de Eliana Popa
Oprește, Doamne, lacrima ce-mi curge!
Eu nu mai pot să-i pun nici azi zăgaz
Și ochii-s triști și sufletul îmi plânge
Am obosit...mai vreau un mic răgaz!
Mi-aș pune fruntea-n palma Ta cea sfântă,
În locul unde-s, încă, urmele de cui
Să prind curaj în clipa mea de luptă
Și drumul spre Calvar să pot să-l sui.
M-aș odihni la umbra Crucii Tale,
Când sufletul luptând va obosi,
Și Te-aș striga să mă aștepți pe Cale
Când cei de-aproape, toți m-or părăsi !
Tu singur ai pășit pe drumul Crucii,
Doar Maica Sfântă lângă Cruce sta,
Că doar o mamă-și însoțește pruncii
Eu n-am nici mamă...doar pe Mama Ta!
Pe ea o strig, pe ea o rog să-Ți spună
Că numai pot să duc povara-mi grea,
Ea îmi arată-n ceruri o cunună
Ce parcă-i împletită dintr-o stea.
Mai tare plâng privind către Stăpână,
Mai lung îmi pare drumul până sus
Dar mă ridic privind către cunună
Și iar pornesc pe Cale spre Iisus!
