DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...MAICA DURERII
In Cetatea zisă sfânta, de proorci ucigătoare,
Cine strigă cu durere? Cine n-are alinare?
Cine pasii isi îndreaptă spre Golgota-nsângerată
Unde Fiul ei, pe umeri, tot păcatul lumii poarta !
E Fecioara, Maica Vietii, Porumbita cea Aleasă
Si cu lacrima durerii, chipul ei se-nrourează..
Când privind îndurerata, Fiul ce povara-Si duce,
Îl văzu lovit cu pietre...Îl vazu căzut sub Cruce..
Îi văzu înalta-i frunte ce era ca albii crini,
Înrosita, sfâsiată de cununa cea de spini,
Ochii Lui ce altădată, blând priveau, cu-nduiosare
Iata-i stinsi să nu mai vadă, ura tuturor cea mare !
Istovit Îl vede Maica si căzut sub greul Crucii...
Câte mame mai pot astăzi ca sa-si vada astfel pruncii?
Care mamă-n lumea asta, chiar de fiul i-a murit,
La văzut intins pe cruce, l-a văzut batjocorit ?
Care pictor poate prinde cu penelul sau usor,
Sfânta lacrimă ce-i curge,plânsul ei sfâsietor ?
Ce poet ar fi in stare ca să scrie-n a sa carte
Suferinta Sfintei Mame, drumul Fiului spre moarte ?
Cine poate să socoată lacrimile care-au curs ?
Cine poate să asculte, hohotele ei de plâns ?
Numai Fiu' al cărui suflet, jalea ei o simte-ntruna
Si-a lor inimi se-mpreuna si-amândoua bat in una !
,,Fiul meu !" Îl striga Maica,,cât de mult azi pătimesti
Pentru marea Ta iubire, ce osânda grea primesti !
Pentru mila Ta cea mare cu spini Te-au încununat,
Tu le-ai dat din Apa Vietii, ei cu-otet Te-au imbiat !
Si durerea ei tot creste si în brate vrea a-L strange
Si ar vrea sa fie acolo, lânga Fiul ei, pe Cruce !
Dar cunoaste Preacurata vrerea Domnului de Sus
Ca s-aducă împăcarea moare Fiul ei, Iisus !
Eliana Popa
Cine strigă cu durere? Cine n-are alinare?
Cine pasii isi îndreaptă spre Golgota-nsângerată
Unde Fiul ei, pe umeri, tot păcatul lumii poarta !
E Fecioara, Maica Vietii, Porumbita cea Aleasă
Si cu lacrima durerii, chipul ei se-nrourează..
Când privind îndurerata, Fiul ce povara-Si duce,
Îl văzu lovit cu pietre...Îl vazu căzut sub Cruce..
Îi văzu înalta-i frunte ce era ca albii crini,
Înrosita, sfâsiată de cununa cea de spini,
Ochii Lui ce altădată, blând priveau, cu-nduiosare
Iata-i stinsi să nu mai vadă, ura tuturor cea mare !
Istovit Îl vede Maica si căzut sub greul Crucii...
Câte mame mai pot astăzi ca sa-si vada astfel pruncii?
Care mamă-n lumea asta, chiar de fiul i-a murit,
La văzut intins pe cruce, l-a văzut batjocorit ?
Care pictor poate prinde cu penelul sau usor,
Sfânta lacrimă ce-i curge,plânsul ei sfâsietor ?
Ce poet ar fi in stare ca să scrie-n a sa carte
Suferinta Sfintei Mame, drumul Fiului spre moarte ?
Cine poate să socoată lacrimile care-au curs ?
Cine poate să asculte, hohotele ei de plâns ?
Numai Fiu' al cărui suflet, jalea ei o simte-ntruna
Si-a lor inimi se-mpreuna si-amândoua bat in una !
,,Fiul meu !" Îl striga Maica,,cât de mult azi pătimesti
Pentru marea Ta iubire, ce osânda grea primesti !
Pentru mila Ta cea mare cu spini Te-au încununat,
Tu le-ai dat din Apa Vietii, ei cu-otet Te-au imbiat !
Si durerea ei tot creste si în brate vrea a-L strange
Si ar vrea sa fie acolo, lânga Fiul ei, pe Cruce !
Dar cunoaste Preacurata vrerea Domnului de Sus
Ca s-aducă împăcarea moare Fiul ei, Iisus !
Eliana Popa
