5 mai 2014

Minunile de la Manastirea Calugara

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Multumesc bunului Dumnezeu ca m-a invrednicit sa ajung aici sa ma inchin la aceasta sfanta icoana....aici domneste pacea si linistea . Calugarii de aici sant binevoitori si bucurosi de oaspeti , ba chiar ne-au invitat sa dormim acolo la manastire , nu inainte de a ne citi rugaciuni de sanatate si multumire,  fiindca Maica Domnului nu ne paraseste niciodata , si ne indeplineste rugaciunile noastre.
        Aproape de Oravita, la numai doi kilometri de comuna Cioclova- Montana si departe de desartaciunile acestei lumi, se afla Manastirea Calugara. Manastirea este adapostita de o stanca inalta de 1000m , numita “Stanca Rolului”. Drumul pana la manastire este anevoios, dar credinta si eforturile credinciosilor sunt rasplatite pe deplin de Maicuta Domnului prin icoana ei facatoare de minuni.

Comoara cea nepreţuită a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care ascultă neputinţele şi necazurile oamenilor, revărsând asupra celor care vin mângâiere, alinare şi binecuvântare ,si multa liniste sufleteasca..Chiar si acum am o icoana cumparata de la manastire.

În ziua de 1 octombrie 1861, „Mănăstirea Călugăra a fost sfinţită cu mare fast de episcopul Emilian Kengelat din Vârşeţ, dăruindu-i-se hramul Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie) şi Sf. Mucenic Procopie, mutat apoi la data de 14 septembrie, la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.”
Ctitorul spiritual şi primul egumen al mănăstirii a fost ieromonahul Alexie. I-au urmat la slujire: preotul Ioan Murgu (1862 - 1874), preotul Petru Popovici (1874 - 1886), preotul Iacob Munteanu (1889 - 1891), preotul Pavel Bufanu (1891 - 1905), ieromonahul Macarie Guşcă (? - 1903), preotul Valeriu Dabiciu (1905 - 1910), ieromonahul Dionisie Văcărescu (1910 - l913), protosinghelul Bartolomeu Durăin (1913 - 1941), ieromonahul Nectarie Pintilie (1949 - 1950), protosinghelul Ieronim Balinton (1950 - 1957), ieromonahul Paisie Răileanu (1957 - 1960), preoţii Ştefan Gâru si Pavel Coadă (1960 - 1973), ieromonahul Eftimie Bilan (1973 - 2000), în timpul căruia s-a reuşit finalizarea lucrărilor de electrificare a mănăstirii.

În prezent, cu încredinţarea Preasfinţitului Părinte Lucian al Caransebeşului, mănăstirea este condusă de către părintele arhimandrit Casian Oniţă


Cum a fost descoperita icoana?

Cu 180 de ani in urma, un pastor de capre din Cioclova- Montana, a auzit pentru prima data cantarile dumnezeiesti care veneau de sub “Stanca Rolului”. Vestea acestei minuni s-a dus repede si localnicii au inceput sa vina in pelerinaj la acest loc, aducand cu ei icoane sau chiar sculptand icoane in copacii de langa stanca. Intr-o zi de iulie a anului 1958, cantarile se auzeau atat de tare incat oamenii care erau prezenti, printre care era si Alexa Nediciu- absolvent de teologie, au ascultat in genunchi aceste cantari. Dupa un timp, in anul 1959 inainte de Duminica Floriilor au inceput sa se faca sapaturi in acest loc. Nu mica le-a fost mirarea sa descopere o pestera facuta de mana omului, care a fost acoperita in timp, insa se presupune ca ar fi fost altarul unei manastiri vechi. In pestera au fost gasite moastele unui sfant necunoscut si o icoana ceruita a Maicii Domnului.

Icoana facatoare de minuni nu a putut fi mutata

Dupa acesta descoperire, Icoana Maicii Domnului a fost dusa la o biserica din Oravita. Insa nu au trecut decat doua zile de la mutarea icoanei si aceasta a disparut din biserica. Mare a fost bucuria credinciosilor care dupa o vreme au regasit icoana “acasa”, adica la locul ei din pestera unde a fost gasita prima data. Si asa s-a hotarat ridicarea pe acest loc a unei manastiri. L-a inceput s-a numit Manastirea Calugarul, in cinstea Ieromonahului Alexa Nediciu, un mare iubitor de Hristos. In timp s-a ajuns la numele de Calugara. De atunci, vin aici mii de pelerini bolnavi, se inchina cu credinta icoanei facatoare de minuni a Maicutei Domnului si se vindeca ca prin minune.

Maica Domnului vindeca orice boala

Maicuta Domnului nu lasa nici o rugaciune neascultata. Ea asculta necazurile tuturor celor care vin la manastire si ii povestesc cu lacrimi in ochi cerandu-i ajutorul.

O femeie care era oarba din nastere, casatorita si cu un copil, dupa ce a venit si s-a rugat la icoana, si-a recapatat vederea complet. Dupa ce Maica Domnului i-a redat vederea, ea a cerut celor din jur, sa-i aduca copilul sa-l vada.

O mare minune s-a petrecut si cu un barbat care era tetraplegic. El a adormit langa biserica si a visat-o pe Maica Domnului care-i spunea sa se ridice si sa inconjoare biserica de trei ori. El s-a ridicat si sub privirile celor din jur a observat ca poate sa mearga si sa-si foloseasca mainile.

O doamna de 45 de ani din Arad a fost depistata cu cancer la san. A venit sa se roage la icona facatoare de minuni, iar la cateva luni dupa, medicii i- au spus ca tumora disparuse.

O alta minune s-a petrecut cu o tanara din Timisoara, bolnava de cancer intr-un stadiu foarte avansat care a ajuns la icoana Maicutei unde s-a rugat fierbinte. Aceeasi medici cu 6 luni in urma spuneau ca sansele ei de supravietuire sunt minime.

Multi bolnavi diagnosticati cu cancer, si-au gasit vindecarea la acesta manastire. Dar toti cei care vin aici isi gasesc cu siguranta linistea.
Si eu am fost aici si m-am simtit foarte bine sufleteste , am avut niste trairi deosebite , aici simti ca Maica Domnului se afla printre noi




O rugăciune în patru paşi

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Unu: „Doamne, îţi mulţumesc şi Te binecuvântez pentru că astăzi…” şi să spunem ce motive avem să-I mulţumim şi să-L binecuvântăm pe Dumnezeu pentru ziua respectivă.

Doi: „Doamne, ajută-mă să iert cum ierţi Tu, vino Tu în mine şi iartă pe…” şi spunem numele celor pe care avem a-i ierta pentru ziua respectivă, care ne-au greşit nouă în ziua respectivă, mai mult sau mai puţin. Chiar dacă ni se pare că nu este important, să iertăm orice privire sau orice strâmbătură pe care ne-o amintim, pentru că asta înseamnă că ne-a rănit puţin şi că este nevoie să iertăm.

Şi de-abia după aceea, că aşa ne învaţă Dumnezeu în rugăciunea „ Tatăl nostru”, zicem şi: „Doamne, iartă-mă pe mine pentru că…” şi aici ne amintim tot ce am greşit în faţa lui Dumnezeu şi a aproapelui.

Apoi, la ultimul pas: „Doamne ajută-mă, că mâine…”, şi spunem ce dorinţe avem noi pentru mâine, să punem în faţa Domnului toată dorirea noastră. Şi, seară de seară, această rugăciune ne va obişnui să trăim într-o relaţie vie cu Dumnezeu, zi de zi, ceas de ceas şi clipă de clipă, pentru că orice clipă fără Dumnezeu este iad şi suferinţă.

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ