RĂNILE IUBIRII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE... 

de Eliana Popa

Azi am să vă spun o pildă, de demult... din vremi uitate,
Cu-n soldat ce-și ducea viața doar în pofte și păcate.
Avea o soție bună, credincioasă și cuminte,
Ce-l tot sfătuia de bine cu o dragoste fierbinte.
Biruit de-a ei virtuți( că femeia-i o minune)

 
Începu să țină post si-nvăță și-o rugăciune.
Astăzi una, mâine doua...prinse drag de cele sfinte,
O cinstea pe Maica Sfântă și-L avea pe Domnu-n minte!
Și-ntr-o zi din postul mare, când stătea la rugăciune,
I-a fost rânduit să vadă o preaslăvită minune!

Căci privind către icoană vede Pruncul cu răni multe,
Sânge mult curgea din ele, parc-atunci i-au fost făcute!
S-a înfricoșat soldatul și cu inima-ngrozită
A-nceput să strige tare la Măicuța Preaiubită :

,, - Maică Sfântă, Milostivă, sunt un mare păcătos!
Cere milă si-ndurare pentru mine lui Hristos. "
Și o voce din icoana îi răspunde cu mâhnire :

,, - Voi din buze-mi spuneți Maică...doar când vreți milostivire.
Dar prin fapte de rușine și prin grelele păcate,
Voi nu mă cinstiți ca Maică... aveți sufletele moarte!"
Omul auzind aceasta a-nceput cu foc a plânge

 
,, - Nu mă lepăda Stăpână! Câte răni și ce mult sânge
Acum văd ...al meu păcat e un șarpe veninos ,
E o rană care mușcă Trupul Sfânt al lui Hristos! "
Și-o aude pe Fecioară glăsuind spre Pruncul Sfânt,
Vocea ei părea c-aduce întreg raiul pe pământ:

,, - Fiul Meu Iubit și Dulce, pentru dragostea ce-mi porți
Miluieste-l și pe-acesta....cum i-ai miluit pe toți
Ce m-au luat mijlocitoare și-au venit cu lacrimi multe,
Precum se întorc în staul toate oile pierdute!
Fiul meu, nu-ți cer să-l judeci după Lege și Dreptate,
Judecă-l cu marea-Ți Milă și cu sfânta-Ți Bunătate! "
Domnul i-a răspuns mâhnit, cu durere și oftat :

,, - Nu-l voi asculta, Măicuță, că nici el n-a ascultat!
Sabia mâniei Mele stă deasupra lui să cadă
Precum a căzut securea peste pomul fără roadă!
Amintește-ți că și Eu către Tatăl M-am rugat
În grădina Ghetsimani, însă nu M-a ascultat!
M-am rugat de-i cu putință să nu beau acel pahar
Al durerilor pe Cruce, al cumplitului Calvar!
Am primit să urc Golgota, tu știi chinurile Mele!

Am fost răstignit pe Cruce ca un făcător de rele,
Am fost singur, numai Cerul îngână o Psaltire,
Când am ridicat pe umeri Eu, întreaga Omenire!
Nu îmi cere îndurare că și el ( și ca el toți )
Încă-Mi dau oțet și fiere și cămașa-Mi trag la sorți!"

A îngenuncheat Stăpâna înaintea Domnului
,, - Fiul meu, te rog...ai milă! Iartă tot păcatul lui!"
Dar degrabă o ridică, cum s-o vadă-ngenuncheată,
Cum să nu-i asculte ruga Maicii Sale Preacurată?
,, - Să-i fie iertate toate! Să se șteargă...să se uite!
Iar ca semn că mă iubește, rănile să Îmi sărute!"

Și s-a ridicat ostașul bucuros le-a sărutat
Rând pe rând, ca prin minune, rănile s-au vindecat.
Și uimit de-așa minune a dat slavă Domnului
Și-a pornit degrab' acasă fericit cum altul nu-i!

 
Și din ziua aceea mare, el s-a lepădat de toate,
A trăit în sărăcie, dar bogat in cele 'nalte.
El monah în mănastire, călcând treptele virtuții,
Iar sotia lui iubită a trecut degrabă munții.
La un schit s-a dus femeia, alegând aceeași cale
Mulțumind întreaga viață Preacuratei Născătoare!
Doamne, strig și eu la Tine, deși sunt noroi și lut,
Să mă-ngădui și pe mine, rănile să Îți sărut!
C-ai sorbit și pentru mine cupa plină de venin
Și M-ai ridicat pe umeri cu durere și suspin.

 
Doamne, strig și eu la tine precum Moise a strigat,
Fă-mi din viață rugăciune să-Ți dau sufletul curat!
poezia face parte din volumul,,

 Ce-ai iubit în mine, Doamne? " Editura Grafix
( după o pilda ortodoxa)

Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (din Apanthisma)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (din Apanthisma)

Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi sufletul curat şi nespurcat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate, sau să mă rog. 

Căci cu dreptate este ca de mine, cel desfrânat, să se îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, pentru aceasta am îndrăznit şi eu, să mă apropii de tine cu lacrimi rugându-mă. Primeşte această mărturisire, a greşelilor mele cele multe şi grele şi o du Unuia Născut Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui ca să fie milostiv ticălosului şi tăvălitului meu suflet.

 Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul şi a cere iertare. Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, şi uitându-le pe toate, şi nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu necuviinţă m-am alăturat cu dobitoacele fără de minte, şi m-am asemănat lor; fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, şi plin de ruşine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere arhanghelilor, de râs dracilor, şi de urâciune oamenilor, mustrat de conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele şi mai înainte de moarte fiind mort, şi mai înainte de judecată de sine-mi osândit, şi mai înainte de munca cea fără de sfârşit de deznădăjduire muncit. 

Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumăraţi talanţi; cel ce întru dezmierdări cu desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească; cel ce am curvit mai mult decât desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase; cela ce m-am făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte şi spurcate, străin de toată fapta cea bună.

 Miluieşte-mă pe mine cel smerit; milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile şi nimic nu îţi este ţie cu neputinţă, numai de vei voi. Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce de către suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele; nu ruşina nădejdea mea cea către tine.

 Ci cu rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită milostivire a Fiului tău, Cel bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, să-mi iau frumuseţea mea cea dintâi şi dintru început şi să lepăd grozăvia patimilor, să mă slobozesc de păcat şi să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcăciunea dulceţii celei trupeşti şi să mă îmbrac întru sfinţenia curăţeniei cele sufleteşti; să mor lumii şi să viez faptei celei bune.

 Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine; pe mare înotând, împreună înoată; priveghind, întăreşte-mă; necăjindu-mă, mă mângâie; împuţinându-mă la suflet, îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruieşte; nedreptăţit fiind, izbăveşte-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă; spre moarte primejduindu-mă, degrab alergând mă scoate; vrăjmaşilor celor nevăzuţi, în toate zilele de temut mă arată; ca să cunoască toţi cei ce cu nedreptate mă tiranizează, al cui rob sunt eu. Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasa mea rugăciune şi nu mă ruşina de nădăjduirea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului. 

Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potoleşte-l; mânia cea amară, îmblânzeşte-o; trufia şi mândria părerii celei deşarte, din mintea mea şterge-o; nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate, din inima mea împuţinează-le; învaţă limba mea să grăiască cele de folos; povăţuieşte ochii mei să vadă drept faptele bune cele adevărate. Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se sfinţească ca, cu vrednicie să le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt; curăţeşte-mi gura mea ca, cu îndrăzneală să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel Înfricoşat şi Prea Sfânt; deschide-mi urechile mele ca să audă simţitor şi gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea şi fagurul ale Sfintelor Scripturi, şi să vieţuiesc după dânsele întărindu-mă de tine. Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcere a gândurilor; de moartea cea năprasnă, fereşte-mă; osândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. 

         Şi mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu trup. Sila cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă, uşurând-o; strâmtoarea cea nemângâiată, mângâind-o; de faţa cea întunecată a dracilor, izbăvindu-mă; de cercarea cea preaamară a vameşilor celor din aer şi stăpânitorilor întunericului, slobozindu-mă şi zapisele păcatelor mele celor multe rupându-le, cu Dumnezeu mă împrieteneşte, şi stării Lui de-a dreapta, celei fericite, la înfricoşata judecată mă învredniceşte; şi bunătăţilor celor veşnice şi nestricăcioase, moştean pe mine mă fă. Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu. 

       Pe care cu blândeţe primeşte-o şi mă curăţeşte de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Şi mă învredniceşte în veacul acesta de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău; iar în cel ce va să fie, cu cina cea preadulce şi cerească a desfătării Raiului, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc. Aceste bunătăţi, dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor.

          Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se mântuieşte toată firea omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!