1 octombrie 2025

SFÂNTUL ACOPERĂMÂNT


de Preot Sorin Croitoru

De câte ori în tulburări,
În întristări și în dureri
Eu te-am chemat, Măicuța mea,
Tu m-ai umplut de mângâieri
Și am uitat că viața-i grea
Și că această lume-i rea..

De câte ori eram mâhnit,
Strivit de-al vieții mult necaz
Și ale inimii dureri
Înlăcrimau al meu obraz,
M-ai alinat cu mângâieri
În adieri de primăveri..

Iar când eram nepăsător,
Lăsând păcatul cel viclean
Să muște rău din trupul meu,
Apoi plângeam fără alean,
Tot tu mă întăreai mereu
Cu harul de la Dumnezeu..

De câte ori eu te-am rugat,
Plângându-mă că nu mai pot
Din ape tulburi să mai ies
Și din mocirlă să mă scot
(Căci am căzut atât de des..)
Tu, Maica mea, m-ai înțeles..

Și n-au fost zile să mă simt
De tine, Maică, nepăzit
Decât atunci când uneori
Prea tare eu m-am lenevit
Și parcă niște reci fiori
Mă înghețau adeseori..

Am înțeles când mă rugam
În întristări și-n mari nevoi
Că Domnul, Fiul tău Cel Sfânt,
Te-a pus Stăpână peste noi,
Să ocrotești acest pământ
Cu Sfântul Acoperământ..
amin

Sub Acoperământul Maicii Domnului



Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului ne amintește de un adevăr care trece dincolo de timp și de istorie: iubirea de mamă a Născătoarei de Dumnezeu pentru întreaga lume. Minunea petrecută în Biserica din Vlaherne, când Maica Domnului s-a arătat rugându-se cu lacrimi pentru oameni și și-a întins Acoperământul peste cei aflați la rugăciune, nu este doar o amintire îndepărtată, ci un semn viu al prezenței și grijii ei de fiecare zi.

Maica Domnului este, înainte de toate, Maica lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dar prin aceasta, ea a devenit și Mama noastră, a tuturor. Ea ne primește în inima ei, așa cum orice mamă își strânge copiii la piept. În necazuri, în ispite, în clipe de teamă sau de slăbiciune, când ne simțim singuri, avem pe cine chema: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne lăsa!”. Și rugăciunea ei, mai tare decât orice cuvânt omenesc, se înalță către Fiul ei și Dumnezeul nostru, aducând pace și mângâiere.

Acoperământul Maicii Domnului este simbolul acestei ocrotiri. El ne amintește că nu suntem lăsați pradă întâmplărilor vieții, ci suntem înconjurați de o grijă nevăzută, de o iubire puternică și caldă, asemenea iubirii materne. Dacă o mamă pământească nu-și uită niciodată copilul, cu atât mai mult Maica Domnului, cea plină de har, nu-și uită niciodată fiii duhovnicești.

Cinstirea ei nu micșorează în niciun fel închinarea pe care o aducem lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, ne apropie și mai mult de Hristos. Pentru că fiecare rugăciune către Maica Domnului este o rugăciune care duce spre Fiul ei, singurul Mântuitor. Ea nu ne oprește la sine, ci ne arată mereu drumul către Cel ce este „Calea, Adevărul și Viața”.

Trăind cu această conștiință, inimile noastre se umplu de pace și de curaj. Pentru că, oricât de grea ar fi calea vieții, știm că nu mergem niciodată singuri – peste noi se întinde mereu, nevăzut, Acoperământul Maicii Domnului.

De aceea, astăzi și în fiecare zi, să ne amintim că suntem sub ocrotirea ei. Să ne rugăm cu credință și nădejde:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne cu cinstitul Tău Acoperământ, păzește-ne de tot răul, mângâie-ne în necazuri și întărește-ne în credință, ca să lăudăm neîncetat Numele Tău și al Fiului Tău, Hristos Dumnezeul nostru.” Amin

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ