de Preot Sorin Croitoru
Se uită Domnul trist la noi
Și Se întreabă: "Până când?..",
Căci nici în boli, nici în nevoi,
De pocăință n-avem gând..
Ne-a dat porunci prin Duhul Sfânt,
Ne-a pus în calendare post,
Dar oamenii de pe pământ
Le cred pe toate fără rost..
Trimis-a moarte peste tot
Și boli ce ne înghit de vii,
Dar oamenii nicicum nu pot
Să cugete la veșnicii..
Se uită cum la cimitir
Adorm pe rând cei dragi ai lor,
Dar nicidecum sub patrafir
Să-și plângă viețile nu vor..
I-așteaptă preoți răbdători,
Dar în bisericile reci
Nu sunt nici fete, nici feciori,
Căci toți sunt duși prin discoteci!
Nici tinerii căsătoriți
Nu se gândesc la Dumnezeu,
Ci dau din umeri plictisiți,
Căci ei sunt "ocupați" mereu..
Nu prea îi duc la Liturghii
Pe "puii" lor cei mititei,
Așa că dragii lor copii
Vor crește mai păgâni ca ei!
Dar oare cei la păr cărunți
Și cei ce au albit de tot,
Luați și ei la bani mărunți..
Se roagă, sau îi doare-n cot?..
Nici dânșii timp nu mai găsesc
Pentru Stăpânul vieții lor,
Căci vremea ei și-o irosesc
Bârfind și criticând de zor,
Cu "popii" Domnului Hristos
Sunt în neîncetat război
Și la trecutul păcătos
Adaugă păcate noi!
Se-ntreabă Domnul, sus în cer,
Aceste stări de fapt văzând:
"O fi răbdarea Mea de fier,
Dar lumea asta.. până când?"..
