POVESTE DE CRĂCIUN

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

( de Eliana Popa)

Este noaptea de Crăciun, stele mii se-aprind tiptil,
Prăbușit lângă o cruce plânge-un suflet de copil.
Are haina zdrențuită și în suflet multă jale
De trei zile stă de veghe la mormântul maicii sale!

,, - Doamne, spune-mi unde-i mama ? Vreau să știu că este bine!
Îmi spunea cu ochii-n lacrimi că ea va veni la Tine.
Vreau s-o-ntreb de ce nu vine să o văd...măcar în vis...
Vino, mamă! Chiar și-o clipă să te văd...cum mi-ai promis!

Este înghețat mormântul, ți-o fi frig in cripta rece
Am venit să te-ncălzesc până iarna asta trece!
Ți-am adus învelitoare, păturica cea de lână
Să-ți mai dezmorțească, mamă, trupul tău ce stă-n țărână!

E Crăciunul și sunt singur ! Mă gândesc că poate azi,
Te-oi vedea în chip de înger printre cetina de brazi,
Poate-n noaptea asta sfântă când Hristos în lume vine,
Când în cer deschisă-i calea vei veni și tu la mine!

Acum ești departe, mamă, într-un loc acolo sus,
Nu-mi mai cânți colinda veche despre Pruncul Sfânt, Iisus!
Și mi-e tare dor de tine...arde doru-n piept ca jarul
De-as avea, așa putere, să trec cerului hotarul!

Să te caut printre îngeri, printre florile din rai,
Să m-ascund și eu în locul unde tu, măicuță, stai
Și de m-o vedea Hristos, îi voi povesti de noi
Și-am să-L rog plângând, măicuță, să te-aducă înapoi!

Și de n-o vrea să te lase să te-ntorci acas' cu mine
Am sa fug la Maica Sfântă să se roage pentru tine.
Să fim iarăși impreună în căsuța noastră mică,
Să nu zaci cu trupul, mama, într-o groapă singurică!

Doamne-n noaptea asta sfântă, odrăslește bucuria
Că Te naști din nou în iesle din Măicuta Ta, Maria!
Îngerii coboară-n taină...cade pulbere de stea,
Dă-mi o aripă de înger să zbor la măicuta mea!"

Cade pulbere de stele peste cripta înghețată
Un copil vegheat de îngeri trece prin a morții poartă
Către maica lui iubită ce-l așteaptă în lumină
Si-mpreună fi-vor veșnic în a cerului Gradină !

din volumul de poezii ,, Ce-ai iubit în mine, Doamne?"

Nasterea Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

        Peștera și ieslea L-au primit și peștera a devenit cerPe drumul spre Efarata, când iata-ne ajunși impreună cu Iosif care se gândea să meargă să se înscrie numaidecât și sa scape de obigatia recensământului, apoi să se dedice nasterii Mariei, dar Maria era ostenită; ea suferea mult, şi l-a rugat să rămână lângă ea, ceea ce a şi făcut. Conform informațiilor transmise de Sfân¬tul Evanghelist Luca, acum mai bine de 2000 de ani, Maica Domnului împreună cu Dreptul Iosif plecau din Nazaret în Betleem pentru a se înscrie, după porunca împăra¬tului roman, care hotărâse un recensământ. Întrucât Iudeea era alipită Siriei, recensă¬mântul era executat de Quirinius, proconsulul Siriei. Ajungând în oraș și negăsind unde să tragă, și cum Maicii Domnu¬lui îi ve¬ni¬se vremea să nască, s-au adăpostit amândoi într-o peșteră de lângă Betleem.
Betleemul, situat pe o colină înconjurată de văi și dealuri cu livezi de pomi fructiferi și de măslini, se află la numai 10 kilometri sud de Ierusalim. Numele de Betleem se pare că vine de la ebraicul Beit Lehem care înseamnă Casa Pâinii.
Așezarea, care și-a păstrat până astăzi aerul de vechi orășel, este deopotrivă sacră atât pentru creștini, cât și pentru evrei. Po¬tri¬vit Vechiului Testament, undeva pe locul acestei așezări a avut loc lupta dintre Iacob și îngerul Domnului, luptă în care păstorul Iacob nu a putut fi învins și a fost numit Israel, căci se luptase cu Dumnezeu și cu oamenii și fusese mai tare.Patriarhului Iacov i s-a schimbat numele în Israel într-un episod straniu, în care s-a luptat cu Dumnezeu la râul Iaboc.
Iosif era un om cu maniere blânde, extrem de conştient şi în orice lucru, fidel convenţiilor şi practicilor religioase ale poporului său. El vorbea puţin, dar gândea mult. Starea jalnică a poporului evreu îi cauza multă amărăciune. În tinereţea sa, dintre cei opt fraţi şi surori, el fusese mai vesel, după ce situaţia materială a familiei sale fusese ameliorată de înălţarea sa, de la rangul de tâmplar, la rolul unui antreprenor prosper. Caracterul Mariei era cu totul opus celui al soţului ei. În general voioasă, ea era foarte rar abătută şi poseda o natură mereu radioasă. Maria se lăsa pradă expresiei libere şi frecvente a sentimentelor ei emoţionale; ea nu a fost niciodată văzută mâhnită până la moartea subită a lui Iosif. Abia îşi revenise din acest şoc, că ea s-a şi afundat în neliniştea stârnită în ea de extraordinara activitate a fiului ei, care s-a derulat atât de rapid sub privirea ei uluită. Însă, în cursul acestei întregi experienţe insolite, Maria a rămas calmă, curajoasă.