DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Spune-mi, ce răspuns vei da lui Dumnezeu tu care îmbraci zidurile si nu pe oameni? Tu, care împodobesti un animal si treci cu vederea zdrentele pe care le poartă semenul tău? Tu, căruia i se strică mâncărurile si nu dai celor care flămânzesc? Vezi aceste ziduri care se dărâmă odată cu trecerea vremii si ale căror ruine răsar în cetate precum stâncile ies la suprafata apei? Când se construiau, bogatii se interesau de ziduri si-i treceau cu vederea pe săraci. Unde s-a dus măretia lor? Unde s-a dus si cel care se mândrea pentru această măretie? Vezi cum se dărâmă si se pierd ca palatele pe care copiii le construiesc pe nisip ca să se joace? Iar cel mort plânge în iad pentru viata pe care a risipit-o în lucruri desarte. Să ai suflet mare! Zidirile, si mici si mari, fac aceeasi treabă.
Când intru în casa unui om cu gusturi rele si parvenit si o văd înăbusită de podoabe, stiu că acest om nu are nimic mai pretios decât cele care se văd si că împodobeste cele neînsuflesite, în timp ce sufletul său si-l lasă neîmpodobit. Spune-mi, la ce nevoie slujesc paturile sau mesele luxoase, fotoliile si trăsurile, astfel încât să nu treacă banii la cei săraci, care cu miile se roagă la usi cu glasuri jalnice? Iar tu nu vrei să dai, pentru că spui că nu ai pentru toti acestia. si în timp ce buzele tale se jură, mâinile tale te trădează. Pentru că mâna ta te dezminte, strigând fără să vorbească, asa cum străluceste asupra ta piatra pretioasă de la inel. Câci poate izbăvi din datorii un inel de-al tău? Câte case care se pierd nu s-ar pune pe picioare? Un dulap de-al tău poate îmbrăca o întreagă cetate care tremură de frig. Iar tu îl alungi pe sărac neajutorat, fără să te temi de Dumnezeu Care te va judeca. Nu ai compătimit, nici tu nu vei fi compătimit. Nu ai deschis usa, te vor alunga si pe tine din Împărătie. Nu ai dat pâine, nu vei primi viata vesnică.
Sfântul Vasilie cel Mare
Spune-mi, ce răspuns vei da lui Dumnezeu tu care îmbraci zidurile si nu pe oameni? Tu, care împodobesti un animal si treci cu vederea zdrentele pe care le poartă semenul tău? Tu, căruia i se strică mâncărurile si nu dai celor care flămânzesc? Vezi aceste ziduri care se dărâmă odată cu trecerea vremii si ale căror ruine răsar în cetate precum stâncile ies la suprafata apei? Când se construiau, bogatii se interesau de ziduri si-i treceau cu vederea pe săraci. Unde s-a dus măretia lor? Unde s-a dus si cel care se mândrea pentru această măretie? Vezi cum se dărâmă si se pierd ca palatele pe care copiii le construiesc pe nisip ca să se joace? Iar cel mort plânge în iad pentru viata pe care a risipit-o în lucruri desarte. Să ai suflet mare! Zidirile, si mici si mari, fac aceeasi treabă.
Când intru în casa unui om cu gusturi rele si parvenit si o văd înăbusită de podoabe, stiu că acest om nu are nimic mai pretios decât cele care se văd si că împodobeste cele neînsuflesite, în timp ce sufletul său si-l lasă neîmpodobit. Spune-mi, la ce nevoie slujesc paturile sau mesele luxoase, fotoliile si trăsurile, astfel încât să nu treacă banii la cei săraci, care cu miile se roagă la usi cu glasuri jalnice? Iar tu nu vrei să dai, pentru că spui că nu ai pentru toti acestia. si în timp ce buzele tale se jură, mâinile tale te trădează. Pentru că mâna ta te dezminte, strigând fără să vorbească, asa cum străluceste asupra ta piatra pretioasă de la inel. Câci poate izbăvi din datorii un inel de-al tău? Câte case care se pierd nu s-ar pune pe picioare? Un dulap de-al tău poate îmbrăca o întreagă cetate care tremură de frig. Iar tu îl alungi pe sărac neajutorat, fără să te temi de Dumnezeu Care te va judeca. Nu ai compătimit, nici tu nu vei fi compătimit. Nu ai deschis usa, te vor alunga si pe tine din Împărătie. Nu ai dat pâine, nu vei primi viata vesnică.
Sfântul Vasilie cel Mare
