Ce este Proscomidia?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

✞✤☦✞✤☦

Când Mântuitorul a instituit Sfânta Euha­ristie, a trebuit mai întâi să „pună înainte” pe masa de cină, adică să ofere pâinea şi vinul, pe care le-a ales să servească drept elemente pentru Jertfa cea fără de sânge în Biserica Sa. Preotul, singur sau împreună cu diaconul, săvârșește un ritual, care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare și una de încheiere. Este vorba de Proscomidie care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă si indispensabilă a Sfintei Liturghii. Ea se săvârșește în Sfântul Altar, în taină, înainte de începutul propriu-zis al Sfintei Liturghii.

Prin termenul „proscomidie” se desemnează atât lucrarea de pregătire a darurilor de pâine şi vin,în scopul de a fi jertfite, cât şi însăşi acţiunea de oferire sau proaducerea. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfințite și prefăcute în Trupul și Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii.

Când Mântuitorul a instituit Sfânta Euha­ristie, a trebuit mai întâi să „pună înainte” pe masa de cină, adică să ofere pâinea şi vinul, pe care le-a ales să servească drept elemente pentru Jertfa cea fără de sânge în Biserica Sa.

Preotul începe lucrarea Proscomidiei îmbrăcat în toate veşmintele preoţeşti ,,care-l ridică din planul vieţii obişnuite şi-l arată împodobit în veştmântul de curăţenie, de lumină al harului şi prin care va lucra cele ale mântuirii” (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloaie, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă, p.112-113).

Așezarea pe Sfântul Disc, în jurul agnețului, a miridelor (părticelelor) scoase în cinstea Maicii Domnului și a sfinților precum și spre pomenirea credincioșilor vii și adormiți, ne dă o imagine intuitivă deosebit de relevantă a Bisericii - Trupul lui Hristos.

Pentru mici osteneli, cununi luminate ne dăruieşte Dumnezeu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...Calauza Ortod

                                Să ne învăţăm cu sârguinţă a căuta rugăciunile Părinţilor.

CalauzOrtodoxaOrtodoxa

Un stareţ oarecare era în Thebaida, şezând într-o peşteră, şi avea un ucenic iscu­sit. Și avea stareţul obicei ca în fiecare sea­ră să-l sfătuiască pe dânsul cele de folos, iar după sfătuire făcea rugăciune şi-l slobozea să doarmă.

 Şi s-a întâmplat odată că oarecare mireni evlavioşi, ştiind de multa nevoinţă a stareţului, au venit la dânsul pentru a-i face mângâiere. Iar după ce s-au dus ei, iarăşi după obicei a şezut stareţul seara învăţându-l pe fratele; şi vorbind cu el, bătrânul s-a adâncit în somn; iar fratele petrecea aproa­pe, până se va fi deşteptat stareţul şi-i va face lui rugăciune.

 Mult şezând el şi stareţul nedeşteptându-se, s-a supărat de gânduri, dar tot nu s-a dus; şi aşijderea până la şap­te ori supărându-se, stând împotrivă, nu s-a dus. Şi, iată, noaptea înaintând, s-a deşteptat stareţul şi, văzând-l pe ucenic şezând, a zis: „Nu te-ai dus până acum?” Şi i-a zis: „Nu, pentru că nu m-ai slobozit, Avva”. Şi a zis stareţul: „Pentru ce nu m-ai deşteptat?”

Răspuns-a fratele: „N-am cutezat a te îm­boldi, ca să nu tresalţi”. Deci, sculându-se, au făcut Utrenia, iar după Utrenie a slobozit stareţul pe fratele, şi stareţul a şezut de si­neşi. Şi s-a făcut întru uimire: şi iată oarecine îi arăta lui un loc slăvit, şi un jilţ preastrălucit într-însul, iar deasupra jilţului – şapte cununi strălucind. Iar el a întrebat pe cel ce-i arăta lui, zicând: „Ale cui sunt acestea?” Şi i-a răs­puns lui acela: „Ale ucenicului tău, şi locul adică şi jilţul i le-a dăruit lui Dumnezeu pen­tru ascultarea lui; iar acele şapte cununi le-a luat în noaptea aceasta”. Deci, venindu-şi în sine stareţul, a chemat pe fratele şi i-a zis lui: „Spune-mi, ce ai făcut în noaptea aceasta?” Iar el a zis: „Iartă-mă, Avva, nimic n-am făcut”.
 Iar bă­trânul, socotind că, smerit cugetând el, nu mărturiseşte, i-a zis lui: „Nu te voi lăsa de nu-mi vei spune ce ai făcut sau ce ai gândit în noaptea aceasta”. Iar fratele, neştiind că ar fi făcut ceva, se nedumerea ce să spună.

 Şi a zis către părintele său: „Avva, nimic n-am făcut, fără decât numai aceasta: că, supărat fiind de şapte ori ca să mă duc fără slobo­zirea ta, nu m-am dus”. Iar stareţul, aceasta auzind, a înţeles că de câte ori ucenicul s-a luptat îm­potriva gândului, tot de atâtea ori s-a încununat de către Dumnezeu; iar fratelui nu i-a grăit nimic din cele ce le-a văzut. Iar pentru folos, a po­vestit acestea la bărbaţi duhovniceşti, ca să ne învăţăm că, pentru mici osteneli, cununi luminate ne dăruieşte Dumnezeu. Încă și ca să ne învăţăm cu sârguinţă a căuta rugăciunile Părinţilor şi a nu cuteza a face ceva sau a ne despărţi cumva de dânşii fără de a lor blagoslovenie şi voie slobodă.

 sursa  CalauzOrtodoxaOrtodoxa