DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
(23 iulie)
O, Izvorule luminat al minunilor, cine poate măsura curgerea darurilor Tale de care ne-am împărtăşit noi, nevrednicii, cei ce înotam fără nădejde în marea păcatelor. Cu adevărat, razele milostivirilor Tale au strălucit asupra tuturor, şi asupra celor buni şi asupra celor răi, întorcând inimile împietrite spre privirea frumuseţii dumnezeieşti. Făcutu-Te-ai Preacurată, Izvor de binecuvântare celor ce se nevoiesc pe calea mântuirii, Sabie a rugăciunii pentru cei ce luptă împotriva duhurilor răutăţii, Grădină plină de miresmele darurilor pentru cei ce caută nectarul cuvintelor dumnezeieşti, Toiag strălucitor celor ce merg prin noaptea neputinţelor, Mângâiere sufletelor rănite de ascuţişul păcatelor, Strajă nebiruită celor ce îţi odihnesc gândul întru cugetarea la cele cereşti, Carte nescrisă a iubirii pentru cei însetaţi de mângâiere duhovnicească, Munte înalt al rugăciunii pentru cei aflaţi în călătoria de desăvârşire, Oglindă minunată întru care se zugrăvesc tainele neapropiate minţilor îngereşti, Vas al Apei Celei vii pentru cei însetaţi de îndumnezeire, Cărare sfinţită pentru cei ce-şi poartă paşii spre înălţimile cereşti, Izvor de tămăduiri pururea curgător pentru cei istoviţi de neputinţe trupeşti.
Dar ce laudă vrednică de înălţimea desăvârşirii Tale vom putea aduce, noi, nevrednicii, când şi minţile îngereşti cad întru uimire şi nu pot să laude măreţia slavei cu care ai fost încununată de Mâna Ziditorului ? Nu ne pricepem mai mult a grăi cele dumnezeieşti, noi, cei ce nici măcar nu am pus început întru rugăciune. Dar ca să nu ne arătăm nemulţumitori darului Tău, îndrăznim a aduce înaintea Ta mulţumirea noastră cea nevrednică de răsplătirea Ta, căzând înaintea Ta cu credinţă: Bucură-Te, Maică Preasfântă, Ceea ce ai oprit năvălirea vrăjmaşilor şi din cursele ispititorilor nevăzuţi scoţi pe cei ce Te cheamă cu glas tare de rugăciune dintru adâncul inimii, bucură-Te, că pe calea dreptei credinţe aduci pe cei rătăciţi în noaptea ereziilor şi vălul întunecat al necredinţei îl iei de pe mintea noastră, ca să vedem înţelegător cu ochii minţii strălucirea razelor înţelepciunii Soarelui dreptăţii, bucură-Te, Liman binecuvântat la care se odihnesc toţi cei osteniţi de cugetarea cea lumească. Nu ne lăsa pe noi până în sfârşit, izgonind de la noi toată năvala gândurilor răutăţii.
Cu braţul Tău milostiv să ne duci pe noi în cămările cereşti, încă de pe pământ aşezându-ne pe toţi la masa rugăciunii spre îndulcirea de înţelegerile cele cereşti. Mărire Ţie, Celei Ce cauţi pe toţi cei din întunericul ispitelor şi îi ridici iar la lumina milostivirii dumnezeieşti.
O, Izvorule luminat al minunilor, cine poate măsura curgerea darurilor Tale de care ne-am împărtăşit noi, nevrednicii, cei ce înotam fără nădejde în marea păcatelor. Cu adevărat, razele milostivirilor Tale au strălucit asupra tuturor, şi asupra celor buni şi asupra celor răi, întorcând inimile împietrite spre privirea frumuseţii dumnezeieşti. Făcutu-Te-ai Preacurată, Izvor de binecuvântare celor ce se nevoiesc pe calea mântuirii, Sabie a rugăciunii pentru cei ce luptă împotriva duhurilor răutăţii, Grădină plină de miresmele darurilor pentru cei ce caută nectarul cuvintelor dumnezeieşti, Toiag strălucitor celor ce merg prin noaptea neputinţelor, Mângâiere sufletelor rănite de ascuţişul păcatelor, Strajă nebiruită celor ce îţi odihnesc gândul întru cugetarea la cele cereşti, Carte nescrisă a iubirii pentru cei însetaţi de mângâiere duhovnicească, Munte înalt al rugăciunii pentru cei aflaţi în călătoria de desăvârşire, Oglindă minunată întru care se zugrăvesc tainele neapropiate minţilor îngereşti, Vas al Apei Celei vii pentru cei însetaţi de îndumnezeire, Cărare sfinţită pentru cei ce-şi poartă paşii spre înălţimile cereşti, Izvor de tămăduiri pururea curgător pentru cei istoviţi de neputinţe trupeşti.
Dar ce laudă vrednică de înălţimea desăvârşirii Tale vom putea aduce, noi, nevrednicii, când şi minţile îngereşti cad întru uimire şi nu pot să laude măreţia slavei cu care ai fost încununată de Mâna Ziditorului ? Nu ne pricepem mai mult a grăi cele dumnezeieşti, noi, cei ce nici măcar nu am pus început întru rugăciune. Dar ca să nu ne arătăm nemulţumitori darului Tău, îndrăznim a aduce înaintea Ta mulţumirea noastră cea nevrednică de răsplătirea Ta, căzând înaintea Ta cu credinţă: Bucură-Te, Maică Preasfântă, Ceea ce ai oprit năvălirea vrăjmaşilor şi din cursele ispititorilor nevăzuţi scoţi pe cei ce Te cheamă cu glas tare de rugăciune dintru adâncul inimii, bucură-Te, că pe calea dreptei credinţe aduci pe cei rătăciţi în noaptea ereziilor şi vălul întunecat al necredinţei îl iei de pe mintea noastră, ca să vedem înţelegător cu ochii minţii strălucirea razelor înţelepciunii Soarelui dreptăţii, bucură-Te, Liman binecuvântat la care se odihnesc toţi cei osteniţi de cugetarea cea lumească. Nu ne lăsa pe noi până în sfârşit, izgonind de la noi toată năvala gândurilor răutăţii.
Cu braţul Tău milostiv să ne duci pe noi în cămările cereşti, încă de pe pământ aşezându-ne pe toţi la masa rugăciunii spre îndulcirea de înţelegerile cele cereşti. Mărire Ţie, Celei Ce cauţi pe toţi cei din întunericul ispitelor şi îi ridici iar la lumina milostivirii dumnezeieşti.
