Doi prieteni discutau odata
despre credinta.
Unul dintre ei zise celuilalt:
- Ce credinta ai tu, prietene?
Acela a raspuns, zicand:
- Nici una, in privinta aceasta sunt ca o
coala de hartie alba.
Cel dintai, care era un om foarte
evlavios, il sfatui astfel:
- Baga de seama, prietene, ca nu cumva
sa scrie diavolul numele pe ea.
Aceste cuvinte au zguduit adanc sufletul
prietenului. Din clipa aceea o raza din harul lui Dumnezeu i-a
strabatut sufletul si a inceput sa se ocupe tot mai mult de credinta
pana ce ajunse sa se roage, asa, cum mama lui il invatase in copilarie.
