghelul cel mare,
Curierul Trinității,
Gabriel cu chip de soare.

Și s-a arătat în slavă
Salutând cu gentilețe,
Iar Maria cea smerită
S-a mirat de-așa binețe

Fiindcă îl știa prea bine
Pe Gavriil, căci o hrănise
În altarul („Sfânta”) unde
Zaharia o primise,

Dar așa închinăciune
Nu primise niciodată,
Din acest motiv Fecioara
A rămas foarte mirată.

Îngerul nu pierde vremea,
Ci îi spune-n două fraze
Că dintr-însa Se va naște
Cel ce Se îmbracă-n raze,

Fiul Tatălui din ceruri,
Fără soț și-mbrățișare,
Ci cu-a Tatălui putere
Prin a Duhului lucrare.

La auzul ăstor vorbe,
Ea, o tânără smerită,
Supunându-se plecată
Acceptă într-o clipită.

Mântuirea omenirii,
Așadar și prin urmare,
E născută dintr-o dublă,
Minunată ascultare:

Mai întâi a Maicii Sfinte,
Care „roabă” se numise,
Iar apoi a Celui veșnic,
Ce din ceruri Se trimise.

N-am vedea noi astăzi Raiul
De-ar fi ezitat Maria;
Fără Sfânta Răstignire
Nu primeam noi veșnicia.

Rodul ascultării este
Mântuirea dată nouă:
Doi au încălcat porunca,
Și-ascultările sunt două.

Nu ați înțeles mesajul?
Este foarte simplu, iată-l:
Doi l-au ascultat pe șarpe,
Doi L-au ascultat pe Tatăl!

Au mâncat Adam și Eva
Rod din pomul cunoștinței,
Au băut Hristos și Maica
Din paharul suferinței.

Ascultarea pân’ la moarte
A rodit o poamă dulce:
Pom al vieții fără moarte
Este astăzi Sfânta Cruce.

Îl slăvim pe Tatăl nostru
Pentru planul mântuirii,
Îl slăvim pe Domnul nostru
Pentru lacrima iubirii,

O slăvim pe Maica noastră
Pentru dulcea ei „robie”:
Fericită fii, Marie,
Și cinstită-n veșnicie!

(Buna Vestire, 25 martie 2025)