PE 6 OCTOMBRIE PRAZNUIM:

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea de toți fericită"
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Odighitria” de la Xenofont.

Maica Domnului este reprezentată purtând coroană și strângând la piept Pruncul Sfânt cu ambele mâini. Iisus Hristos este ținut în brațul stâng și se sprijină pe umărul Maicii Sale. El privește spre Maică și își îndreaptă mâinile spre gâtul Ei.

În loc de cele trei stele care apar în mod normal pe mantia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (care semnifică pururea fecioria Maicii Domnului), pe veșmânt apar trei medalioane cu reprezentările a trei chipuri de îngeri. De asemenea, pe mantie sunt pictați nori.

Icoana Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (Ovsepetaia) este o reprezentare a Împărătesei cerurilor pornind de la condacul al XIII-lea din Acatistul Buneivestiri: „O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii…” și este prăznuită pe 6 octombrie.

Maica Domnului Indrumatoarea "Hodeghetria / Odighitria" - Manastirea Xenofont (Icoana Sora cu cea de la Manastirea „Mihai Voda-Bucuresti”):
Aceasta icoana a stat mult timp in biserica centrala din Manastirea Vatoped, pe o coloana din strana stanga. In anul 1730, in orice caz, aceasta a disparut brusc de la locul sau, cu toate ca portile manastirii erau incuiate, si a aparut in chip minunat la Manastirea Xenofont. Toata lumea a crezut ca icoana a fost furata si dusa in Manastirea Xenofont. Drept aceea, calugarii au luat icoana inapoi si au pus-o sub o mare purtare de grija. La scurta vreme, icoana a disparut din nou din Lavra Vatoped si a aparut in cea de la Xenofont. Calugarii au inteles ca aceasta este o lucrare a Maicii Domnului si au lasat-o acolo. Ei au trimis multa vreme ulei si ceara la Manastirea Xenofont, pentru cinstirea Maicii Domnului.

Icoana [facatoare de minuni] "Odighitria" originala, pictata de Sf Ap Luca se afla la Biserica "Sf Irina" din Constantinopol.
Pt a multumi Maicii Domnului [sub/in acest aspect al Ei] pt ajutorul dat in imprejurari ingrozitoare pt cetatea Constantinopolului [i-a scapat de o navalire ucigasa], s-a compus Imnul Acatist "Aparatoare Doamna" (din Acatistul "Bunei Vestiri" de ex.).
O copie (si ea facatoare de minuni) a ajuns la Manastirea Vatoped Mt Athos, de aici la Manastirea Sf Xenofont Mt Athos, iar o copie (facatoare de minuni si ea) dupa aceasta copie (de la Vatoped, apoi Xenofont) a ajuns, prin Minastirea Rusicon/Sf Pantelimon Mt Athos in Romania, fiind icoana de la Minastirea Mihai Voda (cca 1666).
Unii specialisti spun ca dateaza de la cca1450, fiind, de fapt, prima copie dupa originalul Sf Luca.

Cele 2 icoane, cea de la Man. Xenofont Mt Athos si cea de la Man. Mihai Voda Bucuresti sunt icoane surori.

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sarbatoarea-icoanei-facatoare
http://bdi2.wordpress.com/2010/11/30/manastirea-mihai-voda-din-bucu...

DE CE NU AVEM LACRIMI DE POCĂINȚĂ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Creștinii nu au lacrimi de pocăință pentru că.. nu au pocăință! Dar de ce nu au pocăință? Pentru că nu au credință! Căci dacă ar avea credință ar începe să Îl cunoască pe Dumnezeu, L-ar iubi și le-ar părea rău pentru că Îl supără atât de mult. Din această părere de rău se nasc lacrimile. Însă creștinul de azi, absorbit de lume cu poftele ei, nu mai este al lui Hristos, chiar dacă Îi poartă numele.
Primind Botezul la vârsta la care el nu își poate dori nimic, creștinul se numește așa din pură inerție, nu dintr-o convingere interioară profundă. Nașii au mărturisit în locul său Crezul la Botez. Ar fi trebuit ca el, crescând, să mărturisească EL ÎNSUȘI ce au afirmat alții în locul lui la Botez: "Mă lepăd de satana, de toată trufia lui și de toată slujirea lui și de toți slujitorii lui. Mă unesc cu Hristos și cred în El ca într-un Împărat și Dumnezeu. Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii Celei deoființă și nedespărțite". Ei da, dragii mei, așa au rostit nașii ÎN LOCUL NOSTRU la Botez, dar acum ar fi trebuit să rostim noi înșine aceste cuvinte nu cu gura, ci cu inima. În schimb noi ne-am pierdut în banalitatea lumii păcătoase, fiind înghițiți cu totul de ea, și am uitat rostul nostru de creștini pe pământ. De unde mai vrem acum lacrimi de pocăință?..
Haideți, la treabă cu toții, trebuie să ne dobândim credința de creștini!
Domnul să ne lumineze! Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)