În omilia sa " La Nașterea Maicii Domnului ", Sfântul Andrei episcop din Creta spunea: " Sărbătorirea de astăzi cinstește nașterea Maicii Domnului, dar însemnătatea și scopul acestui eveniment decurge din întruparea Cuvântului dumnezeiesc. De fapt, Maria se naște, este alăptată și crește pentru a fi Mama Regelui nemuritor al veacurilor, Mama lui Dumnezeu. Tot pentru acest motiv, Biserica sărbătorește și ziua venirii în lume a Mariei - așa cum face numai pentru Ioan Botezătorul și, natural, pentru Cristos -, spre deosebire de ceilalți sfinți, pe care - i sărbătorește de ziua " nașterii pentru cer ". Nașterea Mariei este minunată și sublimă nu prin ceea ce cărțile apocrife istorisesc cu bogăție de amănunte și cu naivitate, dar prin aceea că reprezintă un moment hotărâtor în realizarea planului de mântuire urmat de iubirea veșnică a lui Dumnezeu. Mulți sfinți Părinți au cinstit sărbătoarea nașterii Maicii Domnului cu sublime cântări de laudă izvorâte din cunoașterea adâncă a Bibliei, din sensibilitatea și elanul lor poetic. Să citim câteva frânturi din a doua " Predică despre Nașterea Mariei " a Sfântului Petru Damian:
" Dumnezeu atotputernicul, mai înainte de căderea omului în păcat, a prevăzut această cădere și a hotărât, înaintea tuturor veacurilor, mântuirea omului. A hotărât deci să se nască din Maria. Astăzi este ziua în care Dumnezeu începe să realizeze planul său veșnic, deoarece este necesar să fie construită casa, mai înainte ca Regele să coboare și să locuiască în ea. Casă frumoasă, căci așa precum Înțelepciunea și - a construit o locuință cu șapte coloane splendid ornamentate, la fel acest palat al Mariei se sprijină pe cele șapte daruri ale Duhului Sfânt. Solomon a sărbătorit în modul cel mai solemn inaugurarea unui templu de piatră; cum nu vom sărbători și noi nașterea Mariei, templul Cuvântului Întrupat? În ziua aceea mărirea Domnului a coborât asupra templului din Ierusalim sub forma unui nor, care l - a întunecat. Domnul care face să strălucească soarele pe cer, drept locuință a lui între noi și - a ales întunericul ( I Regi 8, 10 - 12 ), spunea Solomon în rugăciunea înălțată de el către Domnul. Noul Templu, Maria, se va vedea umplut de însuși Dumnezeu, care vine să fie lumina tuturor neamurilor.
" După întunericul păgânismului și lipsa de credință a iudeilor, reprezentate de templul lui Solomon, urmează lumina zilei în templul Mariei. Se cuvine, deci, să înălțăm cântări de laudă pentru această zi și pentru Acela care se naște într - însa. Dar cum o vom putea lăuda cu vrednicie? Nu este cu putință să arătăm faptele eroice ale unui martir sau virtutea unui sfânt, deși sunt omenești. Și cum ar putea cuvântul muritor, vremelnic și trecător, să preamărească pe Aceea care a adus la lumina zilei Cuvântul care rămâne în veci? Cum să îndrăznești a spune: Creatorul se naște din creatură? "
Rugăciunea neștiută a lui Mihai Eminescu, care l-a impresionat și pe Papă.
- Versurile au fost recitate în limba română, la Vatican
-Geniul lui Mihai Eminescu dăinuie peste ani și, cel mai probabil va continua să dăinuească. Poetul, care și-a iubit deopotrivă țara și credința strămoșească, a scris una dintre cele mai frumoase rugăciuni, despre care puțină lume știe.
-Rugăciunea lui Eminescu l-a impresionat puternic pe Papa Ioan Paul al II-lea, care a recitat versurile, în limba română, la Vatican.
Considerat una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei secolului al XX-lea, Papa Ioan Paul al II-lea (18 mai 1920, Wadowice, Polonia –2 aprilie 2005, Vatican) a fost puternic impresionat de versurile poetului nostru național nepereche și a decis să arate lumii ce rugăciune frumoasă a fost scrisă de un român.
Rugăciune
De Mihai Eminescu
Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalța-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pamântului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
