DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
,,Alunecând de la înăţimea celei mai bune şi desăvârşite vieţi, în locaşul cel mai de jos al iadului m-am pogorât, dar prin tine iarăşi m-am făcut mai presus de toată începătoria şi puterea , Stăpână, ceea ce ai născut pe Mântuitorul meu.
S-a deschis uşa cea încuiată a Raiului celui din Eden, Stăpână, prin tine, ceea ce eşti uşa dumnezeiască cea însufletită şi vie, prin care numai Dumnezeu a trecut şi a lăsat-o încuiată, pentru aceea, rogu-mă, uşile vieţii deschide-mi.
Vas sfânt al Preasfântului Duh şi Sfânt Potir, Născătoare de Dumnezeu, sfinţeşte sufletul meu care a devenit sălaş al duhurilor necurate, înoind acum degrabă duhul meu până în străfunduri.
Risipind întunericul şi noaptea patimilor cu dimineaţa pocăinţei, sufletul meu cel adormit în întunericul necunoştiinţei, cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe, trezeşte-l ca să mănânce şi sa fie călăuzit spre lumină, cu strălucirea rugăciunilor tale.
Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu răutăţile mele, fără prihană Stăpână, dar tu izbăveşte-mă.
Din tinereţe am dispreţuit dumnezeieştile porunci ale Fiului tău, Stăpână, şi am alunecat în patimi de necinste.
Acum ascultă glasul suspinului meu şi dăruieşte-mi mie duh zdrobit, inimă smerită, Mireasă nenuntită.
Te cinstim pe tine cădelniţă de aur întru care S-a aprins Cuvântul Tatălui, Trupul cel preasfânt, şi lumea a umplut de dumnezeiască mireasmă şi a sfinţit văzduhul cel întinat de grăsimea jertfelor spurcate.
Tu picuri tuturor, roua vindecărilor, ca un izvor de tămăduiri şi de mântuire şi ca un râu al lui Dumnezeu plin cu ape dumnezeieşti, nematerialnice, hrănind sufletele şi dându-le viată. Pentru aceea, rogu-mă, şi pe mine, cel bolnav, mă tămăduieşte.
Dumnezeiesc alabastru al mirului celui fără de moarte, izvor sfânt al apei celei vii şi de viaţă dătătoare, uşă a mântuirii te laud pe tine, raiul cel cuvântător al lui Dumnezeu, cetatea cea însufleţită a Împăratului Hristos.
Cu minte curăţită, dă-mi mie putere să te văd pe tine pururea, bucuria inimii mele, Fecioară, şi cu lumina ta sa fiu strălucit şi să mă împărtăşesc de buna ta mireasmă.
Dă-mi mie harul de a mă îngriji de pocăinţă sinceră, plâns din inimă şi de străpungerea inimii, căci iată, deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor mele, alerg la mila ta.
Ceea ce ai înălţăt smerita fire a muritorilor şi pe săraci i-ai ridicat de la pământ şi pe cei sărmani i-ai ridicat din necurăţia patimilor, şi pe mine ridică-mă din tina răutăţilor, Preanevinovată.
Zid nebiruit, temelie tare, adăpost sigur şi liniştit dobândindu-te pe tine, Prealăudată Stăpână, cei înviforaţi pe marea patimilor, spre limanul cel liniştit şi la apărarea ta scăpând cu credinţă, pace dobândim.
Munte netăiat mai dinainte te-a văzut pe tine Daniel, Fecioară, din care s-a tăiat piatra cea netăiată de mână, Hristos. Dar acum mă rog, degrab ridică piatra grea a împietririi de pe inima mea.
Cleştele cel dumnezeiesc care ai primit în chip de negrăit cărbunele cel dumnezeiesc, stinge cărbunii aprinşii ai patimilor mele, Preasfântă, cu roua rugăciunilor tale, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.
De cămara de nuntă cea desfătată a sfinţilor şi de patul de nuntă cel ceresc, Ceea ce eşti cămara dumnezeieştii slave, învredniceşte-mă, îmbrăcându-mă cu haina strălucită a nepătimirii, Maica lui Dumnezeu, şi încingându-mă cu veşmântul nestricăciunii.
Noaptea cea fără de lumină mă cuprinde, căci faptelor întunericului m-am robit, dar tu Fecioară, cu lumina ta mă luminează pe mine …….
Iată apărarea mea, iată mântuirea mea, iată ocrotirea sufletului meu şi bucuria, iată scăparea mea, iată acoperământul meu şi nădejdea mea cea tare, Fecioară şi Stăpână.
Aflându-te pe tine frumoasă cu trupul şi cu sufletul, frumoasă şi cu mintea, Cel frumos S-a întrupat din pântecele tău cel feciorlnic, înfrumuseţând urâţenia mea, ca un Dumnezeu, pe Care roagă-L, Curată, să mă mântuiască.
Cârmuieşte tu viaţa mea şi inima mea o umple de bucurie. Dezleagă chinurile nemăsuratelor mele suspinuri şi toată amărăciunea sufletului meu, Buno, schimb-o în bucurie adevărată.
Tu singură eşti ocrotitoare neînfruntată, Fecioară, lauda şi slava creştinilor, depărtează de la mine muncile, iar norii nenorocirilor întoarce-i în lumina bucuriei”.
(Sfântul Ioan al Evhaitelor)
(Culegere selectivă)
