Totul începu atunci...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Preot Sorin Croitoru

Totul începu atunci,
Într-o zi pe înserate,
Când Fecioara Preacurată,
Porumbiță albă toată,

Unea mâini nevinovate,
Înălțând în rugăciune
Inima cu gânduri bune,
Ridicând spre cer ușor,

Ochi curați și plini de dor..
Totul începu atunci,
Când un Înger de lumină
Îi grăi cu vorbă lină:

"Bucură-te, că ești plină
De har și de mare bine,
Domnul e mereu cu tine.
Binecuvântare ai,

Raza Duhului din Rai".
Totul începu atunci,
Când Arhanghelul cel blând
Binecuvânta Fecioara

Prin cuvintele-i supuse,
Semănând uimire-n gând:
"Ce fel de închinăciune
Mi se face-n rugăciune"?..

Totul începu atunci,
Când Arhanghelul cu crin
Îi vesti cu glas senin:
"Tu ești mare-ntre femei,

Căci în pântece-o să-L iei
Pe Fiul lui Dumnezeu,
Ziditorul tău și-al meu,
Și-ai să-I fii Maică, Marie",

Iar Fecioara zise: "FIE"!
Cu acel răspuns supus,
L-am primit noi pe Iisus,
Dumnezeul întrupat
În pântece fecioresc,
Pentru neamul omenesc.

amin

T A N G U I R E A

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

https://colajeortodoxe.blogspot.co.at/?m=1

In Cetatea zisa Sfanta, de prooroci ucigatoare, 

Cine striga cu durere, cine n-are alinare? 

Cine pasii isi indreapta spre Golgota insangerata, 

Unde Fiul ei, pe umeri, tot pacatul lumii poarta. 

E Maria, Maica vietii, Porumbita cea Aleasa, 

Si cu lacrima durerii fata ei se-nroureaza, 

Cand, privind indurerata, Fiul ce povara-si duce,

 Il vazu lovit cu pietre, il vazu cazut sub Cruce!

 Ii vazu inalta-i frunte, ce era ca albii crini, 

Inrosita, sfasiata de cununa cea de spini, 

Ochii Lui ce altadata, bland priveau cu-nduiosare,

 Sunt inchisi sa nu mai vada ura tuturor cea mare.

 Istovit il vede Maica si cazut sub greul Crucii,

 Cate mame mai sunt astazi ca sa-si vada astfel pruncii? 

Care mama-n lumea asta chiar de pruncul i-a murit, 

La vazut cazut sub cruce, l-a vazut batjocorit. 

Care pictor poate prinde cu penelul sau usor, 

Sfanta lacrima ce-i curge, plansul ei sfasietor, 

Ce poet ar fi in stare ca sa scrie-n a sa carte, 

Suferinta Sfintei Mame, drumul Fiului spre moarte?

 Cine poate sa socoata, lacrimile care-au curs?

 Cine poate sa asculte hohotele ei de plans, 

Numai Fiu' al carui suflet, jalea ei o simte-ntruna, 

Si a lor inimi se-mpreuna si-amandoua bat in una! 

,,Fiul meu ! Īl striga Maica, cat de mult azi patimesti,

 Pentru marea Ta iubire... ce osanda grea primesti! 

Pentru mila Ta cea mare, cu spini Te-au incununat,

 Tu le-ai dat din Apa vie, ei cu otet te-au imbiat!" 

Si durerea ei tot creste si in brate vrea a-L strange.. S

i ar vrea sa fie acolo, langa Fiul ei, pe Cruce... 

Dar cunoaste Prea Curata, vrerea Domnului de Sus, 

Ca s-aduca impacarea, moare Fiul ei, Iisus.

 
Preot Ioan.