de Eliana Popa
De ce plângi, Măicuță, Preasfântă Marie?
Unde stă ascunsă sfânta-ți bucurie?
Dacă lângă Domnul Preaslăvită ești,
De ce plângi Măicuța? De ce tânguiești?
,, - Ochii mei nu pot să privească-n jos,
Cum vor să mi-L vândă, iarăși, pe Hristos!
Câte iude văd, astăzi, pe pământ
Pregătind Pretoriu pentru Fiu-mi Sfânt!
Jalea mea e mare, plâng privind la bici,
Ce stă pregătit pentru ucenici,
Pentru voi cei care, azi, Îl însoțiți
Căci și voi la fel, fi-veți prigoniți!
Ce cununi de spini cu sârg vă-mpletesc!
Cuie sure-ascut și le oțelesc,
Crucile sunt gata, trupuri își așteaptă
Pilați pregătesc loc de judecată!
Câte mame plâng îmbrăcate-n sac
Lângă prigoniții ultimului veac,
Câte Magdalene, câte Veronici
Vor păși pe Cale lângă mucenici!
Ane și Caiafe mai mulți și făloși,
Pregătesc din umbră martori mincinoși,
Și pe voi v-așteaptă, lacomă, Gabatta
Multă suferință, crudă judecata!
Dar mi-a spus Hristos să nu aveți teamă!
Veți simți durerea doar la prima rană,
Va purta cu voi chinul și calvarul
Vă va ține tari, mâna Sa și Harul!
Va urca Golgota, păzind a Sa turmă,
Lângă mucenicii neamului din urmă!
Dacă pe pământ spini vă împletesc
Pentru voi, în ceruri, crinii înfloresc!
Că această vreme trebuie să vină!
Unii-s Întuneric, alții sunt Lumină
Vremea-n care iadul urlă furios
Luptă cu tot omul, luptă cu Hristos!
Eu mă rog, copii, să rămâneți treji!
Să vă numărați printre cei alesi,
Să pășiți Golgota de Har întăriți
Să urcați Taborul în sobor de sfinți!"
