„Părinții care nasc copii și-i educă să fie cuminți umplu Raiul de sfinți”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Părinţii trebuie să se bucure la vederea copiilor când intră în casă. E aici problema libertăţii fiului care are tendinţa să facă ce vrea, nu ce trebuie. Copilul este neformat, dar poţi întrezări şi câte ceva neprevăzut, care te surprinde: „Măi, ia uite ce a spus copilul acesta!”. Trebuie să-l înţelegi. Eu cred că blândeţea este fundamentală în educaţie. Blândeţea dă rezultatele cele mai bune. Repet, numai ea prinde în adânc.


Problema care se pune este ca în fiecare zi să putem cuceri veşnicia albă. Ăsta este idealul. A avea cineva gândul să ajungă ceva în viaţă – profesor, inginer, medic etc. – înseamnă a avea un scop omenesc, nu un ideal.

Idealul este să slujeşti la ce e mai înalt posibil. Dacă tu nu ştii că slujeşti lui Dumnezeu, Care e Veşnic, ai să te împotmoleşti. Trebuie să fii atent: stai că asta nu ţine de veşnicie, deci nu o fac! De aceea celor ce predau religia în şcoli le spun: Să studiaţi cu râvnă cele ale teologiei, ca să vă mântuiţi şi voi şi să mântuiţi şi pe alţii. Nu ştiu ce teme sunt în programă, nu contează, dar ţineţi minte că o singură temă aveţi de predat: pe Hristos!

Să încercăm să-L propunem cu povestiri pe Dumnezeu, conştiinţei lor. Să înceapă să se închine. Copiii nu înţeleg puterea grozavă a credinţei, dar practica în sine va aduce roade mai târziu. De aceea eu recomand postul după puterea fiecăruia şi nu sunt absurd (nu le pretind să postească) cu copiii care au vârsta până la şapte ani, când întâlnesc femei însărcinate şi în alte cazuri, cum sunt cei bătrâni şi bolnavi.

Un alt element din educaţia lor ar fi să-i iubească la rândul lor pe ceilalţi copii. Învăţătura creştină îi mai domoleşte. Ştiţi cum se spune: „Părinţii care nasc copii şi-i educă să fie cuminţi umplu Raiul de sfinţi”. Pentru că se înţelege că dacă i-ai făcut, trebuie să-i şi mântuieşti. Şi nu poţi să-i mântuieşti fără blândeţe. Părinţii trebuie să se bucure la vederea copiilor când intră în casă. E aici problema libertăţii fiului care are tendinţa să facă ce vrea, nu ce trebuie. Copilul este neformat, dar poţi întrezări şi câte ceva neprevăzut, care te surprinde: „Măi, ia uite ce a spus copilul acesta!”. Trebuie să-l înţelegi. Eu cred că blândeţea este fundamentală în educaţie. Blândeţea dă rezultatele cele mai bune. Repet, numai ea prinde în adânc.

(Părintele Arsenie Papacioc, Despre armonia căsătoriei, ediţie îngrijită de Ieromonahul Benedict Stancu, Editura Elena, Constanţa, 2013, pp. 72-73)

Icoana Maicii Domnului a Semnului - Znamenskaya

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

În Rusia, icoana Maicii Domnului a
Semnului se numește „Znamenskaya”.
Icoana o înfățișează pe Maria, Maica
Domnului cu brațele întinse într-o
atitudine de rugăciune.Această poziție
de rugăciune se numește Orans și
imaginea Maicii Domnului în această
poziție este uneori numită „Oranta”. În
sânul ei este un medalion circular cu
copilul Hristos binecuvântând lumea.
Icoana își are originea în Bizanț și era
considerată un talisman al tronului
imperial acolo și în Rusia.

Această icoană este strâns asociată cu Tsarskoe Selo și familia Romanov. Una dintre cele mai vechi biserici din oraș a fost dedicată acestei icoane și este situată foarte aproape de Palatul Ecaterinei. Biserica avea o icoană uriașă, acoperită cu argint, a acestei icoane, care era un loc popular pentru rugăciune. Alexandra și fiicele ei veneau aici frecvent să ceară rugăciunile de mijlocire ale Fecioarei și să aprindă lumânări înaintea icoanei.

Icoana a fost adusă la Palatul Alexandru pentru servicii speciale, frecvent când țareviciul era bolnav.
După revoluție, chiar înainte de exilarea Romanovilor în Siberia, unde au fost în cele din urmă uciși, icoana a fost purtată în procesiune din biserică și prin sălile palatului. După cum scrie contesa Sophia Buxhoeveden în Viața și tragedia Alexandrei Feodorovna :

La ordinul lui Makarov, împachetarea a fost începută foarte discret, pentru a nu sugera soldaților că ar fi vreo idee de plecare. Întrucât pe 12 august împlinise treisprezece ani de naștere a Marelui Voievod Alexei, s-a cântat un Te Deum înaintea icoanei „Doamnei noastre din Znamenie”, care a fost adus special la Palat. Rugăciunile pentru succesul călătoriei s-au adăugat la cele obișnuite. Împăratul și împărăteasa s-au despărțit de toți slujitorii care nu mergeau cu ei și le-au mulțumit pentru serviciul lor credincios. Împărăteasa și-a aranjat rochiile și a trimis pachete din ele prietenilor umili și refugiaților polonezi, care locuiau la Tsarskoe Selo. Plecarea a fost fixată pentru noaptea de 13 august, dar din cauza unei greșeli din partea autorităților a fost amânată cu ore întregi. Nu erau destui oameni care să mute bagajele, care urmau să fie luate în ultimul moment, iar între timp soldații aflaseră de plecare și țineau întâlniri în toate barăcile pentru a discuta dacă trebuie sau nu permis. Împăratul și împărăteasa au așteptat cu răbdare multe ore până li s-a spus că pot pleca. Nimeni nu știa încă unde erau duși și au auzit destinația lor reală doar când erau în tren.

Urmează o altă relatare din Last Days at Tsarskoe Selo de contele Paul Beckendorff (diferența de date se datorează calendarului rusesc care se afla în spatele calendarului folosit în Occident):
Pe 30 iulie, ziua de naștere a țarevicului, am mers la Liturghie, iar la ora 2 după-amiaza o icoană sfântă, care era foarte cinstită, a fost adusă de la Biserica Maicii Domnului a Semnului (O sărbătoare a origine pur rusă.), care se află lângă Liceu. A fost adusă în procesiune și clerul acestei biserici a fost admiși la Palat și la Paraclis. S-a cântat Te Deum-ul și s-au rostit rugăciuni cerându-i lui Dumnezeu o călătorie prosperă pentru Majestățile lor, copiii lor și toți cei care i-au însoțit. Scena era în mișcare. Ceremonia a fost cât se poate de emoționantă: toți erau în lacrimi. Soldații înșiși păreau atinși și s-au apropiat de icoana sfântă pentru a o săruta. Au urmat alaiul până la balcon și l-au văzut dispărând prin Parc. Era ca și cum trecutul își lua concediu, să nu se mai întoarcă niciodată. Amintirea acestei ceremonii va rămâne mereu în minte și nu mă pot gândi la ea fără o emoție profundă. Pe parcursul zilei ne-am dus cu toții, ca de obicei, în grădina-bucătărie și au fost luate grupuri.

Alexandra avea o icoană specială a Znamenskaya pe care a plasat-o în capela din dormitorul ei privat. Această icoană a călătorit mereu cu ea și împărăteasa a luat-o cu ea în exil în Siberia. A fost găsit în Ekaterinberg dezbrăcat de coperta cu bijuterii (dacă știe cineva ce s-a întâmplat cu această icoană, aș dori să știu!). Nepotele aveau copii identice ale icoanului în Siberia, care au fost găsite și de albi după ce bolșevicii s-au retras din Ekaterinburg.

Copii ale icoanului atârnau în multe dintre camerele Palatului Alexandru și în camerele spitalului Mariei și Anastasiei din satul Feodorovski (Gorodok). Aceste versiuni purtau capote albe distinctive.

Iată două icoane ale Znamenskaya: