27 aprilie 2026

Paștile Blajinilor...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



- Părinte, ce semnifică Paștile Blajinilor și de ce mergem la cimitire în această zi?

- HRISTOS A ÎNVIAT!
Paștele Blajinilor este o sărbătoare care continuă ziua biruinţei asupra morţii, o conexiune prin rugăciune cu cei ce au biruit moartea!
Cuvântul „blajin“ vine de la cuvântul slav Blajenyi, adica fericit.
Blajinii, sunt oamenii care ajung la Dumnezeu, deaceia îi numim fericiți!
Mergem la cimitire, acolo unde avem pe cei dragi, cu dorința de a împărtăși și cu ei bucuria Învierii Domnului, salutându-i cu vestea cea bună:
Hristos a înviat!
Astfel exprimând nădejdea mântuirii că prin Hristos Cel ce a biruit moartea, vom avea și noi viață veșnică.
Nu mergem acolo să-i bocim sau să plângem, ci să ne bucurăm împreună cu ei ca într-o familie!
- Cum se merge la cimitir, ce trebuie să avem cu noi?
- Avem o datorie nobilă, ca mergând la cimitir să facem exact, ce ne-ar plăcea nouă să ne facă!
Nu poți merge la cimitir îmbrăcat, ca atunci când mergi la restaurant sau la club. Decența!
O îmbrăcăminte de sărbătoare, pentru că ne întâlnim cu cei dragi plecați dintre noi, iar prin ei cu Hristos!
Din păcate la noi totul se face de-a-ndoaselea, pentru ca omul nu are măcar o cunoaştere elementară despre viaţa veşnică.
Dacă vrem să ducem o floare la mormânt, să fie naturală, care se plantează pe mormânt. Categoric nu flori sau coroane din plastic.
Iar în legătură cu ce trebuie să conțină coșul nostru sarbatoare, e simplu, și bine de știut!
Hristos este hrana, băutura, îmbrăcămintea și lumina lor.
Nu mănâncă morţii sarmale, pârjoale, sau să bea vin, nu au nevoie de îmbrăcăminte după ce trec din această viață, nu au nevoie de veselă, cratițe, căldări, lenjerie, coroane, flori, şervete, căniţe, lighenaşe, toate acestea e bine ca omul să le de-a cât trăiește în viață și anume omului care îi trebuie aceste obiecte, nu la neamuri cum se practică la noi!
Menirea pomenei este să-i ajuţi cu ceva pe cei se sunt în lipsuri, în caz contrar, tot ceea ce se face la cimitir devine o expoziție de bucate și tradiții, nefiind în duhul creștin!
La cimitir mergem cu tămâie naturală, lumânări din ceară naturală, adunate de albinuțe din cele mai alese flori, ca o ofrandă și un omagiu Domnului, din partea naturii, ouă înroșite, care simbolizează o nouă viaţă stropită și sfințită cu sângele lui Hristos, vărsat pentru viața lumii, pasca sau cozonacul ce închipuie trupul lui Hristos, colacul care reprezintă infinitatea, un bob de tămâie naturală, o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu!
Așteptăm preotul să vină și să oficieze slujba de pomenire, să sfințească ofrandele și apoi frângem cozonacul sau pasca şi o împărţim fraţilor noştri, facem o cruce cu vinul sfințit pe mormânt, și gustăm și noi simbolic, ca o legătură cu cei ce nu mai sunt cu noi!
- Ce le transmiteți oamenilor de Paștele Blajinilor?
- Să păstrăm credința în nemurirea sufletului, și să nu facem nimic din ce nu ne place nouă să ne facă!
Decența în cimitir, comportament de creștin și expresia dragostei nu trebuie să fie arătată excesiv doar exterior ci în duhul liniștei și a demnității de creștin ortodox!
Sărbători luminate!
HRISTOS A ÎNVIAT!

20 aprilie 2026

ADEVĂRATELE COMORI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


                                         

de Preot Sorin Croitoru

Bine-ar fi ca omul să-nțeleagă
Că adevăratele comori
Nu se țin în bănci și-n portofele,
Nu se pierd, cum credem uneori,

Nu se-ascund, nu trebuie păzite,
Nu se fură, nu se prăpădesc,
Strălucesc, deși nu-s lustruite,
Nu se strică, nici nu ruginesc.

Ca să ai o astfel de comoară
Nu-i nevoie să transpiri săpând,
Să te cațări pe vreun vârf de munte,
Să cutreieri țările pe rând,

Să te-apuci cu sârg de alchimie
Sau în acțiuni să investești,
În terenuri, opere de artă,
Încercând averea să-ți sporești..

Ca să ai o astfel de comoară
Nu e necesar să riști nimic,
Să te lupți cu nu știu ce balaur
Sau din sânge să-ți jertfești vreun pic.

E nevoie de un singur lucru:
Să te uiți în jurul tău puțin,
Să-ți privești copiii și părinții,
Să privești spre frate și vecin,

Să te uiți mai bine la prieteni,
Să te uiți la omul de pe drum..
OMUL este, dragul meu, comoara,
Oamenii.. Ai înțeles acum?..

Ce n-ar da orfanul pentru-o mamă,
Văduva, să-și vadă soțul iar?..
Îi avem, dar nu-i băgăm în seamă,
Când s-au dus, e totul în zadar!

Așteptăm ca mai întâi să moară
Ca să-ncepem să ni-i prețuim,
Înțelegem că erau comoară
Când e prea târziu să-i mai iubim.

Trebuie ca mai întâi să-i pierdem,
Ca să vrem apoi să dăm oricât
Pentru-o clipă iarăși împreună?
Când erau, de ce-i tratam urât?..

Am ajuns să înțeleg valoarea
Unui OM, pierzând la nesfârșit
Oameni buni, persoane minunate
Care ani de zile m-au iubit..

Am ajuns să înțeleg valoarea
Chiar și-a unui simplu trecător:
Toți Îi suntem Domnului icoane,
Toți suntem iubiți de Creator!

Pentru fiecare Domnul nostru
Și-a purtat pe umeri Crucea grea,
A ajuns pe Dealul Căpățânii
Și smerit S-a răstignit pe ea!

Când mă uit la omul de pe stradă,
Că-i bogat, sărac, urât, frumos,
Ochii minții mele pot să vadă
Că-i un OM, e chipul lui Hristos!

De-aș trăi pe-o insulă pustie
Aș vrea, oare, aur sau argint?..
Mi-aș dori atâta, să mai fie
Doar un OM cu mine, nu vă mint.

De-mi citiți această poezie,
Cum ați mai făcut de-atâtea ori,
Vă îndemn să puneți preț în viață
Pe adevăratele comori,

Să-i priviți de astăzi înainte
Mai atent pe cei de lângă voi,
Să-i iubiți, să le-arătați respectul,
Să le fiți alături în nevoi

Și să nu uitați că omul este
Extraordinar de prețios:
E icona Domnului din ceruri,
E icoana Domnului Hristos!

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ