DOAMNE AJUTĂ ! DUMNEZEU SĂ ITI ASCULTE RUGĂCIUNILE...DRAGĂ VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SĂ TE BINECUVANTEZE...
Oameni fara bucurie, deznadejdea ii apasa,
Ca o lepra se intinde si la ei isi face casa,
Si te-ntrebi de unde vine si de ce nu vrea sa plece,
Se aseaza peste suflet ca o iarna grea si rece!
De la goliciunea mintii, de la inima pustie,
Ca nu-si pun nadejdea-n Domnul, nici de El nu vor sa stie,
Nici o dragoste din lume n-o sa umple acest gol,
Numai dragostea Acelui ce-i Atoate Ziditor!
Ni se pare ca stim multe, dar de fapt nu stim nimic,
Daca nu avem credinta suntem stele ce se sting,
Ratacim nestiind Scriptura, nici puterea cea de sus,
Precum saducheii care, ispitit-au pe Iisus.
Saduchei, mai sunt si astazi mai ales printre crestini,
Ce-si dispretuiesc Botezul, in Biserici nu mai vin,
Nu mai stiu a-si face cruce, nici nu vor, le e rusine,
Nu mai cred in Inviere, nici in Cel ce lumea tine!
Caci cu cat mai mult aduna, cunostintele marunte,
Al lor suflet nu se-nalta, vulturi sunt cu aripi frante
Si cu cat mai mult aduna, bogatii nenumarate,
Cu atat sunt mai saraci si cazuti din cele 'nalte!
Multi alearga-ntreaga viată sa-si gaseasca fericirea,
Si-alergand dupa iluzii, obositi se pierd cu firea,
Si se-afunda-n deznadejde negasind ce-au cautat,
Ca-ntr-un cerc ce ii invarte, se-ntorc de unde-au plecat!
Griji aduna-n suflet omul, griji mai mici sau griji mai mari,
Si le macină toti anii, de nu-s in credintă tari,
De nu-si pun nadejdea-n Domnul si nu cheama mila Sa,
Grijile vor fi mai multe si mai greu vor atarna!
Se va bucura de viată doar acela care stie,
Sa priveasca catre Domnul si-n necaz si-n bucurie,
Care stie ca-l asteapta, cineva acolo sus,
Care-a dus a lumii Cruce, Domnul nostru Sfant, Iisus!
primit de la Preot Ioan.
Oameni fara bucurie, deznadejdea ii apasa,
Ca o lepra se intinde si la ei isi face casa,
Si te-ntrebi de unde vine si de ce nu vrea sa plece,
Se aseaza peste suflet ca o iarna grea si rece!
De la goliciunea mintii, de la inima pustie,
Ca nu-si pun nadejdea-n Domnul, nici de El nu vor sa stie,
Nici o dragoste din lume n-o sa umple acest gol,
Numai dragostea Acelui ce-i Atoate Ziditor!
Ni se pare ca stim multe, dar de fapt nu stim nimic,
Daca nu avem credinta suntem stele ce se sting,
Ratacim nestiind Scriptura, nici puterea cea de sus,
Precum saducheii care, ispitit-au pe Iisus.
Saduchei, mai sunt si astazi mai ales printre crestini,
Ce-si dispretuiesc Botezul, in Biserici nu mai vin,
Nu mai stiu a-si face cruce, nici nu vor, le e rusine,
Nu mai cred in Inviere, nici in Cel ce lumea tine!
Caci cu cat mai mult aduna, cunostintele marunte,
Al lor suflet nu se-nalta, vulturi sunt cu aripi frante
Si cu cat mai mult aduna, bogatii nenumarate,
Cu atat sunt mai saraci si cazuti din cele 'nalte!
Multi alearga-ntreaga viată sa-si gaseasca fericirea,
Si-alergand dupa iluzii, obositi se pierd cu firea,
Si se-afunda-n deznadejde negasind ce-au cautat,
Ca-ntr-un cerc ce ii invarte, se-ntorc de unde-au plecat!
Griji aduna-n suflet omul, griji mai mici sau griji mai mari,
Si le macină toti anii, de nu-s in credintă tari,
De nu-si pun nadejdea-n Domnul si nu cheama mila Sa,
Grijile vor fi mai multe si mai greu vor atarna!
Se va bucura de viată doar acela care stie,
Sa priveasca catre Domnul si-n necaz si-n bucurie,
Care stie ca-l asteapta, cineva acolo sus,
Care-a dus a lumii Cruce, Domnul nostru Sfant, Iisus!
primit de la Preot Ioan.