O, Cerească Maică, întru slava Ta mă primește! Căci când slava lumească asfințește, ea nu mai răsare niciodată. Și cununa pe care oamenii o dau este pururea cunună de spini pentru cei înțelegători, și tichie de nebun pentru cei neînțelegători. Câtă vreme aurul este în pământ, toți îl îndrăgesc și îl caută. Însă când ajunge să încununeze capul vreunui om, întunerecul pizmei și al urii îi adumbrește strălucirea.
Preschimbă-mă în aur ascuns întru cea mai ascunsă vistierie a Ta, ca nimenea să știe despre mine, afară de Tine. Căci câtă vreme Tu mă cunoști, cunoscut sunt; câtă vreme numai oamenii mă cunosc, numele meu îndoială este.
De ochii răi ai lumii mă ascunde, căci ei mă fac să mă învinețesc. Păstrează-mă ca pe o taină, pe care pizma nici o poate bănui. Mai înțelept fii decât mine, și nimănui nu mă vădi. Iată, eu ca pe cea mai dragă taină Te-am avut, și lumii Te-am vădit, și lumea m-a batjocorit. Căci pizma batjocorește atunci când nu poate răpi.
Prietenii mei, ce alta aveți de la slava omenească, fără numai beție, ce cu cântare începe, și cu zăcut în noroi se sfârșește?
Prietenii mei, toate gurile ce vă cântă laude cunosc și o altă cântare, potrivnică vouă, pe care mai târziu o veți auzi.
Fugiți de lauda ce seamănă cu turnul cel zidit pe spinarea unui chit, ca să nu vă râdă de pe țărmuri și prietenii și neprietenii.
Iar slava cu care oamenii într-un glas vă slăvesc este cea mai fără de slavă, căci nepăsătoare este.
Dacă slava voastră este o plată de la oameni, lucrători cu ziua le sunteți, iar mâine pot să vă alunge din țarinile lor.
Cu adevărat, nici o nouă zi nu recunoaște învoiala voastră cu ziua cea de dinainte. Fiece zi țarină nouă deschide, și nouă tocmeală rânduiește.
Dacă slava voastră este lucrarea brațelor voastre, zilele vă vor fi mânie, iar nopțile voastre frică.
Dacă slava voastră este lucrarea înțelepciunii voastre, aceasta se va face sterpitoarea slavei voastre, și nu vă veți mai putea mișca. Dacă slava voastră „a voastră” o numiți, pentru minciună și hrăpire Cerul vă va pedepsi.
Preumblați-vă cu slava voastră printr-un țintirim, și vedeți dacă morții vă vor slăvi.
Cu adevărat, printr-un țintirim vă și preumblați, și de la mișcătoare morminte slavă luați. Cine oare vă va slăvi când mișcătoarele mormintele se vor face nemișcate?
Mult vă veți mâhni în lumea cealaltă când veți auzi ce cred cu adevărat despre voi cei ce întru această lume vă lăudau.
O, Cerească Maică, de ochii și de limba oamenilor departe mă ascunde, acolo unde numai ochiul Tău pătrunde, și numai cuvântul Tău se aude.
Ție mă rog, veșnica mea Frumusețe!
Sfântul Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului
