Mulți suntem lipsiți de har, depărtați de Dumnezeu,
Și am vrea să-I fim aproape, însă parcă nu știm cum..
Vă explic acum, prieteni, modul simplu-'n care eu
Îl câștig pe Domnul nostru, de Îl pierd pe-al vieții drum..
Mă îngenunchez în față la icoana ce-o iubesc
(Este "Dulcea Sărutare" și-'n bucătărie-o țin),
O privesc cu insistență și încep să mă jelesc,
Pe Preasfânta mea Măicuță implorând-o, eu suspin..
Fără multe introduceri, (mă rezum doar la cuprins),
Eu îi amintesc de nunta unde a participat,
Când Mântuitorul nostru, de Măicuța Lui convins,
S-a milostivit, și-'ndată.. apa-'n vin s-a preschimbat!
Deci îi spun: "Măicuță Sfântă, nu minuni îmi trebuiesc,
N-am ce face eu cu vinul, căci sunt tare necăjit:
Eu aș vrea ca să mă ierte Cel pe Care Îl iubesc
Și să îmi șoptească-'n suflet: "Pocăința ți-am primit"!
Roagă-L tu pe Împăratul, Domnul meu ce-ți este Fiu,
Să Se-'ndure încă-o dată de-al meu suflet păcătos,
Fiindcă El nu te refuză, (asta din Scripturi o știu!),
Căci nu ești o oarecare, ești chiar Mama lui Hristos!
Dragii mei, vă spun de-a dreptul, (nu îmi place să-'nfloresc!):
Cum termin aceste vorbe ce cu inima le spun,
Părăsesc pe Preacurata și la Domnul mă gândesc,
Și-mi apare iar în suflet îngăduitor și bun!
Deci acum vă-'ndemn, prieteni, nu vă temeți, profitați:
Cu o astfel de Măicuță milostivă tuturor,
Nu se poate să vă pierdeți, numai voi să o rugați,
Și veți fi salvați de Domnul, că-i de oameni iubitor!
mai multe găsiti aici:
