FEREASTRA DARURILOR

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

de Eliana Popa

O legendă din hrisoave, în trecute vremuri scrise,
Mă purtă prin zări de veacuri și în taina-i mă cuprinse!
Și îmi arată pe Domnul și mulțime de popor,
Neamuri ce-i cereau drept zestre, un pământ și-un grai al lor!
Ochii mei de lut și tină, prin hrisov privesc ca-n vis
La Fereastra cea cu Daruri, care-n ceruri s-a deschis.
Și-n iubirea ce ne-o poartă Dumnezeul nostru Sfânt,
Dărui la fiecare, grai și-o vatră de pământ.
Rând pe rând, popoare multe se-așezară-n a lor țară
Și fereastra se închise când acestea se gătară!

Dar a mai rămas în urmă un popor smerit și blând,
N-a-ndrăznit nimic a cere și-a rămas afar' plângând!
Nu s-a dus lângă fereastră, nici să ceară, nici să ia,
Așteptând să-l cheme Domnul, fiindcă altfel nu-ndrăznea.
Neam frumos, purtându-și straiul, ca un patriarh cucernic
Luminând între popoare, precum lumânarea-n sfeșnic!
În smerenie adâncă, când nimic n-a mai rămas
Glasul lui strigă pe Domnul, lăcrimând în greul ceas.

Tânguirea lui smerită și strigarea lui cea tare,
A trecut prin bolți de ceruri, pân' la Sfânta Născătoare!
Și s-a coborât, Stăpâna, proslăvită-n cor de îngeri
Să asculte, înduioșată, a poporului meu plângeri!
A-ntrebat, atunci, Stăpâna, Maica Bunului Păstor :
,, - Cum n-ai îndrăznit a cere, tu, smerit și blând popor? "
Au răspuns cu bucurie la piciorul ei plecați :
,, - Preacurată Născătoare, așteptam să fim chemați!"

Și-a pornit, atunci, Fecioara, tânguirea lor a duce,
Lângă Tronul Nemuririi, chiar la Fiul ei Preadulce:
,, - Fiul Meu, ascultă-mi ruga, fiindcă Mila Ta e mare!
Dăruit-ai grai și vatră la mulțime de popoare...
Dar a mai rămas la urmă, un popor smerit și blând
Care-a așteptat să-l chemi, însă a rămas plângând!
N-a-ndrăznit să vină-n față nici să ia, și nici să ceară
Și-a rămas sărac și plânge! Fără limbă fără țară! "

,, - O, Măicuța Mea iubită, Mielușea de haruri plină!
Eu cunosc acest popor și l-am așteptat să vină.
E poporul Meu, Măicuță, și nu-l voi lăsa uitat!
Am ales să-i dau drept zestre un pământ preaminunat.
Fiindcă ei vor fi făclie în a vremurilor noapte,
Și vor lumina mai tare decât neamurile toate!
Îmi vor ridica Biserici ce-mi vor fi plăcute Mie,
Și prin dragostea ce-mi poartă vor fi vii în veșnicie!

Le voi da un grai preadulce, cum e mierea cea cerească
Să îmi cânte osanale și-n psalmi să Mă slăvească.
Voi trimite Duhul Sfânt peste ei să se pogoare
Fiindcă preoți în odăjdii, M-or slăvi de la Altare!
Și fiindcă, tu, Măicuță, ascultat-ai plânsul lor
Îți voi dărui de-acuma, acest minunat popor!
Să le fii ajutătoare, lângâ ei mereu să stai
Fiindcă vatra lor va fi, ca grădinile din Rai!
Mult te vor cinsti, Măicuță, cu a rugii lor tămâie
Vor căta mereu la tine, Tu-i primește și-i mângâie!
Să le fii mereu aproape, mâna ta mereu să-i poarte,
Pe a vieții lor cărare, de la naștere la moarte! "

Astfel a grăit, Stăpânul, cu iubirea Sa cerească,
Și a dat în grija Maicii, Țara noastră Românească!
Și de-atunci poporul nostru, și-a primit graiul și vatra,
Și mereu a mers alături de Hristos și Preacurata!

( inspirată dintr-o povestire a parintelui Pantelimon de la Mănăstirea Turnu - Prahova)

Mărturisirea cea deasă aduce lucruri bune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Demonii fug de cel ce se spovedeşte des, fiindcă, prin mărturisirea deasă, îşi pierd cuiburile şi mrejele lor.

Spovedește-te des, aşa încât, dacă este cu putinţă, să alergi îndată la duhovnic, nu doar când vei săvârşi un păcat mare şi de moarte, ci şi când vei săvârşi unul mic şi care se iartă.

Fiindcă, după cum rănile care sunt arătate doctorului nu se măresc, tot aşa şi păcatele, când sunt mărturisite, nu sporesc, după cuvântul Scărarului: „ Vânătăile, care sunt date la iveală, nu se vor înrăutăţi ci se vor tămădui’’ (Cuvântul 4, pentru ascultare)

Berzele au un obicei: când li se strică cuibul, nu se mai duc acolo; aşa şi demonii fug de cel ce se spovedeşte des, fiindcă, prin mărturisirea deasă, îşi pierd cuiburile şi mrejele lor, după cum i-au spus demonii înşişi unui bărbat îmbunătăţit, că nu au înlesnire şi nici putere împotriva cui se spovedeşte des. Şi pe lângă acestea au mai spus că, în vreme ce omul se află nespovedit, toate mădularele lui sunt ca şi legate de păcat şi nu se pot mişca spre a săvârşi binele. Şi, când se va fi spovedit, numaidecât ele sunt dezlegate.

Evanghelistul loan a dat mărturie: „Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele” (I Ioan 1, 9).

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare pentru suflet)