HRANA PENTRU SUFLET: DESPRE TAINA MIRUNGERII
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
DESPRE
TAINA MIRUNGERII
Motto: „Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu întru Care aţi
fost pecetluiţi în ziua răscumpărării“ (Efeseni 4:30).
Preot Ioan
Iubiţi credincioşi,
Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir este Taina care se
săvârşeşte după Botez şi constă în ungerea părţilor trupului celui
botezat cu mir sfinţit prin pronunţarea cuvintelor: „Pecetea darului
Sfântului Duh“. Astfel se transmite darul Sfântului Duh pentru întărirea şi
dezvoltarea puterilor duhovniceşti prin care cel miruns va câştiga viaţa
veşnică.
Ungerea cu Sfântul Mir se făcea în vremea Vechiul Testament
asupra cortului, preoţilor şi împăraţilor. Dumnezeu i-a poruncit lui
Moise să facă Sfântul Mir din următoarele flori: smirnă aleasă, scorţişoară
mirositoare, trestie mirositoare, casie şi untdelemn (de măsline) „şi cu acest
Sfânt Mir a poruncit să ungă cortul, sicriul legii, pe Aaron şi pe fiii lui“
(Ieşirea 30: 23-30). Cu Sfântul Mir preotul Samuel a uns pe David(1Regi
16:13), Preotul Ţadoc a uns pe Solomon (3 Regi 1:39), Sfântului Ilie
Dumnezeu i-a poruncit să-l ungă pe Hazael, împărat al Asiriei, pe Iehu
împărat peste Israel şi pe Elisei ca prooroc în locul lui (3 Regi 19:15-
16). Cei care sunt unşi cu Sfântul Mir se numesc „rod ales“, „preoţie
împărătească“, „neam sfânt“ (1Petru 2:9), „împăraţi şi preoţi“
(Apocalipsa 1:6-5-10). Prin această ungere cu Sfântul Mir cei unşi primeau
Sfântul Duh.
Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir se face fiecărui creştin imediat după
Taina Sfântului Botez. După iertarea păcatelor prin Sfântul Botez, creştinul
primeşte această Sfântă Taină - „arvuna Duhului în inimile noastre“(2
Corinteni 1:21-22) - ca întărit în lupta cu răul şi condus în viaţa sa de Duhul
Sfânt, să atingă sfinţenia pe cât posibil, dispoziţia creştină şi prin aceasta
mântuirea.
Taina Mirungerii este instituită de Iisus Hristos care a făgăduit căva
da urmaşilor Săi pe Duhul Sfânt: „Cel ce crede în Mine, precum a zis
Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“ (Ioan 7: 38-39,
Isaia 12: 3, Ioil 3:18). Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L
primească acei ce cred în El: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va
trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte
de toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:16). „Şi mi-am adus aminte“
spune Sfântul Petru de cuvântul Domnului, când zicea: „Ioan a botezat cu
apă, voi însă vă veţi boteza cu Duhul Sfânt“ (Faptele Apostolilor 11:16).
Într-adevăr, în ziua Cincizecimii Apostolii au primit Duhul Sfânt(Faptele
Apostolilor 2:1-4) şi au început a transmite creştinilor Darurile lui
Dumnezeu .
La început Sfinţii Apostoli transmiteau Darurile Sfântului Duh prin
punerea mâinilor, după cum scrie în Biblie: Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan
au pus mâinile asupra samarinenilor botezaţi de diaconul Filip „Şi ei au
primit Duhul Sfânt“ (Faptele Apostolilor 8:12-18). Simon Magul, văzând
că prin punerea mâinilor Sfinţilor Apostoli se transmite Duhul Sfânt„a
vrut cu bani să cumpere de la Apostoli această putere“ (Faptele
Apostolilor 8:18-19). Se vede aceasta şi din istoria ucenicilor Sfântului Ioan
Botezătorul, care: „S-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi punânduşi
Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în
limbi şi prooroceau“ (Faptele Apostolilor 19:1-6). Când numărul
creştinilor s-a înmulţit, Sfinţii Apostoli pentru a transmite tuturor Harul
Sfântului Duh, au înlocuit punerea mâinilor prin UNGEREA CU
SFÂNTUL ŞI MARELE MIR.
Sfântul Mir era sfinţit de ei şi de urmaşii lor direcţi - episcopii, iar
preoţii săvârşeau ungerea asupra celor botezaţi. Faptul că ungerea cu
Sfântul Mir a înlocuit punerea mâinilor se vede din următoarele cuvinte:
„Voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate. Cât despre voi, ungerea
care aţi luat-o de la El, rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă
înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi
adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a
învăţat“ (1Ioan 2:20-27); „Iar cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi
în Hristos şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit pe
noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre“ (2 Corinteni 1:21-22).
Ungerea cu Sfântul Mir se săvârşea în ziua Botezului şi îndată dupăBotez:
„Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru care aţi fost
pecetluiţi pentru ziua răscumpărării“ (Efeseni 4:30), căci ziua ispăşirii
pentru orice creştin este ziua izbăvirii de păcat, blestem şi moarte, adică
ziua Botezului. Mirungerea este însoţită de cuvintele: „Pecetea Harului
Duhului Sfânt“ care sunt luate din 2 Corinteni 1:21-22, Efeseni 4:30:„Iar
Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui
Iisus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului
Sfânt“. Faptul că apostolii săvârşeau ungerea în mod vizibil nu poate fi
îndoială, căci în vechime darurile Sfântului Duh se transmiteau prin
ungerea cu Sfântul Mir (Ieşirea 30:23-33). Şi Apostolii au primit poruncă
de la Iisus Hristos ca pe cei bolnavi să-i ungă cu untdelemn (Iacov 5:14).
Deci Iisus Hristos n-a înlăturat vechiul mijloc de transmitere a darului
Sfântului Duh. Dreptul de a săvârşi ungerea cu Sfântul Mir îl aveau la
început numai Sfinţii Apostoli, ceea ce se vede din istoria botezării
samarinenilor pe care i-a botezat diaconul Filip, iar pentru punerea
mâinilor asupra lor au fost trimişi Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan(Faptele
Apostolilor 8:5-17). Sfinţii Apostoli au transmis această putere prin punerea
mâinilor, urmaşilor lor, EPISCOPILOR, care singuri pregătind şi sfinţind
mirul, dau dreptul PREOŢILOR peste care şi-au pus mâinile, să
săvârşească ungerea cu Sfântul Mir.
Mirungerea trebuie să se facă imediat după botez. Despre necesitatea
primirii Tainei Mirungerii de către creştini mărturisesc Sfinţii Părinţi ai
Bisericii în Sinodul al doilea şi al cincilea Ecumenic.
Dionisie Areopagitul nota: „Este şi un alt act preoţesc egal cu
împărtăşirea, pe care învăţătorii noştri (Apostolii) îl numesc Taina
Mirului. Această ungere săvârşită cu mir transmite celui ce s-a
învrednicit de Sfânta Taină a Renaşterii (a Botezului), vărsarea
Duhului începător de Dumnezeu“.
Tertulian zicea: „Ieşind din cristelniţă ne ungem cu ungere
binecuvântată, după vechea rânduială, cum ne ungem la preoţie cu unt
din corn“.
Sfântul Ciprian zicea: „Cel botezat trebuie să fie uns cu Sfântul
Mir pentru ca să poată deveni unsul lui Dumnezeu şi să aibă darul lui
Iisus Hristos...“ Numai atunci pot ei să se sfinţească şi să se facă pe deplin
fiii lui Dumnezeu, când se va naşte cineva din APĂ (Botez) şi din DUH
(Mirungere) va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5).
Sfântul Chiril al Ierusalimului descrie cum se săvârşea Mirungerea
în primele veacuri. Cu Sfântul Mir se ungeau: fruntea, urechile, nările,
obrajii, pieptul, spatele, mâinile şi picioarele. Acela care nu are asupra sa
pecetea dumnezeiască a ungerii cu Sfântul Mir, nu este creştin şi nici urmaş
al vieţii veşnice, căci este lipsit de comunicarea cu Sfântul Duh, fărădarul
căruia nimeni nu se mântuieşte: „Voi însă nu urmaţi trupului, ci duhului,
dacă duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul
lui Hristos, acela nu este al Lui“ (Romani 8:9).
COMBATEREA OBIECŢIILOR CULTELOR RELIGIOASE
1. Nu trebuie nicio Mirungere fiindcă Sfântul Duh se transmite prin
Botez: „Cel ce se naşte din Duh, Duh este“ (Ioan 3:6). „Ne-am spălat,
ne-am sfinţit şi ne-am îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în
Duhul Dumnezeului nostru“ (1 Corinteni 6:11).
Prin Botez, momentan, se transmite darul Sfântului Duh, pentru
dezvoltarea duhovnicească a omului şi iertarea păcatelor lui, iar prin
Ungerea cu Sfântul Mir se transmit darurile Sfântului Duh, care sălăşluiesc
în om totdeauna şi se dau pentru întărirea şi dezvoltarea puterilor lui
sufleteşti în cursul întregii lui vieţi. De aceea, BOTEZUL şi
MIRUNGEREA sunt două taine deosebite. Această deosebire o fac şi
Sfinţii Apostoli. Spre exemplu Sfântul Apostol Petru, în ziua Cincizecimii a
zis: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare din voi în numele lui Iisus Hristos
pentru iertarea păcatelor şi veţi primi darul Sfântului Duh“ (Faptele
Apostolilor 2:38). Nu a spus Sfântul Petru: „Pentru iertarea păcatelorşi
primirea darului Sfântului Duh“ ci a spus: „Pentru iertarea păcatelor
şi veţi primi darul Sfântului Duh“ - arătând că iertarea păcatelor este un
lucru, iar primirea darului Sfântului Duh este cu totul altceva. Această
deosebire se vede şi mai clar din istoria botezului samarinenilor. Dupăce au
fost botezaţi de Diaconul Filip, apostolii au trimis pe Petru şi Ioan:„Care,
coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu
se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, şi erau numai botezaţi în
numele Domnului Iisus Hristos. Atunci îşi puneau mâinile peste ei şi ei
luau Duhul Sfânt“ (Faptele Apostolilor 8:15-17). Şi Simon Magul
înţeles că între Botez şi punerea mâinilor (Mirungerea) este o deosebire, a
vrut să
cumpere cu bani de la Sfinţii Apostoli această putere. Ucenicii Sfântului
Ioan Botezătorul au fost botezaţi, dar au primit darul Sfântului„Punânduşi
Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în
limbi şi prooroceau“ (Faptele Apostolilor 19:6). În epistola către evrei
Sfântul Apostol Pavel deosebeşte Botezul de punerea mâinilor şi spune că
aşa cum prin botez omul se luminează duhovniceşte, tot astfel, prin punerea
mâinilor se face părtaş al Duhului Sfânt (Evrei 6:1-6).
Deci, Botezul este o Taină, iar Mirungerea este altă Taină.
2. Nu trebuie nici punerea mâinilor, nici mirungerea; cine are credinţă
în Dumnezeu, acela are şi pe Sfântul Duh, după cum mărturisesc şi
faptele lui bune. Corneliu a primit, spre exemplu, pe Sfântul Duh
înainte de Botez (Faptele Apostolilor 10:44-48).
Credinţa şi faptele bune nu sălăşluiesc în noi darul Sfântului Duh.
Credinţa şi faptele bune ne dau dreptul la primirea Darului Sfântului Duh.
Darul Sfântului Duh ni se transmite prin Taina Mirungerii: Samarinenii şi
ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au primit Sfântul Duh numai dupăce
Sfinţii Apostoli şi-au pus mâinile pe ei. În ceea ce priveşte pe Corneliu
trebuie să observăm următoarele: Darul Sfântului Duh se primeşte în mod
obişnuit prin Sfintele Taine. Dar Dumnezeu, după voia Sa, în cazuri
excepţionale poate da aleşilor săi Darul Sfântului Duh pe o cale
neobişnuită: „La Dumnezeu toate sunt cu putinţă!“ (Marcu 10:27).
Primirea Sfântului Duh de Corneliu a fost o minune specială care se
confirmă prin faptul că imediat după aceea Corneliu a început a vorbi în
alte limbi (Faptele Apostolilor 10:46). Acesta a fost pentru Sfântul Apostol
Petru şi pentru credincioşii iudei un semn că Dumnezeu primeşte în sânul
Bisericii sale şi pe păgâni.
3. Noi recunoaştem şi săvârşim asupra celor botezaţi şi punerea
mâinilor, dar negăm Mirungerea, fiindcă nu se vorbeşte nicăieri despre
ea în Biblie - spun stundo-baptiştii.
La început Sfinţii Apostoli pogorau asupra celor botezaţi darurile
Sfântului Duh prin punerea mâinilor, dar din cauza marelui număr de
botezaţi, ei au înlocuit-o prin ungerea cu Sfântul Mir. Cu privire la
aceasta avem mărturii nu numai în cărţile Sfinţilor Părinţi şi învăţători
bisericeşti, dar şi în Biblie: „Voi aveţi ungere de la Cel Sfânt şi ştiţi
toate... Ungerea care aţi primit-o de la El, petrece în voi...“ (1Ioan 2:20-
27); „Cel ce ne-a uns pe noi este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi a
dat arvuna Duhului în inimile noastre“ (2 Corinteni 1:21-22). Aici,
prin ungere înţelegem acea acţiune care, la fel ca şi punerea mâinilor, ne
transmite darurile Sfântului Duh, ne învaţă şi ne întăreşte în credinţă. Însuşi
cuvântul Hristos înseamnă uns, iar numele de creştin înseamnă omul care a
primit ungerea în numele lui Iisus Hristos.
CONCLUZII:
1. Ungerea cu Sfântul Mir se făcea potrivit Vechiul Testament
asupra cortului, împăraţilor şi preoţilor (Ieşirea 30:23-33, Levitic 8:12,
1Regi 16:13, 3Regi 1:39) cu care numiri se numesc toţi creştinii care sunt
unşi cu Sfântul Mir (1Petru 2:9, Apocalipsa 1:6, 5:10).
2. Taina Mirungerii este aşezată de Iisus Hristos, care a făgăduit
că va da urmaşilor săi pe Duhul Sfânt (Ioan 7:38-39, 14:26, Faptele
Apostolilor 11:16, 2:1-4).
3. Taina Mirungerii este o Taină deosebită de cea a Botezului.La
început Apostolii transmiteau darurile Sfântului Duh prin punerea
mâinilor (Faptele Apostolilor 2:38, 8:12-18, Evrei 6:1-6), iar mai pe urmă
prin ungerea cu Sfântul Mir (1 Ioan 2:20-27, 2 Corinteni 1:21-22, Efeseni
4:30).
4. Cine nu a primit Ungerea cu Sfântul Mir, nu s-a unit cu Iisus
Hristos, nu este al Lui nu este creştin (Romani 8:9).
Ce este Sfânta Taină a Mirungerii?
Aceasta este Sfânta Taină prin care persoana botezată primeşte
darurile Sfântului Duh, putere, înţelepciune şi alte daruri care o ajută
să păstreze dreapta credinţă şi să ducă o viaţă sfântă.
Cum se săvârşeşte această Sfântă Taină la persoanele botezate?
Preotul unge fiecare parte a trupului persoanei botezate cu Sfântul şi
Marele Mir, pronunţând cuvintele: „Pecetea darului Sfântului Duh.
Amin“.
De unde sunt luate aceste cuvinte?
Aceste cuvinte sunt luate de la Sfântul Apostol Pavel, care a spus: „Iar
Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe
noi, este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna
Duhului în inimile noastre“ (2 Corinteni 1:21-22).
De ce se unge mai întâi fruntea?
Pentru a se sfinţi cugetul şi pentru a cugeta la Dumnezeu şi la legea Sa.
De ce pieptul?
Pentru a sfinţi inima şi pentru a-L iubi pe Dumnezeu.
De ce ochii?
Pentru a-i sfinţi spre a vedea bunătatea lui Dumnezeu din fiecare
făptură.
De ce urechile?
Pentru a le sfinţi spre a asculta cuvintele lui Dumnezeu.
De ce obrazul?
Pentru a se sfinţi şi a exprima bucuria pentru tot binele ce i s-a făcut şi
ruşinea pentru păcat.
De ce gura?
Pentru a o sfinţi spre a putea slăvi pe Domnul Dumnezeu şi să grăiască
totdeauna adevărul şi binele.
De ce mâinile?
Pentru a le sfinţi spre a săvârşi fapte bune şi drepte înaintea lui
Dumnezeu.
De ce picioarele?
Pentru a le sfinţi spre a merge pe calea creştină cea dreaptă, cale care
duce la Împărăţia lui Dumnezeu.
Cum am putea numi toate aceste lucruri pe scurt?
Le-am putea numi sfinţirea întregului om, a sufletului şi a trupului, spre
a fi sfânt, aşa cum este Dumnezeu.
Este drept să se săvârşească Sfânta Taină a Mirungerii îndată
după Sfântul Botez?
Este drept, aşa după cum spune Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
Pentru că Botezul cu apă înseamnă curăţire, iar Mirungerea înseamnă
sfinţirea prin Sfântul Duh. Botezul şi Mirungerea nu pot fi despărţite una de
cealaltă.
(Sfântul Nicolae Velimirovici,Credinţa Sfinţilor, Catehismul Bisericii
Ortodoxe, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004).
BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M.,Bucureşti, 1994; Preot Igor Macovei, Călăuza misionarului
ortodox.
