Vei îngădui Hristoase?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Vei îngădui Hristoase?
Ispitei şi înşelăciunii,
Să îți zdruncine zidurea?
Cu durere si suspinuri.

Vei îngădui Hristoase?
Oamenii aša voiesc!
Că nu se opresc din fapte,
În Iisus mereu lovesc.

Vine vremea de slăbire,
Vremea mării tulburate,
Când năluci vor ține umbră,
Zburând prin văzduh a moarte.

Cerul îşi va închide poarta,
De la apus la răsărit,
Căci obraznicul balaur,
Pe pământ va fi stăpân.

Vei îngădui Hristoase?
Crucea Să-ți batjocorească,
Si pe frunte ,şi pe mână,
Cu pecete diavolească.

Vei îngădui Hristoase?
Oamenii aşa voiesc!
Cu veninul răutății
Mereu în Iisus lovesc.

Pân la marginile lumii,
Suflete s-or clātina,
Mânios cumplit sălbatic ,
Anticrist v-a apărea.

Când cu frică şi cutremur ,
Lumea sclavă se va face,
Dumnezeu din cerul sfânt,
Va trimite un sol de pace.

Pe Ilie Tesviteanul,
Cel cu trup urcat la cer,
Să se lupte zi şi noapte,
Ajutând pe cei ce pier.

Plânge marea,şi plâng sfinții,
Şi biserica v-a plânge,
Heruvimii,Serafimii
Vor suna cu toți din trâmbiți.

Lumea se v-a rupe-n două,
La venirea lui Iisus,
Mulți la dreapta cu păstorul,
Mulți la stânga vor fi puşi.

Cei cu inima curată ,
Cu cei drepți Doamne-or să fie,
Cei cu inima murdară ,
În osânda veşniciei.

Niculina Festila 3 02 2019

CE-AI IUBIT IN MINE, DOAMNE ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

( de Eliana Popa)

Pașii mei pornesc spre Tine, ochii mei spre Tine cată
Tu mi-ai fost, Hristoase, Doamne mai aproape ca un tată 
Mi-ai vegheat copilăria și-acum anii tinereții
Chiar si-atunci când rătăceam suflet trist pe drumul vieții !
Multă vreme-ai așteptat să-Ți deschid în suflet poartă
Însă ochii mei de lut , nici c-au vrut atunci să vadă
Deși, Te știam ,Hristoase, de la bunu' din pruncie
Te-am lăsat uitat și singur în a mea copilărie !

Ai pășit mereu cu mine, mi-ai fost ajutor și pază
Ochiul Tău și Sfântu-Ti înger ieri și astăzi mă veghează
Am fost singură-ntre oameni , nici ai mei n-au fost aproape
Lacrima și suferinta mă trăgeau să mă îngroape...
Dar o aripă de înger lângă mine a stat ,scut
Am învins și-am stat ca stânca când putere n-am avut !
Mi-ai șters lacrima din suflet și cu dor m-ai așteptat
Să-mă-ntorc iar în pruncie, să văd unde Te-am lăsat!

Te stiam, dar nu am vrut, să mă-ntreb unde mai ești
Te-am lăsat inchis in vreme și in tolba cu povesti
Deși amintirea Ta îmi ștergea din suflet frigul.
Te țineam închis și singur tot in casă la bunicul.
Până când pribeagu-mi suflet( ce-azi îți cântă Psaltirea)
Te-a zărit într-o icoană și Ți-a întâlnit privirea
Dragostea din ochii Tăi a ucis atunci în mine
Toată stăpânirea morții si mi-am amintit de Tine !

Și-am văzut atunci o lume diferită de ce-a fost
Și am întâlnit Iubirea ce-o cătasem fără rost
Doar in oameni și în vise, doar in lumea mea nebună,
Obosind s-o țin aprinsă, să n-o pierd sau să apună !
N-am știut c-acea Iubire doar la Tine o găsesc
Nu in oameni sau în lume sau in ce e pământesc !
Ce-ai iubit in mine, Doamne, ce--ai văzut în mine bine ?"
,, - Tot ce n-au putut vedea oamenii de lângă Tine!

Așa mi-ai răspuns ,Iisuse,si-astăzi tare drag îmi ești
Te-am chemat să stai cu mine, nu în tolba cu povesti
Eu Te-am căutat în oameni, Tu erai aici în mine
Te strigăm sa vii , Iubire,de prin zările străine!
Însă Tu erai la ușă îmi băteai in geam si-n zid
Și târziu în ceas de noapte am venit să îți deschid !
Tu Mi-ai dăruit Iubirea...ce Iubire Doamne Sfinte
Mai curata decât roua, liniștită și cuminte !

Și Iubirea Ta, Iisuse, îmi aduce mângâiere
Nu rănește și nu doare e balsam peste durere,
Nu doboară, ne ridică , șterge ale lumii plângeri
Ne dă aripi și ne-naltă lângă sfinți și lângă îngeri
O , ce dragoste, Iisuse, omului ai dăruit !
O Iubire ce nu are început și nici sfârșit,
O Iubire cum nu-i alta...căutați și o aflați
Din ea s-a născut Zidirea și din ea am fost creați !