Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul este unică, prin faptul că în ea este zugrăvită o singură mână ‒ dreapta Pruncului Hristos, care binecuvântează. Mâinile Maicii Domnului și mâna stângă a Mântuitorului nu sunt vizibile, ci se află sub veșminte.
Icoana Maicii Domnului din Kazan este una dintre cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din Biserica Ortodoxa din Rusia, considerată ocrotitoarea orașului Kazan și a poporului rus. Numele icoanei vine de la localitatea Kazan, unde icoana a apărut, a fost păstrată și de unde cinstirea ei s-a răspândit în tot cuprinsul Rusiei.
Două mari catedrale, în Moscova și în Sankt Patersburg, sunt închinate Maicii Domnului din Kazan, dar și alte numeroase biserici, din întreaga Rusie.
Conform tradiției, icoana a fost adusă în Rusia de la Constantinopol, în secolul al XIII-lea. După ce tătarii au asediat și cucerit orașul Kazan, l-au transformat în capitala Hanatului lor, în anul 1438, iar icoana Maicii Domnului din Kazan nu a mai fost menționată în nici o cronică. Informații despre icoana încep să apară la câțiva ani după eliberarea orașului de sub stăpânirea tătară, de către Ivan cel Groaznic, în anul 1552.
Maica Domnului i s-a arătat în vis unei fetițe de zece ani, ce se numea Matrona, spunându-i să scoată de sub ruinele unei case arse chipul sfânt, frumos zugrăvit. Vedenia s-a repetat până când copila a înțeles că icoana trebuia căutată printre dărâmăturile indicate. Conform instrucțiunilor primite în vis, Matrona a mers la arhiepiscop și i-a povestit visele ei, dar acesta nu a luat-o în serios.
Pe 8 iulie 1579, Matrona a mers împreună cu mama ei și a dezgropat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de sub cenușa unei case, unde fusese ascunsă mult timp de furia tătarilor. Icoana descoperită era strălucitoare și frumoasă, ca și cum ar fi fost nouă. Auzind cele petrecute, arhiepiscopul a venit îndată și s-a rugat înaintea icoanei, pocăindu-se pentru necredința lui.
După aceasta, el a luat icoana și a așezat-o în Biserica „Sfântul Nicolae” din Kazan, unde un bărbat care era orb s-a vindecat chiar în acea zi. La această biserică slujea ca preot Ermoghen, care mai târziu a fost ales mitropolit de Kazan. El a mutat icoana în Catedrala „Buna Vestire” din Kazan și a stabilit ziua de 8 iulie ca zi de prăznuire a icoanei Maicii Domnului din Kazan. Aici, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a săvârșit numeroase tămăduiri sufletești și trupești prin sfântă icoana sa. Despre aceste evenimente aflăm din Cronicile lui Ermoghen, care au fost scrise la cererea țarului, în anul 1595.
În anul 1612, când Ermoghen a devenit patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii, Moscova a fost ocupată de invadatorii polonezi. Patriarhul a făcut un apel către poporul rus ca să se ridice la luptă și să-și apere pământurile. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Kazan a fost adusă în fruntea armatei condusă de cneazul Dimitrie Pojarski.
Când armata poloneză a fost în cele din urmă izgonită din Moscova, la 22 octombrie 1612, victoria a fost atribuită mijlocirii Maicii lui Dumnezeu, prin icoana din Kazan. În același an, atunci când țarul Mihail Feodorovici a urcat pe tron, a instituit zilele de 8 iulie și 22 octombrie ca sărbători în cinstea icoanei Maicii Domnului din Kazan.
Țarul a ferecat icoana Maicii Domnului într-o îmbrăcăminte de aur, pietre prețioase și perle. Mai târziu, a fost făcută o nouă ferecătură de către împărăteasa Ecaterina.
