de Preot Sorin Croitoru
Natura-ntreagă e cernită
Și azi privește-ncremenită
Măicuța care Fiu-și plânge
La Crucea roșie de sânge.
O, vai, cum inima o doare
Văzând în ale Lui picioare
Piroane lungi din fier murdar,
Ce lemnul l-au făcut altar!
O, cum mai plânge lângă Cruce
Văzându-și Fiul că Se duce
Spre universuri nevăzute,
Spre zări de dânsa neștiute..
Tăcere.. totul e tăcere,
Durere.. totul e durere,
Mâhnire.. totul e mâhnire,
Căci Domnul moare din iubire!
O, Cruce falnică de lemn,
Tu ești al biruinței semn,
Căci azi e țintuit pe tine
Acel ce lumea-n palmă ține!
O, cuie sfinte ruginite,
Ce azi străpungeți mâini sfințite,
Piroane lungi, îngrozitoare,
În ale Domnului picioare..
O, suliță din lemn ușor,
Tu coasta azi o faci izvor..
O, suliță cu vârf de fier,
De frica ta vrăjmașii pier!
O, spini ce v-ați făcut coroană,
Fugit-au demonii în goană!
O, trestie în mâna dreaptă,
Azi Raiul lacom ne așteaptă!
Un Fiu murea murdar de sânge,
Azi Maica ce L-a plâns, mai plânge?..
Un Fiu murind în ascultare,
Putere peste moarte are.
De la durere, la-Nviere.
Din Răstignire, fericire.
Din suferință, biruință,
În Domnul să avem credință!
amin
