16 aprilie 2025

MĂRTURII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                  


de Eliana Popa

Un ateu, la Înviere, mi-a răspuns infatuat,
(Când l-am salutat frumos cu ,,HRISTOS A ÎNVIAT")
,, - Fugi de-aici cu vorba asta! Voi visați așa frumos...
Cine îmi dă mărturie că a Înviat Hristos? "
Mărturie vrei ca Toma? Tu o ceri din răutate.
Toma n-a tăgăduit! Domnul a-nviat din moarte.
Dintre toți aceia care călcau urma lui Hristos,
( Ucenici cât și apostoli) era cel mai credincios!
A cerut să se convingă dacă Fiul cel ceresc
A-nviat și e acolo ȘI CU TRUPUL OMENESC!
Iată, el e mărturie! L-a văzut cu ochii lui
Și-a pus degetul în rană și pe urmele de cui!

Mărturia Învierii, Celui ce ne e Lumina,
Ne-o arată Cartea Sfântă prin Maria Magdalina.
L-a văzut în fața sa, a fost martoră minunii,
A vestit și-ncă vestește că a Înviat Rabuni .
Mărturie-ți dau martirii ce-n iubirea Lui au ars,
Toți acei ce i-au urmat precum Saul cel din Tars,
Care-n temniță și-n chinuri pe Hristos n-a lepădat,
Nici când sabia lui Nero pe grumazul lui a stat.
Și de vei citi Scriptura, unde-i mărturia Lui,
Vei vedea cum L-a-ntâlnit pe drumul Damascului!

Mărturia Învierii o dau peste veacuri sfinții
Ce s-au lepădat de lume dându-și la săraci argintii,
Mărturia stă-n Altare, în Potir, în Liturghie
Când din nou s-aduce Jertfă, Hrană Sfântă să ne fie!
Stropul de cuminecătură este veșnica dovadă
Că-n Potir e Învierea ce spre Veșnicii ne poartă!
Eu pot da o mărturie fiindcă-n beznă mult am stat,
Însă sufletu-mi, cu Domnul, spre Lumina a săltat!
Și-n pământul țării noastre, mărturii -ngropate zac
Sfinte moaște ce arată Învierea noastră-n Veac!

TÂNGUIREA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...





Eliana Popa

În cetatea zisă sfântă, de proroci ucigătoare,
Cine strigă cu durere? Cine n-are alinare?
Cine pașii își îndreaptă spre Golgota-nsângerată
Unde Fiul ei, pe umeri, tot păcatul lumii poartă?

E Fecioara, Maica Vieții, Porumbița cea Aleasă!
Și cu lacrima durerii, chipul ei se-nrourează...
Când privind, îndurerată, Fiul ce povara-Și duce,
Îl văzu lovit cu pietre...Îl vazu căzut sub Cruce...

Îi văzu înalta-i frunte ce era ca albii crini,
Înroșită, sfâșiată de cununa cea de spini!
Ochii Lui ce altădată blând priveau cu-nduioșare,
Iata-i stinși să nu mai vadă ura tuturor cea mare!

Istovit Îl vede Maica și căzut sub greul Crucii,
Câte mame mai pot astăzi ca să-și vadă astfel pruncii?
Care mamă-n lumea asta, chiar de fiul i-a murit,
L-a văzut întins pe cruce, l-a văzut batjocorit?

Care pictor poate prinde cu penelul său ușor,
Sfânta lacrimă ce-i curge, plânsul ei sfâșietor?
Ce poet ar fi în stare ca să scrie-n a sa carte
Suferința Sfintei Mame? Drumul Fiului spre moarte?

Cine poate să socoată lacrimile care-au curs?
Cine poate să asculte hohotele ei de plâns?
Numai Fiu' al cărui suflet, jalea ei o simte-ntruna,
Și-a lor inimi se-mpreună... și-amândouă bat în una!

,, - Fiul meu!... Îl strigă Maica.. cât de mult azi pătimești!
Pentru marea Ta iubire, ce osânda grea primești!
Pentru mila Ta cea mare cu spini Te-au încununat,
Tu le-ai dat din Apa Vieții, ei cu-oțet Te-au îmbiat!

Și durerea ei tot crește și în brațe vrea a-L strânge...
Și ar vrea sa fie acolo, lânga Fiul ei, pe Cruce
Dar cunoaște Preacurata, vrerea Domnului de Sus,
Ca s-aducă împăcarea moare Fiul ei, Iisus!

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ