24 martie 2020

Postul Sfintelor Pasti - felul postirii

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



                                                         ✞✤☦Postul Sfintelor Pasti✞✤☦

Postul Sfintelor Pasti incepe anul acesta pe 2 martie . Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.

In primele secole, unele persoane posteau doar in Vinerea Patimilor, altele doua zile inainte de Pasti, altii o saptamana, in vreme ce unii posteau opt saptamani.

La sfarsitul secolului al III lea, Postul Sfintelor Pasti a fost impartit in postul prepascal (Postul Paresimilor) care tinea pana la Duminica Floriilor, cu o durata variabila si Postul Pastilor (postul pascal), care tinea o saptamana, adica din Duminica Floriilor pana la cea a Invierii Domnului. Dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Rasarit a adoptat ca durata acestui post sa fie de sapte saptamani, durata prezenta si astazi.

Postul Mare era tinut cu rigozitate

Canonul 69 apostolic osandea cu excomunicarea pe credinciosi si cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, in cazul in care acestia nu tineau Postul Sfintelor Pasti. Erau acceptate exceptiile, doar in caz de boala.

Liturghia din Postul Sfintelor Pasti

Liturghia, avand un caracter de sarbatoare si bucurie, iar Postul Sfintelor Pasti fiind un timp al infranarii, Sfintii Parinti au randuit ca in perioada acestui post sa nu se savarseasca Sfanta Liturghie decat sambata si duminica. In celelalte zile se poate oficia Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, cu exceptia zilelor aliturgice, cand nu se oficiaza nicio Liturghie. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite a luat fiinta datorita dorintei unor credinciosi de a se impartasi si in cursul saptamanii. Amintim ca in cadrul acestei Liturghii, Sfintele Daruri sunt sfintite la Liturghia oficiata duminica, sunt pastrate pe Sfanta Masa, iar in cursul saptamanii, atunci cand se savarseste Liturghia Darurilor sunt oferite credinciosilor spre impartasire. Potrivit randuielii de postire a Bisericii, in zilele de rand din Postul Mare, se ajuneaza pana la apusul soarelui, iar impartasirea se face seara dupa Vecernie.

In sambetele din Postul Mare se savarseste Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in primele cinci duminici de post se oficiaza Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. In duminca Floriilor - Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in Saptamana Patimilor, joi si sambata, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

"Daca am pacatuit, vom posti pentru ca am pacatuit. Daca n-am pacatuit, vom posti ca sa nu pacatuim. Sa dam ceea ce avem: postul, si vom primi ceea ce nu avem: nepatimirea".

UNDE ÎL GĂSIM PE DUMNEZEU?


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



“L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu. Apoi în cărți, în idei și simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii că e cu putință să-L întâlnești pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune. Si aici L-am auzit spunându-mi: Îndrăznește să înțelegi că Eu, Dumnezeu, te iubesc!

Atunci, cu rabdare, m-am pus pe lucru. Astfel am înțeles treptat că Dumnezeu este aproape, că mă iubește și că umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalți. Am înțeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu și cu celălalt. Și că fără această comuniune, lumea nu e decât tristețe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai, lumea, să trăiască în această iubire, și atunci ar cunoaște viața veșnică“ (Părintele Dumitru Stăniloae)

În toți și în toate!

Nu, Dumnezeu nu este acolo undeva într-un loc abstract, inaccesibil, pretențios în cale afară, și greu de înțeles și atins!

Este aici și ne așteaptă în același timp și acolo...iubește și mustră, ne dă prin Prezență și ne ia prin Absență... întocmai unui prieten adevărat.

Nu putem spune că L-am găsit, iar mai apoi sa Îl așezăm pe un raft unde să se așeze praful în voie, luându-L de acolo doar din cand în când, după bunul plac. Odată aflat, trebuie sa Îl descoperim raportându-ne la El ca la un prieten: vizitându-L, găzduindu-L, cercetându-I lucrarea și pe cei asupra cărora se manifesta grija Sa, avându-I mereu grija prin purtarea în gânduri, simțire și fapte. Unde este?

Aici, lângă noi, mereu lângă noi...ne mângâie prin soare, ne răcorește prin ploaie, ne bucură prin cântecul păsărilor, ne farmecă prin exploziile de viață ale naturii, dar ne și cercetează prin semeni.

Este aici, dar Îl și vedem? Pentru că fericita ”vedere” este strict condiționată de curăția inimii așa după cum El ne-a spus în acel ”Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

Așadar, întâi te întâlnești cu tine, îți cercetezi curăția inimii, iar mai apoi ți se deschide calea putinței întâlnirii cu El.

Îl întâlnim în gând, în inimă, în natură, în semeni, însă pentru a ne și părtăși de El trebuie să Îl vizităm ”acasă” la El... în bisericile atât de contestate în ultima vreme.

Pentru că și cu un prieten poți fi în gând tot timpul, să îl suni, să vorbești, însă cu adevărat te părtășești de el doar în taina casei lui.

”Casa Lui”, mare sau mică, din beton sau lemn, este acel loc unde tu mergi, iar El te întâmpină punând împreună începutul unui praznic împărătesc în taina inimii... pentru ca mai apoi să poți spune asemeni Fericitului Augustin:

“Târziu te-am iubit, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu te-am iubit. Şi iată că tu erai înlăuntrul meu şi eu eram în afară, şi acolo te căutam. Şi eu, nenorocitul, mă avântam spre lucrurile frumoase create de tine. Tu erai cu mine şi eu nu eram cu tine. Mă ţineau departe de tine creaturile care, dacă nu ar fi fost în tine, nici nu ar fi existat. M-ai chemat, ai strigat, ai învins surzenia mea. M-ai străfulgerat cu lumina ta şi, în sfârşit, mi-ai vindecat orbirea. Ai răspândit asupra mea parfumul tău, şi eu l-am inspirat, şi acum te doresc pe tine. Te-am gustat, şi acum mi-e foame şi sete de tine. M-ai atins, şi acum ard de dorinţa de a dobândi pacea ta...”

D.B.

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ