Spune-i copilaşului tău ce e bine, învaţă-l cine este Dumnezeu!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Când, de exemplu, tatăl sau mama se neliniştesc de­oarece copilul păcătuieşte şi, de aceea, îl plesnesc, cu si­guranţă că vor avea un rezultat contrar. Fiindcă dacă face păcate copilul înseamnă că vrea păcatul şi se va certa cu tine care eşti predicatorul virtuţii. Acum, pe de o parte, se teme să păcătuiască, dar imediat ce va scăpa de tine, va fi condus îndată la rău. Sila, răul nu pot să scoată nici un bine. Întunericul, ca urmare a căderii omului, nu duce niciodată la lumină. Lumina risipeşte întunericul, deoarece întunericul e fără ipostas, nu are fiinţă. Există însă o situaţie pe care Dumnezeu cel Atotlucrător o pune în valoare în mod înţelept spre binele nostru, scoţând şi dintr-un rău bine, din întuneric lumină. Cum? Prin pocăinţă. Îmi văd răutatea, păcatul, mă pocăiesc, plâng, mă jelesc, sunt con­dus la Dumnezeu, îmi iau asupră-mi datoriile, lucrez trez­via, fac răbdare, şi înlăuntrul meu se cultivă omul cel nou, care iese din pocăinţă. Deci binele nu iese din rău, ci din pocăinţă, care este altă minte, mintea pe care Dumnezeu o aşază în inimă.

Când, de exemplu, tatăl sau mama se neliniştesc de­oarece copilul păcătuieşte şi, de aceea, îl plesnesc, cu si­guranţă că vor avea un rezultat contrar. Fiindcă dacă face păcate copilul înseamnă că vrea păcatul şi se va certa cu tine care eşti predicatorul virtuţii. Acum, pe de o parte, se teme să păcătuiască, dar imediat ce va scăpa de tine, va fi condus îndată la rău. Sila, răul nu pot să scoată nici un bine.

Spune-i deci copilaşului tău ce e bine, învaţă-l cine este Dumnezeu. Vorbeşte-i din plinătatea inimii tale, lu­minează-i puţin conştiinţa cu propria ta dorinţă şi experi­enţă dumnezeiască şi intrând în el Dumnezeu, Îl va iubi. Se poate să înjure, să păcătuiască, dar având seminţele lui Dumnezeu, care sunt atât de puternice, Dumnezeu le va cultiva şi va ieşi o plantă nou, un vlăstar nou, care are o viaţă nouă, aceasta este pocăinţa. Adică acest copil, fiindcă l-ai lăsat liber, fiindcă îl cinsteşti, fiindcă i-ai spus adevărul, fiindcă i-ai descoperit ce are inimioara ta şi ce frumuseţi există în ea, va zice apoi: "Dar ce viaţă infricoşată duc! Ce sunt păcatele acestea! «Mă voi scula şi mă voi întoarce la tatăl»" (Lc. 1 5, 18). Iar vlăstarul pocăinţei scoate rodul vieţii celei noi. Aşa reuşeşte Dumnezeu să scoată şi din gura lupului mântuire.

Rugăciuni pe malul lacului....

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

          

O, Cerească Maică, întru slava Ta mă primește! Căci când slava lumească asfințește, ea nu mai răsare niciodată. Și cununa pe care oamenii o dau este pururea cunună de spini pentru cei înțelegători, și tichie de nebun pentru cei neînțelegători. Câtă vreme aurul este în pământ, toți îl îndrăgesc și îl caută. Însă când ajunge să încununeze capul vreunui om, întunerecul pizmei și al urii îi adumbrește strălucirea.

Preschimbă-mă în aur ascuns întru cea mai ascunsă vistierie a Ta, ca nimenea să știe despre mine, afară de Tine. Căci câtă vreme Tu mă cunoști, cunoscut sunt; câtă vreme numai oamenii mă cunosc, numele meu îndoială este.

De ochii răi ai lumii mă ascunde, căci ei mă fac să mă învinețesc. Păstrează-mă ca pe o taină, pe care pizma nici o poate bănui. Mai înțelept fii decât mine, și nimănui nu mă vădi. Iată, eu ca pe cea mai dragă taină Te-am avut, și lumii Te-am vădit, și lumea m-a batjocorit. Căci pizma batjocorește atunci când nu poate răpi.

Prietenii mei, ce alta aveți de la slava omenească, fără numai beție, ce cu cântare începe, și cu zăcut în noroi se sfârșește?

Prietenii mei, toate gurile ce vă cântă laude cunosc și o altă cântare, potrivnică vouă, pe care mai târziu o veți auzi.

Fugiți de lauda ce seamănă cu turnul cel zidit pe spinarea unui chit, ca să nu vă râdă de pe țărmuri și prietenii și neprietenii.

Iar slava cu care oamenii într-un glas vă slăvesc este cea mai fără de slavă, căci nepăsătoare este.

Dacă slava voastră este o plată de la oameni, lucrători cu ziua le sunteți, iar mâine pot să vă alunge din țarinile lor.

Cu adevărat, nici o nouă zi nu recunoaște învoiala voastră cu ziua cea de dinainte. Fiece zi țarină nouă deschide, și nouă tocmeală rânduiește.

Dacă slava voastră este lucrarea brațelor voastre, zilele vă vor fi mânie, iar nopțile voastre frică.

Dacă slava voastră este lucrarea înțelepciunii voastre, aceasta se va face sterpitoarea slavei voastre, și nu vă veți mai putea mișca. Dacă slava voastră „a voastră” o numiți, pentru minciună și hrăpire Cerul vă va pedepsi.

Preumblați-vă cu slava voastră printr-un țintirim, și vedeți dacă morții vă vor slăvi.

Cu adevărat, printr-un țintirim vă și preumblați, și de la mișcătoare morminte slavă luați. Cine oare vă va slăvi când mișcătoarele mormintele se vor face nemișcate?

Mult vă veți mâhni în lumea cealaltă când veți auzi ce cred cu adevărat despre voi cei ce întru această lume vă lăudau.

O, Cerească Maică, de ochii și de limba oamenilor departe mă ascunde, acolo unde numai ochiul Tău pătrunde, și numai cuvântul Tău se aude.

Ție mă rog, veșnica mea Frumusețe!

Sfântul Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului