DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
de Preot Sorin Croitoru
Ca de obicei, Fecioara se ruga îngenuncheată
Când deodată o lumină orbitoare strălucește..
Cu mirare ea ridică ochi smeriți și vede, iată,
Chip ce nu-i din lumea asta ce cu dragoste-o privește..
Îngeri mai văzuse dânsa, fiindcă-i aduceau mâncare
Cât a locuit la Templu, când era în Capitală,
Dar făptura minunată, fără de asemănare,
Căpetenie de îngeri este, fără îndoială!
Îl privește curioasă, stânjenită de lumină..
O dumnezeiască pace simte-'n suflet, și iubire,
Dar arhanghelul deodată o salută și se-'nchină,
Iar Fecioara Preacurată amuțește de uimire!
Sfântul Înger se prezintă: este Binevestitorul,
Cel ce poartă către oameni numai vești de bucurie,
Gavriil înflăcăratul, cel ce miluia poporul
Care-atâția ani de zile rătăcise în pustie..
El îi spune Fericitei că-i de Dumnezeu aleasă,
Nu să Îi îndeplinească cine știe ce slujire,
Ci umbrind-o cu puterea-I, să Și-o facă Lui Mireasă
Și printrînsa să-'mplinească planul Său de mântuire.
Pe Maria cea smerită, cea mai sfântă-'ntre fecioare,
Mai 'nainte de Geneză, făr' ca îngerii să știe,
O dorea Dumnezeirea ca prin ea să Se coboare,
Și să locuiască-'n lumea care-apoi avea să fie.
Totul depindea de fată: de voia să Îl primească
Pe Acel ce o zidise și Măicuță să-I devină,
Fiul Tatălui din ceruri era gata să Se nască
Și să mântuiască lumea ce Treimii se închină.
Gavriil o anunțase, după cum băgăm de seamă,
Pe Fecioara rugătoare ce-asculta înmărmurită
Că-'n curând va strânge-'n brațe, sărutându-L fără teamă
Pe Acel ce lumea ține-'n palma Sa cea infinită!
Fericită de onoarea ce-i făcuse Creatorul,
Ea a acceptat îndată cu o mare bucurie.
Azi Maria ne e "Maică", iar Iisus, "Mântuitorul",
Fiindcă-'n seara-aceea zise: "După vorba ta, să-mi fie"!
Mare zi de prăznuire, mare zi de fericire..
O slăvim cu Liturghie și în cânturi fără număr
Pe Maria, ce aduse omenirii mântuire,
Când a acceptat să poarte crucea mamelor pe umăr!
amin
Ca de obicei, Fecioara se ruga îngenuncheată
Când deodată o lumină orbitoare strălucește..
Cu mirare ea ridică ochi smeriți și vede, iată,
Chip ce nu-i din lumea asta ce cu dragoste-o privește..
Îngeri mai văzuse dânsa, fiindcă-i aduceau mâncare
Cât a locuit la Templu, când era în Capitală,
Dar făptura minunată, fără de asemănare,
Căpetenie de îngeri este, fără îndoială!
Îl privește curioasă, stânjenită de lumină..
O dumnezeiască pace simte-'n suflet, și iubire,
Dar arhanghelul deodată o salută și se-'nchină,
Iar Fecioara Preacurată amuțește de uimire!
Sfântul Înger se prezintă: este Binevestitorul,
Cel ce poartă către oameni numai vești de bucurie,
Gavriil înflăcăratul, cel ce miluia poporul
Care-atâția ani de zile rătăcise în pustie..
El îi spune Fericitei că-i de Dumnezeu aleasă,
Nu să Îi îndeplinească cine știe ce slujire,
Ci umbrind-o cu puterea-I, să Și-o facă Lui Mireasă
Și printrînsa să-'mplinească planul Său de mântuire.
Pe Maria cea smerită, cea mai sfântă-'ntre fecioare,
Mai 'nainte de Geneză, făr' ca îngerii să știe,
O dorea Dumnezeirea ca prin ea să Se coboare,
Și să locuiască-'n lumea care-apoi avea să fie.
Totul depindea de fată: de voia să Îl primească
Pe Acel ce o zidise și Măicuță să-I devină,
Fiul Tatălui din ceruri era gata să Se nască
Și să mântuiască lumea ce Treimii se închină.
Gavriil o anunțase, după cum băgăm de seamă,
Pe Fecioara rugătoare ce-asculta înmărmurită
Că-'n curând va strânge-'n brațe, sărutându-L fără teamă
Pe Acel ce lumea ține-'n palma Sa cea infinită!
Fericită de onoarea ce-i făcuse Creatorul,
Ea a acceptat îndată cu o mare bucurie.
Azi Maria ne e "Maică", iar Iisus, "Mântuitorul",
Fiindcă-'n seara-aceea zise: "După vorba ta, să-mi fie"!
Mare zi de prăznuire, mare zi de fericire..
O slăvim cu Liturghie și în cânturi fără număr
Pe Maria, ce aduse omenirii mântuire,
Când a acceptat să poarte crucea mamelor pe umăr!
amin
