Învăţătură despre rugăciune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Formă şi fond

Tot ceea ce facem poate fi măsurat cantitativ şi calitativ. În cele mai multe cazuri calitatea e mai importantă decât cantitatea. Şi asta pentru că avem în gena noastră umană căutarea binelui. La fel stau lucrurile şi în viaţa spirituală. Relaţia cu Dumnezeu nu se măsoară prin întrebarea cât, ci prin cum.O femeie credincioasă care se ruga zilnic s-a gândit într-o zi: ce-ar fi să-
şi numere rugăciunile? Şi pentru a ţine numărul rugăciunilor a
apelat la o metodă simplă. De fiecare dată când se aşeza în genunchi la rugăciune, punea într-un coş o nucă. Avea o livadă cu nuci, aşa că avea la îndemână multe asemenea fructe cu care să-şi ţină socoteala
rugilor.

Cu timpul, femeia a umplut mai multe coşuri în urma rugăciunilor

sale.  Era  foarte  mândră când  le  privea.  Erau  dovada  credinţei  ei

arzătoare. Într-o noapte a visat un înger care i-a spus să schimbe

metoda. Când avea să spună o rugăciunea să spargă o nucă din cele

adunate, dar să înceapă cu coşul pe care l-a umplut cel mai de demult.

Femeia a luat cuvintele  îngerului ca pe sfatul lui Dumnezeu şi a

făcut întocmai. Numai că nucile pe care le spărgea  erau toate seci.

Atunci şi-a dat seama că timpul lăsase fructele fără miez, şi a înţeles

că acelaşi lucru se petrecuse şi cu rugăciunile ei spuse doar pentru a fi

contabilizate.

Pericolul acesta îl paşte pe orice om,

care pune preţ mai mare, pe formă decât pe fond.

Stâncile

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

   Pe o corabie călătorea odată şi un om mai agitat din fire. Acest om era însă torturat de ideea că ce s-ar face el dacă într-o zi vasul pe care călătorea ar suferi un naufragiu. Şi plimbându-se el îngândurat pe puntea vasului, l-a întâlnit pe căpitan, pe care l-a întrebat:

- Sunt în apele acestea stânci?

- Da domnule, răspunse căpitanul.

- Şi ştii dumneata pe unde sunt acele stânci?

- Nu, aceasta nu ştiu.

Auzind aceasta, frica acelui om deveni şi mai mare.

- Cum, nu ştii aceasta şi eşti atât de liniştit, l-a întrebat nedumerit agitatul călător? În orice moment ne-am putea izbi de una şi atunci vom fi pierduţi!...

Vorbele acestea l-au lăsat şi în continuare calm şi liniştit pe căpitanul vasului care îi răspunse cu blândeţe:

- Eu cunosc bine calea şi ştiu unde este apa mai adâncă!...

Şi viaţa creştinului este întocmai unei astfel de călătorii printre o mulţime de stânci!... Cine va călători pe căile Domnului, nu se va zdrobi de stâncile păcatelor…