Creștinii mei,să n-aveți teamă..căci și orfani săraci de-ați fi..
În cerul sfânt aveți o mamă..ce pururea vă va păzi!
O mamă blândă,iubitoare,mereu atentă la copii,pe care inima o doare..când plâng la ea smeriții fii..
Ea ne privește din icoane..strângând la piept un Prunc frumos..
Iar când strigăm spre ea cu lacrimi..
Își roagă Pruncul Cel milos:"Îi vezi,Iubirea vieții mele..
Cum plâng și-mi spun al lor suspin?..
Li-s crucile pe umăr grele..mai ușurează-le puțin!
Apoi urmează mângâierea..creștinului ce s-a rugat,căci
Maica Sfântă niciodată..pe cel ce-a plâns nu l-a lăsat..
Acum ne pregătim de praznic,căci pe Măicuța o iubim..
În ziua Adormirii sale,cu toții o să-i mulțumim!
Mai demult,în vremuri grele măcinate de război..o familie săracă,ortodoxă ca și noi
Se târa de azi pe mâine,viețuind cu ce putea..Încercând ca să reziste cu puținul ce-l avea..
Pentru ei cuvântul "carne" nu era în dicționar..
Se hrăneau mai mult cu turte și cartofi făcuți în jar,
Dar și-aceștia cu măsură,rupți în bucățele mici,ca să ia o bucățică fiecare din pitici.
Noi acum nu știm ce-i foamea, grași cum suntem și sătui..
Cu dulapurile pline,nici nu știm ce-nseamnă "nu-i"..
Ne-a ferit de-aceste vremuri Domnul Iisus Hristos..insă noi,drept mulțumire,nici nu-I mulțumim frumos..
Deci în casa cu pricina,copilașii-aceia mulți..ca în vreme de restriște,umblau jerpeliți,desculți..
Însă buna lor măicuță avea sfântul obicei..de a nu lăsa lipsită,candeluța de ulei..
Fiindcă pe Preasfânta Maică tare mult o mai iubea..candeluța la icoană,zi și noapte îi ardea.
Știu,în mințile vioaie v-a-ncolțit deja un gând..dar de unde-avea femeia,untdelemnul scump oricând?..
Ei..pe coastele-nsorite de pe insule grecești, n-o să vezi porumb și sfeclă,dar măslini o să găsești..
Și deși măslinii ăștia,nu sunt nu știu ce copaci..
Cu vreo doi sau trei în curte,untdelemnul tu ți-l faci..
Însă draga de femeie,consumând neîncetat..
Cu icoana Maicii noastre,pân' la urmă s-a gătat..
Și era pe cinșpe august Sfânta Adormire-a ei..
Iar femeia printre lacrimi,a văzut că nu-i ulei..
Mai avea puțin, acolo,ca să facă doi gogoș..si să-și sature copiii,puradeii ei mucoși..
Deci se duce la icoană,chinuită de-acest gând..si întreabă Născătoarea,toată tristă,lăcrimând:
"Cum să fac,Măicuță Sfântă,ca să pot să te cinstesc?
Iată,mâine-i Adormirea,iar ulei nu mai găsesc..
Dacă-ți pun în căndeluță picătura de ulei..
Mâine,când o fi la masă,ce le dau la puii mei?
Când privește spre icoană,ochii Maicii strălucesc..deci din ochii celeilalte,lacrimile șiroiesc..
"Nu, Măicuța mea Preasfântă,chiar de-o fi să și murim..de cinstita-ți Adormire cum putem..noi te slăvim!"
Și cu mâna tremurândă,varsă ultimul ulei..peste cel din căndeluță,după sfântul obicei..
Noaptea trece liniștită,dar în zorii încă reci..se trezește de strigarea:"SLAVĂ DOMNULUI,ÎN VECI"!
"Ce să fie,se întreabă,ce-au pățit ai mei copii?..
Ce sunt strigătele astea,râsete și bucurii?..
Când se duce ca să vadă,de emoții cade jos..
Ea o laudă cu lacrimi pe Măicuța lui Hristos!
Toată pivnița e plină,de mâncăruri fel de fel. de pastramă afumată din cărniță de vițel
De scrumbie pusă-n sare,care ține ani întregi..de brânzeturi ce mănâncă numai împărați și regi..
Plin e beciul cu făină,cu butoaie de ulei,
Bogăție de bucate,abundență.. câtă vrei!
Să continui?. Nu e cazul.Sper c-ați înțeles și voi..Că Iisus și Maica Sfântă nu rămân datori la noi!
Risipiți,când este vorba despre Bunul Dumnezeu..dați în stânga și în dreapta,cum vă dă și El mereu!
La icoană,candeluța să vă ardă neincetat. cum se-ntâmplă în minunea despre,care ați aflat..
Și să nu uitați un lucru. numai oamenii cei buni..pot să aibă bucuria,de-a vedea chiar și minuni..
Dumnezeu să vă ajute,fapta bună s-o-mpliniți si cu inima la Ceruri,toată viața să trăiți!
