DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
acelaşi timp şi puterea de a primi
Dumnezeirea Cuvântului şi
veci din Tată, iar ca om, sau ca persoană a firii omeneşti, e născut în
A fost o fecioara din
seminţia lui David, din care trebuia, după
făgăduinţa dumnezeiasca, să se nască Mântuitorul. Ea trăise
în curăţie
desăvârşită şi era logodită cu Iosif, un bărbat bătran din aceeaşi
seminţie, dar ea avea de gând să trăiască în feciorie, căci
se făgăduise
lui Dumnezeu să ducă o viaţă de fecioară. De aceea, când îngerul îi
aduce vestea că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, ea întreabă: «Cum
vă
fi
mie aceasta, de vreme ce nu ştiu
de bărbat?» (Luca 1:54). Deşi
îngerul nu spusese
cum va naşte, că să poată înţelege că aceasta se va
întâmpla în viitor,
ea totuşi se mira, pentru că era hotărâtă ca şi în
viitor să nu ştie de bărbat.
Această zămisleşte pe Fiul lui Dumnezeu că fecioară. Sfânta
Scriptura ne spune ca
după ce «S-a aflat având în pântrece», Iosif
se
gandea s-o părăsească, dar îngerul Domnului i s-a arătat
în vis
spunându-i să nu-i fie teama să ia pe femeia lui, «căci ceea ce s-a
zămislit într-însă din
Duhul Sfânt este» (Matei 1:20).
Aşadar, Sfânta Maria a rămas totdeauna fecioară?
Da. Ea a rămas fecioară totdeauna, deci atât la naştere
cât şi
după aceea. De aceea Biserica noastră îi zice «pururea
Fecioară».
Avem temeiuri pentru adevărul
acesta în Sfânta
Scriptură, şi în Sfânta Tradiţie?
Da. Că fecioria ei a rămas
nestricată si la naştere, învăţăm de la
proorocul Iezechiil
care spune: «Şi m-a întors pe mine
la calea uşii
Sfintelor
cei mai dinafară ce caută către răsăit şi aceasta era
încuiată. Şi a zis Domnul către minei: Uşa
aceasta încuiată va fi şi
nu se
va deschide şi nimeni nu va trece
printr-însă. Că Domnul
Dumnezeul
lui Israil va trece printr-însă şi va
fi încuiată» (Iezechil
44:1-3).
Dacă n-ar fi rămas fecioara şi la
naştere, ea n-ar mai fi fost
«pururea
Fecioară». Sfântul
Maxim Mărturisitorul zice: «Cu
adevărat zămislirea şi naşterea au fost cu totul
curate şi neatinse
de sămânţă şi de stricăciune şi de aceea Maica Celui
născut din ea
e
Fecioara şi după naştere, rămânând prin naştere şi mai
nepătimitoare, ceea ce e cu totul străin
firii şi mai presus de
raţiune... Lucru şi
auzire cu adevărat minunată e ca s-a făcut
naştere şi iesire de prunc,
închizătorile mădularelor de naştere ale
celei
ce a născut nedeschizându-se».
Iar ca Sfânta Maria a
rămas fecioară şi după naştere se vede de
acolo că Iisus, pe când se afla pe cruce, a încredinţat-o în grija
Apostolului Ioan,
spunând Maicii Sale: «Femeie iată Fiul tău», iar
Apostolului Ioan «Iată mama ta» (Ioan 19:20-27), Dacă Sfânta
Maria ar fi avut si
alţi fii, ar fi lăsat-o
în grija lor. Dar eşi la mintea
omului, că după ce s-a petrecut cu ea lucruri atât de minunate, ea nu se
mai putea gândi să se coboare la o viaţa de
rând. Dacă Apostolii şi-au
închinat viaţa lor întreaga lui Iisus, îndată ce L-au cunoscut, primind
chiar moartea pentru
El, putem socoţi oare ca Sfânta Maria, Maica
Lui, aleasă, pentru curăţia ei dintre toate femeile pământului,
ca să se
nască din ea Domnul, ar fi mai prejos de ei ?
De ce cinstim pe Sfânta Fecioară Maria
şi-i închinăm zile
de sărbătoare ?
Pentru că însuşi Dumnezeu a învrednici-o de cinstea cea mai
mare, de a naşte pe Mesia şi a vesti lucrul acesta prin profeţi (Facere
3:15;
Isaia 7:13; Ieremia 31:4 si urmatoarea.). A cinstit-o îngerul
buneivestiri,
închinându-i-se şi numind-o: «plină de har" şi
«binecuvântată între femei» (Luca 1:28-29). A
cinstit-o Elisabeta,
mama lui Ioan Botezătorul numind-o: «binecuvântată între femei»
(Luca
1: 40-43). A cinstit-o Fiul ei, care în copilarie îi era supus (Luca
2:
51), iar mai apoi, pe Cruce fiind, s-a îngrijit de ea, dând-o în
seama
Apostolului Ioan (Ioan
19:26-27). Au cinstit-o oamenii din mulţime,
fericind-o pentru a
fi născut pe Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul ei a întărit
această cinstire, zicând: «aşa este» (Luca 11:27-28). Ea
însăşi a grăit
sub însuflarea Duhului
Sfânt, ca« l-a făcut mărire cel puternic» şi că
de acum «o
vor ferici toate neamurile» (Luca 1:48-49). Iată de ce se
cuvine ca şi noi, cu atât mai mult, sa cinstim pe Sfânta Fecioara
Maria.
Este mai mare cinstirea Sfintei Fecioare Maria decât
cinstirea
adusă altor sfinţi?
Da, este mai mare,
pentru ca ea este cea dintâi între sfinţi.
Iată
de ce cinstirea adusă ei o numim preacinstire, iar pe ea Preacinstită.
De ce Sfânta Fecioară Maria
este cea dintâi între toţi
Sfinţii?
Este cea dintâi între
ei, pentru ca a primit de la Dumnezeu
cinstea cea mai mare,
de a naşte pe Mesia, Zămislind
în pântecele ei
pe Mesia, din Sfântul
Duh, ea a fost curăţită de păcat, că niciun alt om,
oricât de sfânt ar fi
fost acesta.
Ea a fost apoi vestită de Dumnezeu şi de profeţi că va avea o
deosebită cinste cum nu s-a mai spus despre nici un alt sfânt. Despre
Ioan Botezătorul ştim că a fost cel mai mare între profeţi (Luca
7:28),
deoarece însăşi venirea lui a fost profeţită de alţi profeţi (Matei 3:1;
Isaia
44:3).Sfânta Fecioara Maria este însă cea dintâi între sfinţi de
aceea şi cinstirea ei este preacinstire.
Dar în Sfânta Scriptură se
vorbeşte de nişte «fraţi» ai
Domnului.
Cine sunt aceştia?
Este adevărat că în Sfânta Scriptură se vorbeşte de astfel de
«fraţi».Sfânta Evanghelie ne spune că,
odată când predica Iisus:
«încă grăind El către noroade, iată mama
Lui şi fraţii:Lui stăteau
afară, cautând să vorbească cu Dânsul» (Matei 12: 46; Luca 8:19).
Altădată când predica în sinagogă din Nazaret, Iudeii se mirau
întrebând: «Au
nu este acesta feciorul teslarului ? Au nu se
numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui Iacov şi
Iosi şi Simon şi
Iuda?
Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi?» (Matei 13:55-56;
vezi şi Marcu 6:3, alte locuri despre «fraţii» Domnului: Ioan 2:12
si
7:3; Faptele Apostolilor 1:14; 1 Corinteni 9:5 ; Galateni 1:19).
Aici sunt daţi chiar cu numele de «fraţii»Domnului.
Dar lucrul sigur ca
aceştia n-au fost fii Sfânta Fecioare Maria,
ci ai unei alte
Marii, numita în Sfânta Scriptură uneori «cealaltă
Marie»
sau «Maria lui Cleopa». Despre aceasta se spune că era
mama lui Iacov şi Iosi, doi din pomeniţii
fraţi ai Domnului. «Şi
acolo
erau
multe femei, privind de departe..., între care era Maria
Magdalena
şi Maria mama lui Iacob şi a
lui Iosif» (Matei 27:55-
56;
Marcu 15:40-47; Marcu 16:1; Luca 24:10; Matei 28:1; Ioan
29:25). Aceşti aşa zişi «fraţi» ai
Domnului, erau nişte veri sau alte
rude ale Lui, căci în Sfânta Scriptura se numesc «fraţi» şi alte rude
mai apropiate. Aşa, Avraam numeşte
pe Lot «frate», deşi îi era nepot
de frate (Facere
11:27).
Dacă Mântuitorul n-a avut
după El fraţi, în
ce înţeles
se
numeşte El «Întâiul născut»
(Matei 1:24)?
În Vechiul Testament «întâiul
născut», atât dintre oameni cât
şi
dintre animale era închinat lui Dumnezeu (Iesire 13:2). De aceea,
chiar dacă nu mai erau după el alţi născuţi, se numea tot «întâiul
născut» şi nu «singurul născut», pentru
că «întâiul născut»
înseamnă sfinţit, închinat lui Dumnezeu. Prin el se câştigă mila de la
Dumnezeu pentru
oameni. La oameni primul născut
era ca un fel de
preot pentru fraţii săi în faţa lui Dumnezeu, iar la animale era adus ca
jertfa lui Dumnezeu.
Domnul nostru Iisus Hristos a primit numele de
«Întâiul
născut», deşi a fost singurul născut,
ca să se arate ca El, ca
om, e înâiul născut la viaţa cea nouă dintre toţi fraţii «ca să fie El
întâi
născut între mulţi fraţi» (Romani 8:29). Pe
de altă parte El a
fost atât preotul
adevărat cât şi jertfă adevărată pentru toţi oamenii,
câştigând de fapt iertarea pentru toţi.
De ce numim pe Sfânta Maria nu numai «Pururea
Fecioară» ci şi «Prea Curată»?
Pentru că ea n-a săvârşit niciun păcat, nici cu gândul, nici cu
cuvântul, nici cu
lucrul. Acest dar i s-a dat printr-un har deosebit de
mare, de care vorbeşte îngerul când îi vesteşte că va naşte pe Fiul lui
Dumnezeu: «Bucură-te ceea ce eşti
plină de har, Domnul este cu
tine»
(Luca 1:22). Mărturisirea lui Mitrofan Critopol spune: «Fiindcă
a
fost rânduită de Dumnezeu spre un
scop mare şi cu totul
deosebit...
i s-a dat de Dumnezeu un mare şi
deosebit dar, acela de
a nu
păcătui». Desigur
darul acesta s-a întâlnit cu străduinţa ei cu
totul deosebită de a trăi în curăţie deplină. Ea e Prea Curată însă şi
pentru că în acelaşi timp, în care i s-a dat putere de a primi pe Fiul lui
Dumnezeu spre a-L naşte, a fost «curăţită» de păcatul strămoşesc.
Sfântul Ioan
Damaschin zice: «Deci, după consimţamântul
Fecioarei,
Duhul cel Sfânt s-a pogorat peste ea potrivit cuvântului
Domnului,
pe care i-a spus-îngerul, curăţind-o
şi dându-i in
acelaşi timp şi puterea de a primi
Dumnezeirea Cuvântului şi
puterea
de a naşte».
Fecioara nu s-a zămislit fără păcatul strămoşesc, cum susţin
unii, căci îngerul îi spune: «Nu te teme Maria, că ai aflat har la
Dumnezeu»
(Luca 1:30), deci harul acesta l-a primit
în timpul vieţii
ei, iar nu de la zămislirea ei. Altfel unde ar mai fi fost strădania ei
după curăţie, pe care luând-o în seama Domnul, a hotărât să se
întrupeze din ea ?
De ce numim pe Fecioara şi «Născătoare de
Dumnezeu»,
sau «Maica lui Dumnezeu»?
Pentru că Cel ce s- a născut
din ea, după firea omenească, e
înşuşi Fiul lui Dumnezeu şi
Dumnezeu. Iisus Hristos e o singură
persoana în două firi: e persoana lui Dumnezeu Cuvântul, care ca
Dumnezeu, sau că persoana a firii dumnezeieşti,
e născut dinainte de
veci din Tată, iar ca om, sau ca persoană a firii omeneşti, e născut în
timp din Fecioara
Maria. Una şi aceeaşi persoană s-a născut şi din
Tatăl şi din Maria: din Tatăl
după firea dumnezeiască,
din Maria două
firea omenească. Deci, tot Fiul lui Dumnezeu s-a făcut şi Fiul Mariei.
Nu se poate spune că din Fecioara s-a născut
numai firea omenească a
lui Hristos, căci nu se naşte o fire, ci se naşte o
persoană prin acea fire.
Iar persoana firii
omeneşti a lui Iisus Hristos era însuşi
Fiul lui
Dumnezeu.
Dacă n-am recunoaşte că Fecioara Maria e Născătoare de
Dumnezeu, n-am socoti
persoana născută din ea şi Dumnezeu ci
numai om. Iar dacă Iisus ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut mântui.
Întreaga noastră mântuire îşi are deci temelia în faptul că Sfânta Maria
a fost Născătoare de Dumnezeu. Cine nu crede in aceasta, nu crede ca
a fost mantuit, caci
nu crede ca Iisus Hristos, nascut din Maria, este
Fiul lui Dumnezeu. De
aici se vede cat de mult gresesc cei ce nu
cinstesc pe Fecioara
Maria. Ei nu cred ingerului Gavriil, care spune
Fecioarei: «Acesta
va fi mare si Fiul celui de sus se va chema.»
(Luca
1:32); nici Sfântul Apostol Pavel, care spune ca la plinirea
vremii «a
trimis Dumnezeu pe Fiul Sau cel nascut din femeie»
(Galateni
4:4). Sfânta noastră Biserică cinsteşte pe Fecioara ca
născătoare de Dumnezeu în cântări
neasemanat de frumoase: «Primitai
în
pântece pe Cuvântul şi ai purtat pe Cel ce
poartă toate şi ai
hrănit cu lapte, ceea ce eşti
curată, pe Cela ce hrăneşte toată
lumea».
S-au iarăşi: «Taina cea din veci se descoperă astăzi!
Dumnezeu,
Cuvântul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face».
Dacă Fiul lui Dumnezeu S-a
făcut om deplin, om întru
toate
asemenea nouă, de ce S-a întrupat
de la Duhul Sfânt
şi din
Fecioară şi nu S-a născut ca orice om pe cale
firească?
Din două motive S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu din Duhul
Sfânt şi din Fecioară:
Întâi ca să se arate că venirea Fiului lui
Dumnezeu pe pământ ca om şi mântuirea noastră nu putea atârna de
puterea omenească, ci de hotărârea lui Dumnezeu.
Al doilea, pentru ca,
deşi S-a făcut om întru toate asemenea
nouă, El S-a zămislit fără păcatul strămoşesc cu care se zămislese
toţi
oamenii. Dar
zamislirea fără de păcatul strămoşesc nu s-ar fi putut
face fără lucrarea Duhului Sfânt, care a păstrat-o
pe Sfânta Fecioara
curată de orice întinare. Astfel, Iisus Hristos S-a născut fără de păcat
strămoşesc. Dar El n-a săvârşit păcat nici după aceea. Şi nu numai că
n-a săvârşit păcat, dar nici nu putea săvârşi.
PREOT IOAN
