De ce purtam in aceasta zi ramuri inverzite de copaci, in special salcie, si flori?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...DUMINICA FLORIILOR -

Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim este si o zi care prevesteste Invierea lui Hristos, ea fiind, intr-un fel, un Paste anticipat, o arvuna a biruintei iubirii smerite si jertfelnice a lui Hristos-Dumnezeu asupra pacatului si asupra mortii, iubire mai tare decat rautatea izvorata din ura si invidie, tradare si lasitate, din lacomie de bani si de putere lumeasca trecatoare, precum si din violenta ucigasa.

De ce purtam in aceasta zi ramuri inverzite de copaci, in special salcie, si flori? Purtam in maini ramuri verzi de copaci (mai ales salcie) si flori pentru ca ele simbolizeaza florile credintei cultivate prin post si rugaciune. Vecernia din Vinerea dinaintea Sambetei lui Lazar spune clar in cantarile ei ca acum s-au implinit cele 40 de zile de post.

Iar Sambata lui Lazar si Duminica Floriilor fac, asadar, trecerea spre o alta saptamana, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfant si mai sfintitor, fiind timpul totalei participari mistice sau tainice a crestinilor ortodocsi la Sfintele si Mantuitoarele Patimi ale lui Hristos, pentru ca noi oamenii sa ne despatimim de patimile rele sau pacatoase din firea omeneasca, patimi care au pricinuit odinioara rastignirea si moartea lui Hristos. In acest sens, florile pe care le purtam in mana in Duminica Floriilor reprezinta florile virtutilor adunate in timpul postului, si anume: lumina rugaciunii, smerenia postirii, bunatatea inimii milostive si darnice, curatia mintii dobandita prin pocainta, sfintirea sufletului si trupului.

Toate acestea sunt florile iubirii smerite si sfinte a crestinului fata de Dumnezeu si fata de semeni. Florile duhovnicesti cultivate in timpul postului sunt aduse lui Dumnezeu ca daruri cultivate in ogorul sfant al Bisericii lui Hristos, cu harul Duhului Sfant.

Sa ne ajute Preamilostivul Dumnezeu ca si noi, care purtam in maini ramuri de salcie smerita, sa ne smerim si sa primim cu evlavie pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care intra acum nu numai in Ierusalim, ca odinioara, ci si in sufletul nostru si in casa noastra, aducandu-ne pace si bucurie, spre slava Lui si mantuirea noastra. Amin!

+ Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

AVVA, TATĂ ! de Eliana Popa

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

În amurgul trist al nopții când și-arată luna cornul,
În livada cu măslinii, cu durere urcă Domnul.
Însotit de trei prieteni: Iacob, Ioan și Simon- Piatră
Dar in suflet e tot singur...mai singur ca niciodată!

,,- Sufletul mi-e trist de moarte! Stați și privegheați cu Mine!"
Dar îndată adormiră prinși sub vraja lunii pline.
În gradina Ghetsimanii aproape de miezul nopții
Adormiră ucenicii parcă prinși de somnul morții!

Numai Domnul plin de lacrimi ce-i brăzdau frumoasa-i față
Şi fierbinti sudori de sânge... către Tatăl rugă-nalță:
,,- De e cu putința,Tată, ca să treacă, să nu vină
Ceasu-n care sorb a lumii, cupă de păcate plină!

Că la Tine, Avva, Tată, totul este cu putință,
Să se facă a Ta voie! Nu după a Mea dorință. "
Singur se simțea în noapte, singur în durerea Lui
Și cu lacrimă de sânge plânge Fiul Omului!

Plânge-n ruga ce-o înalță suspinând cu Duhul Său,
Bate ceasul jertfei, bate, pentru Omul Dumnezeu.
Şi-L pândeşte-n întuneric, ca-n Pustiu, Ispititorul
Ce aşteaptă zorii zilei sa-şi trimită vânzătorul !

Se întoarse să-şi găsească ucenicii cei iubiți
Întristat mai tare-i Domnul când îi află adormiți :
,, - Nici un ceas n-ați fost în stare lângă Mine să vegheați? "
Și buimaci cu somnu-n gene, deschid ochii tulburați !

Tot Ierusalimul doarme, pe când Domnul priveghează,
I-a lăsat din nou s-adoarmă, mângâiați de-a lunii rază.
E mai trist ca adineauri văzând a lor neputință
De-a-mplinii cu vrednicie măcar ultima-i dorință.

Și în astă noapte-n care, biruie ispita fricii
Parcă nu-i ascultă ruga nici Tatăl, nici ucenicii.
Numai ce-i ce vor sa-L prindă si cu cel care-o să-L vândă
N-au sa doarmă-n noaptea asta, să pornească stau la pândă!

Iar se-ntoarce și îşi frânge, prabuşit genunchii-n rugă
Precum fumul de tămâie, sfânta-i rugăciune urcă:
,, - Preaslăveşte-Ți Fiul, Tată, iată ceasul iute vine...
Că si Fiul între oameni, Prea Slăvi-Te-Va pe Tine,

Arătat-am al Tău Nume, celor care Mi i-ai dat
Le-am dat Slava mea acelor ce Cuvântul Mi-au urmat,
Când eram cu ei în lume, ocrotitu-le-am făptura,
Am pierdut doar ,,vânzătorul" ca să împlinesc Scriptura.

Și au cunoscut că toate câte le-au văzut la Mine,
Toate ale Mele, Tată, sunt venite de la Tine!
Către Tine vin acuma și unde veni-Voi Eu,
Vreau să vină si aceia ce-au primit Cuvântul Tău!

Ca să vadă a Mea Slavă toți acei ce Mi i-ai dat
Și-am lăsat la ei Cuvântul ca să fie semănat,
Nu mă roag doar pentru-acela ce l-am pus semănători,
Ci şi pentru cel ce crede ascultând cuvântul lor!

Să-i sfințești pe toti, Parinte, întru adevărul Tău
Caci vor fi urâți în lume, cum am fost urât şi Eu
Și păziți au fost de Mine cât alături îi aveam
Dar acum Te rog pe Tine să-i păzeşti de cel viclean! "

Și în vremea-n care astfel, plângând Domnul se ruga
Lângă El a stat un înger, alinând durerea Sa
Și-arătându-i că în ceruri, pregătită-i biruința
Și-a venit trimis de Tatăl pentru-a-i întări voința.

E scăldat tot în sudoare...care picură cu sânge,
Care cade drept arvună a Jertfirii Lui pe Cruce
Sângele prin care Domnul ne va face fii Luminii,
A-nceput întâi să cadă în grădina cu măslinii!

Doarme tot Ierusalimul, doarme și toată făptura
Când Golgota-şi cere Jertfa, spre a se-mplini Scriptura,
Întărit cu rugăciunea ce i-a șters fiorul fricii
Se ridică și porneşte sa-şi trezească ucenicii :

,, - Ridicați-va, căci iată..nu o sa mai fiu cu voi!
Vine cel care Mă vinde, se apropie de noi"
Dintr-o ceată numeroasă iese Iscarioteanul
Ca să dea sărutul mortii lui Iisus Nazariteanul !