NAȘTEREA, MOARTEA ȘI ÎNVIEREA ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Sorin Croitoru

În postarea despre "moartea Maicii Domnului" am folosit în una dintre ultimele fraze ale acesteia expresia: "o a doua înviere mai înainte de moartea cea dintâi". Deși cu siguranță mulți dintre cititori au ridicat din umeri, neînțelegând această formulare, totuși nimeni nu mi-a cerut explicații. Iar eu am amânat "tâlcuirea", ca să-i las pe cei curioși să scormonească singuri în căutarea unui sens..
Ei bine, dragii mei, Sfânta Scriptură ne vorbește nu despre o moarte și despre o înviere, ci despre.. trei morți și despre trei învieri ale omului! Aș adăuga și cele două nașteri ale omului.. Așadar, avem două nașteri, trei morți și trei învieri în destinul unei persoane umane care la un moment dat Îl cunoaște pe Domnul Iisus Hristos. Să vi le prezint pe scurt..
Prima naștere a omului este cea naturală. Momentul în care ființa omenească iese la lumină după perioada gestației în pântecele matern. 
A doua naștere este Sfânta Taină a Botezului, prin care omul se transformă atât de mult la nivel interior, încât se vorbește (la Sfântul apostol Pavel, în general) despre "omul cel vechi", cel dinainte de Botez, și despre "omul cel nou", cel renăscut prin credința în Iisus Hristos, concretizată prin acceptarea Botezului. Cel ce numește Botezul "naștere" este Însuși Domnul, Care a poruncit apostolilor Săi: "Mergând, (..) botezați neamurile". El îl avertizează pe învățătorul de lege Nicodim: "Adevărat vă spun, DE NU SE VA NAȘTE OMUL DIN NOU, nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu". Apoi explică: "de nu se va naște omul DIN APĂ ȘI DIN DUH", adică de nu se va boteza..
Prima moarte a omului este moartea sufletească, datorată vieții în păcate mari și a depărtării de Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos îi spune unui tânăr care îi ceruse permisiunea de a-și îngropa tatăl mort de curând: "Lasă MORȚII să-și îngroape morții, iar tu vino și-mi urmează Mie"! Iată că "morții" erau oamenii care încă nu Îl cunoscuseră pe El, Fiul lui Dumnezeu, și trăiau în păcatele lor. În alt loc afirmă Domnul: "Adevărat vă spun vouă că vine vremea, și ACUM ESTE, când MORȚII vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi, vor învia". Aici "morții" erau contemporanii Domnului care, auzindu-I propovăduirea, credeau în El, înviind din moartea păcatului.
Prima înviere a omului se referă, ca și cea de a doua naștere, tot la Sfântul Botez, iar în versetul citat înainte, la credința în Fiul lui Dumnezeu. Dar cum cel ce crede în Iisus Hristos imediat se botează, a crede și a se boteza este unul și același lucru. Versetele biblice care afirmă ceea ce am scris eu acum sunt acestea: " Și ei au înviat și au împărățit cu Hristos mii de ani. Iar ceilalți morți nu înviază până ce nu se vor sfârși miile de ani. Aceasta este ÎNVIEREA CEA DINTÂI. Fericit și sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi" (Apocalipsa 20; 4-6).
A doua moarte a omului este moartea naturală, procesul opus nașterii naturale. Moartea mai este numită de Domnul Hristos și "noapte": "Lucrați cât este ziuă, căci vine noaptea (adică moartea), când nimeni nu mai poate să lucreze".
A doua înviere este numită ridicarea omului prin pocăință din starea de păcătoșenie în care s-a complăcut DUPĂ BOTEZ. Întoarcerea din tot sufletul la Dumnezeu, urmată de recuperarea darurilor duhovnicești ale Sfântului Botez, este numită de Sfânta Scriptură "înviere". Astfel, Tatăl din Pilda fiului risipitor Se bucură de întoarcerea fiului prin cuvintele: "Căci fiul Meu acesta MORT ERA ȘI A ÎNVIAT, pierdut era și s-a aflat"!
A treia înviere a oamenilor este obșteasca înviere din morți, care va avea loc la sfârșitul lumii, puțin înainte de Înfricoșătoarea Judecată. Învierea trupurilor este învățătura centrală din predica Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Toate sacrificiile făcute de creștini datorită credinței în Iisus Hristos au în vedere tocmai acest moment final al învierii. Dacă Dumnezeu "nu este un Dumnezeu al morților, ci al celor vii", adică sufletul omului nu încetează nici după moarte să existe și să fie conștient de el însuși, învierea nu înseamnă altceva decât reîntoarcerea sufletului în trupul său. Profetul Iezechiel ne înfățișează adevărul învierii trupurilor prin puterea Duhului Sfânt. Practic se vor reîntregi aceste trupuri care au săvârșit binele sau răul în viață, și vor redeveni case acelorași suflete care le-au "locuit" înainte, spre a-și primi de la Dumnezeu răsplata sau pedeapsa meritată, în funcție de felul în care au împlinit mai mult sau mai puțin poruncile lui Dumnezeu. Credința în înviere are ca temei principal Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos, după cum afirmă Sfântul apostol Pavel: "Dar acum Hristos a înviat, FĂCÂNDU-SE ÎNCEPĂTURĂ (început) ÎNVIERII CELOR ADORMIȚI".
A treia moarte, de care să ne ferească bunul Dumnezeu, va fi moartea cea veșnică a păcătoșilor, care va urma Înfricoșătoarei Judecăți a lui Hristos. Este vorba despre chinuirea cea fără de sfârșit în iezerul de foc de care ne vorbește Apocalipsa lui Ioan: "Și moartea și iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta este moartea a doua: iezerul de foc. Iar cine nu a fost aflat scris în cartea vieții, a fost aruncat în iezerul de foc" (Apocalipsa 20; 14,15). Pedeapsa cea veșnică este numită în Biblie "moarte", datorită îndepărtării celor osândiți de Dumnezeu, "Calea, Adevărul și VIAȚA". În antiteză, prin Rai curge "râul vieții" și crește "copacul vieții". Am văzut că Apocalipsa numește pedeapsa veșnică "moartea a doua", nu a treia, pentru că ea se referă doar la moartea biologică și la cea veșnică, făcând abstracție de moartea duhovnicească a oamenilor din timpul vieții pământești. Eu le-am "așezat" în ordinea cronologică, adăugând și moartea sufletească la care se referă Scriptura în alte contexte.
Să recapitulăm: ne naștem biologic (nașterea întâi), credem în Iisus Hristos (învierea întâi) și ne botezăm (nașterea a doua), cădem în păcate de moarte (moartea întâi), ne ridicăm prin pocăință (învierea a doua), murim biologic (moartea a doua), înviem la sfârșitul lumii (învierea a treia) și unii dintre noi vor merge la pedeapsa veșnică (moartea a treia). Acestea sunt sensurile biblice ale nașterii, morții și învierii.
Dumnezeu să ne învrednicească pe toți de Împărăția Sa cea veșnică, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

.Ridicati-va si nu va temeti!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

In fiecare an, la 6 august, crestinii ortodocsi praznuiesc una dintre cele mai mari sarbatori crestine - Schimbarea la Fata a lui Iisus Hristos pe muntele Tabor. Domnul Iisus Hristos le spusese odata ucenicilor sai ca va veni timpul cand El va trebui sa moara la Ierusalim. Dar ucenicii Lui, care nazuiau sa-l proclame imparat, nu se puteau impaca deloc cu gandul acesta.

Pe de o parte, o mahnire adanca le cuprinsese inimile ucenicilor sai la vestea ca Mantuitorul va trebui sa mearga la Ierusalim si va fi supus la mari suplicii de catre batranii, marii preoti si carturarii tarii, apoi va fi omorat si a treia zi va Invia. Pe de alta parte, perspectiva Invierii lui Iisus nu le oferea acestora mangaierea spirituala, ne-intelegand destul de bine pilda cuvintelor Lui.

Peste cateva zile, Iisus Hristos ii lua cu El pe ucenicii sai Petru, Iacov si Ioan si-i duse pe un munte inalt, Tabor.

Aici, sub privirile lor uimite infatisarea Lui se schimba deodata: fata ii straluci ca soarele si hainele ii devenira albe precum lumina. In acest timp, ca printr-o minune aparura in toata slava lor, Moise si Ilie.

Impresionat si tulburat de ceea ce se intamplase, Petru spuse urmatoarele cuvinte: „Doamne, ce bine ca suntem aici! Ce-ar fi sa facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise si una pentru Ilie. Dar, nu sfarsi bine cuvintele, ca un nor luminos il acoperi si din el se auzi o voce: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Mi-am pus toata dragostea Mea, de El sa ascultati!”.

Inspaimantati de moarte la auzul acelei voci, ucenicii cazura cu fetele la pamant, moment in care Mantuitorul se apropie de ei, ii atinse cu mana si le spuse: „Ridicati-va si nu va temeti!”. Apoi, cand ucenicii isi inaltara ochii de la pamant, nu-L mai vazura decat pe Mantuitorul singur pe varf ul muntelui.

In cele din urma, in timp ce coborau muntele, Domnul Iisus Hristos le porunci astfel: „Sa nu spuneti nimanui ce ati vazut astazi, pana cand Fiul omului va invia din morti” (Matei 17, 1-9).

Asadar, ridicati-va din noianul pacatelor voastre si nu va temeti de marturisirea credintei in Hristos Domnul, nu va temeti de vremurile grele ce vor veni, nu va temeti de ziua de maine si nici de prigoana anticrestina, pentru ca Mantuitorul ramane cu voi pana la sfarsitul veacurilor! Amin!

Cu toate ca praznicul Schimbarii la Fata este in perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, Biserica Ortodoxa, in aceasta zi, da pogoramant, binecuvantare si dezlegare la peste.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii! Amin!

Doamne, ajuta!
Stefan Popa

https://www.facebook.com/spinu.maria.39