Maica Domnului Injunghiata "Esfagmeni" - Manasti

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

Se spune despre aceasta icoana ca a fost impunsa cu un cutit de catre un calugar diacon ce indeplinea functia de ecleziarh, care, datorita treburilor in care era randuit, ajungea la trapeza intotdeauna dupa terminarea mesei. Odata, pe cand cei de la trapeza strangeau masa, s-au maniat pe el si nu i-au dat nimic de mancare. Mania si gandurile rele ale ecleziarhului s-au indreptat catre Maica Domnului, care, cu toate ca o cinstea, nu s-a gandit sa o roage sa il ajute si in acel moment.

Luand un cutit de pe masa, calugarul l-a infipt in chipul Maicii Domnului. O, mare minune! Icoana a izvorat sange, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Vazand aceasta, diaconul cel manios a orbit si a cazut la pamant, fiind parasit de simturi. El a ramas in aceasta stare timp de trei ani. Apoi, datorita multimii rugaciunilor staretului si ale calugarilor, Maica Domnului i-a aparut staretului si i-a spus ca diaconul este vindecat.
Dupa aceea, diaconul si-a petrecut restul vietii intr-o strana din partea opusa icoanei, spre aducerea aminte de nelegiuirea facuta. Inainte de a muri, el a primit iertare de la insasi Maica Domnului, care i-a aparut si i-a spus ca pacatul ii este iertat, insa mana care a tinut cutitul va ramane si dupa moartea sa drept aducere aminte celorlalti. Aceasta mana se pastreaza si astazi, neputrezita si neagra, langa icoana Maicii Domnului, care este asezata in Capela Sfantului Dimitrie.

Icoana facatoare de minuni Esfagmeni (“Injunghiata”)

Dateaza din secolul al XIV-lea si se afla in pronaosul paraclisului Sfantului Dumitru, din Biserica cea Mare a Manastirii Vatopedi, de pe Sfantul Munte Athos. Istorisirea despre aceasta icoana se afla intr-un manuscris din secolul al XVII-lea, intitulat “Proschinitar al Manastirii Vatopedi”, la capitolul “Despre Sfanta Icoana si minunea sa uimitoare”.

Un ierodiacon care se ingrijea pe atunci de biserica, intr-una din zile fiind ostenit dupa o priveghere de toata noaptea, dupa ce-si termina ascultarea, merse la trapezar si ii ceru putina paine, spre a-si potoli foamea, care il chinuia grozav. Acesta, manios pentru cererea nepotrivita, caci nu era vremea mesei, il alunga, ocarandu-l ca pe un nesatios si rob al pantecelui. Atunci, ierodiaconul se manie la randul lui si, neputandu-si face singur dreptate, s-a intors furios in biserica, tinand un cutit in mana si spunand: “In desert ma obosesc slujind si ostenindu-ma in fiecare zi ca sa ingrijesc biserica aceasta, caci nici macar putina paine nu-mi dai, spre a-mi potoli foamea”. Si, impins de diavol, veni in fata icoanei Maicii Domnului si, ridicand cutitul cu mana nelegiuita si plina de cutezanta, lovi in obrazul drept, aproape de ochi, al Maicii din icoana. “Si indata, prin minunile ei, Prealaudata Stapana, se deschise rana si tasni ca dintr-un trup viu, sange din belsug.”

De atunci, icoana aceasta s-a numit “Injunghiata”. Sangele care a tasnit din rana l-a stropit in ochi, orbindu-l cu desavarsire pe faptas. Acesta, vazand minunea nemaipomenita, a cazut plin de durere inaintea icoanei si, plangandu-si nelegiuirea, tanguindu-se si lovindu-si capul de marmura, se numea pe sine ucigas si nelegiuit si vrednic de a fi dat mortii.

Dupa putina vreme, toti parintii si fratii din manastire au aflat despre aceasta intamplare si au vazut cu totii rana de cutit, sangele care mai curgea din icoana, cutitul insangerat si pe ierodiacon zacand la pamant, ocarandu-se pe sine si zbuciumandu-se precum lunaticii, vorbind fara noima, ca un indracit, iar chipul Sfintei Icoane schimbat la fata si palid, precum al unui om fara de viata. Toti se cutremurara, incremeniti de teama. Atunci, egumenul facu impreuna cu intreaga obste priveghere de toata noaptea, cantand si rugand-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa-Si inceteze mania asupra vinovatului si sa Se milostiveasca si sa ierte nelegiuirea plina de indrazneala ce o savarsise nenorocitul acela.

Nu dupa multe zile se arata Nascatoarea de Dumnezeu in vedenie egumenului, zicandu-i ca pacatul nefericitului s-a iertat si ca acesta va fi tamaduit de duhul lunatic care il muncea.

Ierodiaconul isi facu insa o strana inaintea icoanei, unde a stat numai in picioare, timp de trei ani incheiati, tanguindu-se pentru marea nelegiuire, pana cand a auzit dinspre milostiva icoana (care ii darui iarasi lumina ochilor) aceste cuvinte: “Ti s-a iertat pacatul, insa mana ta cea indrazneata sa ramana uscata in vremea vietii tale, iar dupa moarte – nedestramata”. Si asa a fost. Dupa moartea lui, tot trupul i s-a destramat, numai mana nu. Aceasta se afla si astazi asezata intr-o racla sub acea icoana, marturisind vadit minunea savarsita. Iar rana din care a curs sange se vede si astazi.

DESPRE SFINŢENII ŞI FARMECE

13. Care este Agheazma Mare, cea slujită în Ajun sau cea din ziua Bobotezei? Agheazmă Mare este şi apa sfinţită în Ajun şi cea sfinţită în ziua de Bobotează. Şi una şi alta au aceeaşi putere sfinţitoare.

14. Cât timp se poate lua Agheazmă Mare după Bobotează? Unii recomandă să se ia Agheazmă Mare opt zile la rând după Bobotează, dar, ţinând cont că sfinţenia aceasta este mare, eu zic că e bine să se ia numai după ce a trecut o zi de ajunare, o perioadă de curăţire sufletească şi trupească şi să se aibă în vedere şi binecuvântarea preotului. Ţinem cont şi de faptul că nu toţi pot să ducă o viaţă curată (unii pot, iar alţii nu - mă refer la cei căsătoriţi, cu neputinţele lor).

15. Când şi în ce condiţii se poate lua Agheazmă Mare în cursul anului? Cine, când, în ce condiţii şi pe unde poate stropi cu Agheazmă Mare? Agheazma Mare se ia de la caz la caz, şi este bine să se ia cu binecuvântarea preotului: - în cursul anului se poate lua o dată pe luna, cu evlavie, după o zi de post; - persoanele mai în vârstă, singure (fără soţi) şi mai cu râvnă, pot lua Agheazmă Mare miercurea şi vinerea în posturi. Mireanul nu are voie să stropească cu Agheazmă Mare nici casa, nici alte obiecte. Dacă este nevoie a se sfinţi casa se cheamă un preot ca să facă sfeştanie, iar preotul stropeşte cu agheazmă mică locuinţa şi celelalte. Agheazma aceasta mică, rămasă de la sfeştanie, se va consuma de către creştin după anafură (anaforă, nafură), când poate.

16. Se pot folosi la mâncarea de post vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce? Vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce se spală şi se pot folosi şi la mâncarea de post, în afară de lingurile de lemn, care trebuie să fie deosebite.

17. Cine poate înmulţi Agheazma Mare şi sfântul mir şi în ce condiţii? Nimeni nu poate înmulţi Agheazma Mare, în afară de preot. Persoanele care sunt curate în acel timp pot înmulţi agheazma mică folosind apă, dacă se poate de la fântână şi luată dis-de-dimineaţă, precum şi sfântul mir cu untdelemn curat.

18. Când şi cum se foloseşte târnoseala? Târnoseala este tot sfinţenia casei; aceasta este o bucăţică de pânză luată de la sfinţirea unei biserici şi se întrebuinţează astfel: se aprinde o lumânare, se fac rugăciuni în casa bântuită de farmece şi de duhuri necurate, se zic psalmii 50, 69 şi 142, se aprinde apoi această pânză sfinţită de la lumânare şi se face cruce cu târnoseala care arde pe la tocurile de la ferestre şi de la uşi, iar persoanele din casă trag puţin fum pe nas. Se pot afuma şi hainele pe care le poartă cei din casă. Este indicat să se facă aceasta miercurea şi vinerea, precum şi în perioada celor patru posturi.

19. Ce se face cu anafura mucegăită? Anafura mucegăită şi sfânta pască (sfântul paşti) rămase, precum şi alte sfinţenii care nu mai pot fi întrebuinţate se ard pe vatra unei sobe, iar cenuşa se aruncă la un loc curat; cand acest lucru nu e posibil se îngroapă la un loc curat.

20. Când se tămâie casa, ce se tămâie, care e forma şi cine poate tămâia? Tămâierea se face la începutul rugăciunilor de către un bărbat cu credinţă. În lipsa acestuia, se poate face şi de către o creştină curată. Se tămâie sfintele icoane, vasele, hainele sau mâncarea ce se dau de pomană, înainte de a fi împărţite, cum e cazul pe la sâmbetele moşilor. Se mai poate tămâia sâmbăta sau duminica, dis-de-dimineaţă, la mormintele morţilor, până când începe slujba la biserică. Tămâierea se face de sus în jos.


21. Ce sfinţenie se poate lua în timpul zilei, în caz de necesitate (rău, frică, gânduri murdare, tulburare, supărare)? În aceste situaţii, dacă persoana nu a mâncat, poate lua o picătură de mir într-o lingură cu apă, iar dacă a mâncat, să se ungă cu mir pe frunte, să se afume cu târnoseală sau să miroasă miresme. Acestea toate se folosesc în cazul în care persoana este curată.

22. Cum şi cât timp se foloseşte agheazma de la Izvorul Tămăduirii? Agheazma de la Izvorul Tămăduirii, de la sfinţirea caselor, a fântânilor, a troiţelor, precum şi orice altă apă sfinţită, cu excepţia celei de la Bobotează, este agheazmă mică şi se poate lua după anafură.

23. Femeile pot lua vreo sfinţenie în timpul rânduielii lunare? Ce le este îngăduit în această perioadă (pot să aprindă lumânarea, candela, să tămâie, să facă rugăciune, să citească din Sfânta Scriptură)? Când sunt în această perioadă, femeile nu au voie să se atingă de sfinţenii; dar acasă, dacă nu are cine, pot să aprindă candela, lumânarea, să tămâie, dacă sunt spălate şi îngrijite, şi pot să citească din Sfânta Scriptură.

24. Dacă vreun animal de pe lângă casă se îmbolnăveşte, îl putem unge cu sfinţenii? În această situaţie, creştinii mai în vârstă şi curaţi pot stropi cu busuiocul, cu agheazmă mică, deasupra coteţelor sau a grajdurilor, precum şi în casele în care locuiesc, zicând Psalmul 69.

25. Cine poate face prescuri şi în ce condiţii se fac? Prescurile se fac de către femeile mai în vârstă şi văduve, iar în lipsa acestora se pot face şi de către o tânără, dacă este curată, spovedită şi împărtăşită. Aluatul se face din făină, apă, drojdie şi sare; nu se adaugă nimic altceva pentru prescurile de la altar. Se imprimă cu pistornicul, care este deja sfinţit prin forma lui de cruce şi prin numele Domnului Iisus Hristos sculptate pe el. Pentru artosul de la litie se poate adăuga untdelemn, anason, chimen, zahăr, iar în zilele de dulce se poate face ca şi cozonacul.

26. Ce este anafura? Anafura este restul prescurii din care s-a scos Sfântul Agneţ şi care o închipuie pe Sfânta Fecioară; ea este binecuvântată de preot în timpul Axionului, adică al imnului cântat în cinstea şi spre slava Sfintei Fecioare. De aceea, împărţirea ei la sfârşitul Liturghiei închipuie rămânerea Maicii Domnului încă multă vreme pe pământ, în mijlocul Bisericii, după înălţarea dumnezeiescului ei Fiu. Alţii spun că anafura ar fi o rămăşiţă sau o aducere-aminte de agapele sau de mesele frăţeşti, de obşte, care aveau loc la sfârşitul Liturghiei, în Biserica primilor creştini.

27. Când nu se poate lua sfânta anafură? Anafură nu pot lua: cei care au mâncat după miezul nopţii, femeile care sunt în rânduiala firii, şapte zile, dacă s-au curăţit în această perioadă, bărbaţii care au avut ispită în timpul somnului, persoanele certate şi care nu s-au împăcat, soţii care au fost împreună. Aceştia nu pot săruta nici sfintele icoane, nici mâna preotului, nici să-i atingă preotul cu potirul.

28. Cine trebuie să pregătească sfânta pască (sfântul paşti) şi câte zile la rând se ia aceasta? E bine să se plătească sfânta pască (sfântul paşti)? Sfânta pască (sfântul paşti) se pregăteşte la fel ca aluatul de prescuri, de către persoanele pe care le-am amintit la facerea prescurilor şi se ia numai în prima zi de Paşti. Sfânta pască (sfântul paşti) nu se plăteşte; aceasta este o invenţie.

29. În caz de farmece, obiectele se stropesc cu sfinţenii sau se spurcă? Farmecele (argintul viu, broaştele cusute la gură, şoarecii, zdrenţele, moşmoandele) nu trebuie stropite nici cu sfinţenii, nici cu spurcăciuni, ci se stropeşte casa pe dinafară cu agheazmă mică, iar persoanele din casă trebuie să folosească sfinţenii, să îndepărteze moşmoandele cu o prăjină sau alt obiect mai de la distanţă şi să le arunce la gunoi.

30. Cei care au purtat baiere sau alte lucruri descântate ce pot face pentru ispăşirea acestor păcate? În primul rând să facă spovedanie bună şi canonul pe care i-l dă preotul, apoi să se sfinţească prin sfinţeniile pe care le-am amintit.

31. Ce este deochiul? Ce rugăciuni se fac în această situaţie? Se poate descânta? Deochiul este o ispită de la diavolul, prin care acesta nădăjdu-ieşte să-l determine pe om să greşească înaintea lui Dumnezeu cu ceva, adică să meargă la descântece. În cazul acesta, se fac rugăciuni cu credinţă şi anume: „Tatăl nostru” (de trei ori), Psalmul 69, rugăciunea „Să învieze Dumnezeu...” de la rugăciunile de seară şi certarea demonului. 32. Ce se face cu agheazma care a prins miros şi cu mirul care a râncezit? Agheazma care s-a stricat şi mirul care a râncezit se îngroapă la un loc curat sau la rădăcina unui pom.

33. Cei necununaţi pot folosi vreo sfinţenie? Ce anume? Cei necununaţi nu pot folosi nici o sfinţenie, până când nu se spovedesc şi nu se cunună.

34. Copilul nebotezat poate fi uns sau atins cu vreo sfinţenie? Până la Botez, copilul poate fi uns pe frunte cu apa sfinţită pe care o face preotul la opt zile; cu altceva nimic. La fel şi mama lăuză.

35. Ce facem cu florile din Vinerea Mare, de la sfintele moaşte, de la hramuri, cu salcia de la Florii şi cu frunzele de nuc de la Rusalii când acestea se usucă? Acestea se ard pe vatră curată, iar cenuşa se îngroapă într-un loc curat.

36. Ce se ia după Sfânta Împărtăşanie (anafură, agheazmă mică, Agheazmă Mare sau vin)? După Sfânta Împărtăşanie se ia anafură, iar după aceea se ia puţin vin (ca să se clătească gura) şi se înghite.

37. Ce se ia înainte de Sfânta Împărtăşanie? Înainte de Sfânta Împărtăşanie, în ziua precedentă, după rugăciune şi post, se ia Agheazmă Mare, apoi anafură, după care ne ungem cu mir.

38. Ce se face cu untdelemnul şi făina de la Sfântul Maslu? Din untdelemnul şi făina de la Sfântul Maslu se fac turte (fără drojdie) care se coc; nu se prăjesc. Se consumă dimineaţa pe nemâncate în loc de anafură.

39. Se poate cere scoaterea de părticele? Ce reprezintă aceasta? Nu se scot părticele şi nu este voie să se ceară aceasta, deoarece sunt inovaţii.