PREASFANTA TREIME MILUIESTE-NE PE NOI,
DOAMNE CURATESTE PACATELE NOASTRE
STAPANE IARTA FARADELEGILE NOASTRE
SFINTE CERCETEAZA SI VINDECA NEPUTINTELE NOASTRE
PENTRU SFANT NUMELE TAU...AMIN!
CAMASA FERICIRII.
Se spune ca de mult traia un print nespus de melancolic. El era mereu trist si mâhnit, iar chipul sau vesnic întunecat, încât oamenii l-au numit Tamas (în sanscrita tamas înseamna întunecat).Cu totii erau nespus de îngrijorati si au chemat întelepti, astrologi, doctori, magi vestiti, pentru a afla, cum sa-l tamaduiasca pe print.Un întelept le-a spus:–Printul s-ar vindeca, daca ar îmbraca camasa unui om fericit!Printul s-a înveselit pentru o clipa si degraba a trimis stafete în toata împaratia, pentru a gasi un om fericit, caruia, cu mult aur, sa-i cumpere camasa.Trimisii împaratesti au colindat întreaga împaratie, dar n-au gasit decât oameni bombanitori, grabiti, cârtitori, tristi, cu chipuri întunecate, nefericiti, bolnavi, amarâti, nenorociti. Nu gaseau nici macar un om fericit. Printul Tamas astepta dar, solii sai întârziau, nu se mai întorceau...?Unul din trimisi a ajuns în cel mai îndepartat colt al împaratiei si a gasit un om foarte vesel. El trebaluia cântând, muncea vesel, parea fericit. Trimisul, de teama sa nu greseasca, s-au uitat bine la el, au luat aminte cum se poarta cu familia lui. Îsi rasfata sotia, o alinta, îi vorbea frumos si dragastos, desi aratau a fi de mult timp casatoriti. Cu copiii, se purta atent, blând, îi proteja si se juca cu ei zilnic. Acesta era omul cautat. Parea sa cunoasca secretul fericirii si desigur avea camasa fericirii! Nu ramânea decat sa ia camasa fericirii.S-a repezit la acel om si ajutat de soldati i-a smuls de pe umeri haina veche, decolorata, cârpita si rascârpita. Dar omul n-avea camasa pe sub haina.Omul fericit era asa de sarac încât nu avea nici macar camasa...Hristos este cu noi! Cu ajutorul Lui Dumnezeu publicat de MACARIE monahul.
Se spune ca de mult traia un print nespus de melancolic. El era mereu trist si mâhnit, iar chipul sau vesnic întunecat, încât oamenii l-au numit Tamas (în sanscrita tamas înseamna întunecat).Cu totii erau nespus de îngrijorati si au chemat întelepti, astrologi, doctori, magi vestiti, pentru a afla, cum sa-l tamaduiasca pe print.Un întelept le-a spus:–Printul s-ar vindeca, daca ar îmbraca camasa unui om fericit!Printul s-a înveselit pentru o clipa si degraba a trimis stafete în toata împaratia, pentru a gasi un om fericit, caruia, cu mult aur, sa-i cumpere camasa.Trimisii împaratesti au colindat întreaga împaratie, dar n-au gasit decât oameni bombanitori, grabiti, cârtitori, tristi, cu chipuri întunecate, nefericiti, bolnavi, amarâti, nenorociti. Nu gaseau nici macar un om fericit. Printul Tamas astepta dar, solii sai întârziau, nu se mai întorceau...?Unul din trimisi a ajuns în cel mai îndepartat colt al împaratiei si a gasit un om foarte vesel. El trebaluia cântând, muncea vesel, parea fericit. Trimisul, de teama sa nu greseasca, s-au uitat bine la el, au luat aminte cum se poarta cu familia lui. Îsi rasfata sotia, o alinta, îi vorbea frumos si dragastos, desi aratau a fi de mult timp casatoriti. Cu copiii, se purta atent, blând, îi proteja si se juca cu ei zilnic. Acesta era omul cautat. Parea sa cunoasca secretul fericirii si desigur avea camasa fericirii! Nu ramânea decat sa ia camasa fericirii.S-a repezit la acel om si ajutat de soldati i-a smuls de pe umeri haina veche, decolorata, cârpita si rascârpita. Dar omul n-avea camasa pe sub haina.Omul fericit era asa de sarac încât nu avea nici macar camasa...Hristos este cu noi! Cu ajutorul Lui Dumnezeu publicat de MACARIE monahul.
